„După ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.” (Marcu 5:40)

     Când îți pui încrederea în Dumnezeu și aștepți o minune, nimic nu te va deprima mai mult și mai rapid decât necredința. În plus, e imposibil să știi ce face Dumnezeu bazându-te pe felul în care arată lucrurile la suprafață. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Așa că, dacă vrei să dobândești o credință puternică, este important să-ți umpli mintea cu lucruri bune: „tot ce este adevărat, cinstit, drept, curat, vrednic de iubit, orice faptă bună și orice laudă…” (Filipeni 4:8). Un pastor scria: Domnul Isus nu i-a permis necredinței să se apropie de El. Și vedem asta atunci când a înviat-o din morți pe fiica lui Iair. Când a auzit că fetița a murit, Isus i-a spus tatălui ei: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Poți să crezi, sau poți să te temi. Nu se poate să le faci pe amândouă; și cei care cred cu adevărat ocolesc raționamentul obișnuit al omului. Când Domnul Isus S-a confruntat în acea zi cu duhul morții, El nu le-a permis fricii și necredinței să-și facă loc! Deci când s-a dus acasă la Iair, „n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov” (Marcu 5:37). I-a luat cu El pe cei care credeau în minuni și când „au ajuns la casa fruntaşului sinagogii… Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru, şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă?… Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână, şi i-a zis: „Talita, cumi” care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble” (Marcu 5:37-42). Omenește vorbind, situația ta poate părea imposibilă, dar când faci abstracție de fricoși, negativiști și necredincioși, și crezi din toată inima ce spune Dumnezeu – vei obține rezultate!

„Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla”. (Deuteronomul 32:29)

     Dacă nu ești dispus să te schimbi, peste câțiva ani vei fi exact acolo unde ești astăzi, doar că vei fi mai bătrân, vei avea mai puțin timp și mai puține opțiuni. Biblia tocmai ne-a spus: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Cum poți face asta? Trebuie să fii dispus să te schimbi! Recunoaște că schimbarea va avea loc – fie că-ți place, fie că nu. Astfel vei fi pregătit. Un autor scria: „Singurul lucru sigur despre ziua de mâine este că va fi diferită de ziua de astăzi. Dacă te îndoiești de asta, gândește-te la următorul lucru: bunicul meu se hrănea cu alimente de la ferma lui, părinții din grădina proprie și eu de la Fast-Food! Lumea este diferită față de cum era acum 20 de ani, și va fi și mai diferită peste 20 de ani. Dar vestea bună este că lumea se schimbă atât de repede, că nu ai putea greși tot timpul chiar dacă ai încerca!” Diferența dintre ceea ce ești astăzi și ce vei fi peste douăzeci de ani depinde în mare măsură de trei lucruri: de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu, de relațiile pe care le zidești și de cărțile pe care le citești. Vrei să fii înțelept? Biblia spune: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere” (Proverbele 2:6). Vrei să fii fericit? „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13). Vrei să fii împlinit în viață? „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

     Ferma Lazy B se întinde pe o suprafață de 670 kmp. Cea mai mare parte este acoperită de tufișuri și ierburi și aparține familiei Day din 1881. Când Harry și Ada Mae Day au avut primul copil, o fetiță, au mers 300 km până la primul spital, pentru naștere, și au adus-o acasă pe fiica lor la o viață grea. Casa cu patru camere, făcută din chirpici, nu avea apă curentă sau electricitate și nu exista nicio școală în zonă. Ne-am putea gândi că având resurse atât de puține, viitorul fetiței va fi fost limitat. Însă Harry și Ada Mae erau hotărâți ca fiica lor să primească cea mai bună educație posibilă. S-au abonat la ziare și reviste metropolitane și i-au citit copilei neîntrerupt. Când fiica lor a ajuns la vârsta de 4 ani, Ada Mae a început educarea ei în sistem home-schooling, după metoda Calvert, și mai târziu au trimis-o la cele mai bune școli cu internat din acea vreme. Într-o vară și-au luat copiii într-o excursie, cu mașina, ca să viziteze toate capitalele de state din America, la vest de fluviul Mississippi. Când tânăra Sandra era pregătită să meargă la facultate, ea s-a înscris la Universitatea Stanford, apoi a continuat Dreptul și în cele din urmă, a devenit… prima femeie judecător de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii! Uimitor, nu-i așa? Am spus istoria asta ca să ajungem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, care este acesta: investește în copiii tăi. Și fii dispus să începi cu pași mărunți, altfel nu vei începe niciodată. În loc să rămâi blocat în ceea ce crezi că nu ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu și El îți va fi binevoitor. Și bazează-te pe acest verset din Scriptură pentru copiii tăi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”

„Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui…” (1 Samuel 16:7)

     Ne mândrim cu abilitatea noastră de a judeca oamenii și situațiile în funcție de înfățișare – și de nenumărate ori greșim. Goliat a lansat aceeași provocare, pentru poporul Israel, timp de 40 de zile: „Trimiteți-mi cel mai bun războinic al vostru și îl voi ucide. Eu sunt campionul. Eu sunt cel mai mare!” Acest tip de gândire bazat pe frică se aplică oricărui uriaș pe care-l întâlnești în viață. Chuck Swindoll scria: „Teama și îngrijorarea nu apar numai o dată; ele apar dimineața și seara, zi după zi, încercând necontenit să intimideze. Ele apar sub forma unei persoane, a presiunii, a îngrijorării… teama care bate la inima ta, zi de zi, strigând în prăpastia propriei tale văi. Puține lucruri sunt mai persistente și intimidează mai mult decât frica și îngrijorarea, mai ales când ne confruntăm cu ele prin propriile noastre puteri!” Când a ales următorul rege al poporului Israel, Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui… Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Ca ființe umane, ne uităm la ce se vede în afară și ne formăm opinii bazându-ne pe ceea ce vedem. Goliat era un uriaș, cu o voce tunătoare și care brava mult – trei trăsături menite să inspire frică în cea mai curajoasă inimă. Dar Dumnezeu nu a fost nici impresionat, nici intimidat de el. Și în plus, El i-a dat lui David capacitatea de a-l vedea pe Goliat prin ochii Săi. Frica este ca un bebeluș: cu cât o hrănești mai mult, cu atât devine mai mare. Când începi să vezi uriașii din viața ta din perspectiva lui Dumnezeu, ei își pierd puterea de a te imobiliza și de a te intimida. Așa că, nu mai fi fricos!

„Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta…” (Psalmul 115:12).

     Cât timp irosești îngrijorându-te pentru lucruri care, de obicei, nu se întâmplă niciodată? Fii sincer! Și oare s-a îmbunătățit ceva ca urmare a îngrijorării tale? Firește că nu! Apostolul Pavel scrie: „Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:5-6). Apoi, el ne încurajează spunându-ne că atunci când facem lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (vezi Filipeni 4:7). În clipa în care începi să te îngrijorezi sau să te simți agitat într-o anumită privință, adu preocuparea ta înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Eliberează-te de povară și crede că El îți va arăta ce să faci sau îți va spune că-ți va purta de grijă, El Însuși. Rugăciunea are putere asupra îngrijorării. Când simți presiune, întotdeauna cel mai bun lucru este să te rogi, în loc să te umpli de teamă și să discuți despre asta. E ușor să te rogi? Nu, pentru că dacă toată viața ți-ai făcut griji, atunci îngrijorarea a devenit un obicei. Dar, cu dedicare, cu perseverență și cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge îngrijorarea. Iată două sugestii: 1) În loc să încerci să scapi de gândurile negative (fapt care te face să te concentrezi și mai mult asupra lor), mai bine umple-ți mintea cu gânduri pozitive… Gânduri din Biblie! (vezi Filipeni 4:8). 2) Ia măsuri imediat! Când începi să te îngrijorezi, spune: „Nu, nu o să mă îngrijorez pentru asta, pentru că nu mă ajută cu nimic!” Poate întrebi: „Dar cine se va îngriji de problema mea?” Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Domnul Şi-aduce aminte de noi: El (ne) va binecuvânta!”

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). Să reținem expresia: „jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Este bine să știm că nu trebuie să ne facem griji pentru lucruri, să înțelegem totul sau să purtăm poveri în viața noastră. De fapt, ne putem simți înviorați când ne dăm seama că nu trebuie să știm totul despre tot! Trebuie să ne simțim în largul nostru când spunem: „Nu dețin răspunsul la această situație dificilă, dar nu mă voi îngrijora pentru că Dumnezeu este în control și eu mă încred în El. Mă voi odihni în El și voi trăi liber și cu inima ușoară!” Când suntem supraîncărcați cu grijile vieții – când depunem eforturi, muncim și ne îngrijorăm – avem nevoie de o pauză mentală și emoțională. Mințile noastre trebuie să-și ia o pauză de la rezolvarea problemelor și emoțiile noastre trebuie să-și ia o pauză de la supărare. Îngrijorarea ne fură odihna și beneficiile ei. Așadar, data viitoare când te îngrijorezi și ești neliniștit, adu-ți aminte că poți trăi „liber și cu inima ușoară.” Tot ce ai de făcut este să te odihnești în siguranța dragostei lui Dumnezeu, a purtării Lui de grijă și a călăuzirii Lui. Dacă te va întreba cineva ce vei face cu problema ta, spune-i că în momentul acesta nu te gândești la ea. Dacă te întreabă de ce, spune-i că I-ai dat-o lui Dumnezeu și că ai încredere că El o va rezolva în locul tău! Amin?

„Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:3)

     În rugăciunea „Tatăl nostru” putem observa două lucruri. Începe cu cuvintele: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău” (Matei 6:9) și se termină cu „a Ta este Împărăția, și puterea și slava, în veci, Amin.” (Matei 6:13). Dumnezeu dorește să-ți începi rugăciunea și s-o termini gândindu-te la El. De ce? Pentru că-ți va fi de două ori mai bine să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, decât pe oricine sau pe orice altceva! Când mărești un obiect, îi crești dimensiunile pentru a-l putea vedea și înțelege mai bine. Când Îl mărim pe Dumnezeu, facem același lucru. Mărim conștientizarea prezenței Lui, ca să-L putem înțelege mai bine. Iată ce se întâmplă când ne închinăm înaintea Lui: ne mutăm gândurile de la noi înșine la Dumnezeu. Punem accentul pe El. În traducerea Bibliei „The Message”, Eugene Peterson parafrazează ultimele cuvinte din rugăciunea Tatăl nostru în felul următor: „Tu ești la cârmă! Poți face tot ce dorești! Strălucești de frumusețe! Da, da, da!” (Matei 6:13). Putem spune mai clar de atât? Dumnezeu este la cârmă! Vorbind despre Isus Hristos, Peterson parafrazează cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 1:20-23, astfel: „Dumnezeu L-a înviat din morți, L-a pus pe tron în ceruri, I-a dat în mână conducerea universului, totul, de la galaxii la guverne, niciun nume și nicio putere nu se pot sustrage domniei Sale. Și nu doar în prezent, ci pentru totdeauna. El controlează totul, El are ultimul cuvânt în orice. În centrul tuturor acestora, domnește Hristos!” Așadar, când Îl mărești pe Domnul, tu spui de fapt: „Doamne, Tu care conduci universul, Tu conduci și inima mea!”

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36).

     Biblia spune: „Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă” (Proverbele 16:10). Domnul Isus a fost cel mai bun exemplu. Îi iubea pe oameni, dar nu i-a folosit niciodată în propriul Său interes. Era ocupat, dar nu prea ocupat ca să se oprească și să-i ajute. Relatând pilda Samariteanului milostiv, Domnul Isus a spus: „un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el” (Luca 10:33-34). Să remarcăm cuvintele: „a îngrijit de el.” Pentru a fi lider, trebuie să fii în stare să-i influențezi pe oameni și o poți face când îți pui timp deoparte să te îngrijești de ei. În centrul acestui proces se află o preocupare autentică pentru ceilalți. Dacă vrei să dai o mână de ajutor și să-i influențezi în mod pozitiv, tu nu-i poți discredita și subaprecia, întrucât ei o vor simți. Trebuie să-i iubești și să-i respecți. Vechiul refren „prefă-te până reușești” nu se potrivește; oamenii își vor da seama dacă îți pasă sau nu. Poate întrebi: „De ce-ar trebui să-mi asum rolul celui care se îngrijește de alții? La urma urmelor, nu e ceva ce ar trebui să primească din altă parte, adică de la familia lor?” Mulți dintre cei cu care intri în contact în fiecare zi sunt disperați după încurajare și, din nefericire, dacă nu o primesc de la tine, nimeni altcineva nu le-o va da! Când devii un astfel de om în viața cuiva, tu ai ocazia reală de a câștiga acea persoană pentru Dumnezeu, și de a o influența înspre bine!

„Pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).

     Te-ai făcut vreodată vinovat de faptul că ai acuzat pe cineva înainte de a cunoaște toate faptele? Într-o asemenea situație, tu trebuie să fii conștient că tragi de același capăt al frânghiei cu „pârâșul” oficial al copiilor lui Dumnezeu. Biblia anunță: „Pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos” (vers. 10). Maturitatea emoțională și spirituală solicită ca mai întâi, să cauți să înțelegi, nu să faci acuzații pripite. Uită-te la exemplul pe care ni l-a dat Dumnezeu în grădina Edenului. El ar fi putut spune foarte ușor: „Adam și Eva, păcătoși nerecunoscători, nu ar fi trebuit să vă accept niciodată în grădina Mea!” Stilul non-acuzator al lui Dumnezeu, atunci când i-a confruntat pe Adam și pe Eva cu privire la păcatul lor, oferă un model puternic acelora dintre noi care avem tendința de a vorbi înainte de a fi în posesia tuturor informațiilor. Biblia spune: „Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:9-11). Putem remarca faptul că Dumnezeu știa deja răspunsul la toate cele trei întrebări pe care le-a pus. Cu toate acestea, El i-a oferit lui Adam ocazia de a explica versiunea lui. Și în cazul lui Adam, el nu a fost în stare. Însă principiul divin rămâne în picioare: formularea unor întrebări în scopul clarificării lucrurilor și ascultarea atentă a răspunsurilor sunt etape-cheie în depășirea tendinței de a critica sau de a acuza. Tu, ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Dacă ți s-a întâmplat asta, nu face și tu altora același lucru. Întreabă și apoi ascultă!

„Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică”. (1 Corinteni 15:58)

     Una dintre temele predominante din Biblie este stăruința. Apostolul Pavel scrie: „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” În Galateni, capitolul șase cu versetul nouă, el scrie din nou: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. Și apostolul Iacov adaugă: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1:12). Hotarul care îi separă pe învingători de învinși nu este talentul; este stăruința. Să fii stăruitor înseamnă: 1) Să dai tot ce ai, nu mai mult decât ai. Unii cred în mod eronat că a fi perseverent necesită mai mult decât ai de oferit. Prin urmare, ei se descurajează și încetează să se mai străduiască. Însă a fi perseverent înseamnă a oferi 100% – nu mai mult, și cu siguranță nu mai puțin. 2) Să lucrezi cu hotărâre, în loc să-ți accepți soarta. Oamenii stăruitori nu se bazează pe noroc, pe soartă sau pe destin pentru a avea succes, ci pe Dumnezeu. Ei cred cu tărie că perioadele de încercare nu sunt momente în care să nu mai încerci. 3) Să te oprești când ai terminat, nu când ai obosit. Ca să izbutești, de multe ori trebuie să te silești să dai mai mult decât crezi că poți. Nu uita, victoria nu se declară decât atunci când a fost parcurs și ultimul pas din cursă. Așa că, alipește-te de harul lui Dumnezeu, stăruie, nu renunța – și continuă să înaintezi până vei trece linia de sosire și vei câștiga premiul!