„Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare…” (Efeseni 4:22)

     Oare vrea Dumnezeu ca noi să fim preocupați de creșterea și dezvoltarea personală? Da! Însă așa cum examinarea propriei stări lăuntrice este zadarnică și inutilă – fără schimbare, tot la fel este și în cazul dezvoltării personale, dacă rămânem neschimbați. Calea spre schimbare prezentată în Biblie este întoarcerea de la sine și „ațintirea privirii” asupra lui Isus Hristos. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Dumnezeu nu este interesat de firea ta pământească îmbunătățită. În ochii Săi, „firea pământească îmbunătățită” este tot fire pământească. El dorește transformarea caracterului, nu îmbunătățirea sinelui. Toate strategiile noastre de autoîmbunătățire nu vor putea transforma omul nostru cel vechi. Numai „prin Duhul Domnului” putem să semănăm mai mult cu Hristos. În timp ce „privim (ne uităm și studiem) ca într-o oglindă (Cuvântul lui Dumnezeu)”, devenim „schimbați în același chip al Lui (chipul lui Dumnezeu la care privești), din slavă în slavă (din treaptă în treaptă).” Nu se întâmplă datorită hotărârii noastre, ci datorită harului Său. „Așadar, ce se va întâmpla cu firea mea pământească?” întrebi tu. Planul suprem al lui Dumnezeu este s-o înlocuiască, și să te facă o creație nouă. De aceea apostolul Pavel scrie: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.” Nu se permite nicio schimbare, nicio ajustare și nicio peticire – trebuie să te „dezbraci” de firea pământească! La fel ca un homar care crește și renunță la limitarea vechii sale cochilii, tot așa și tu, când te concentrezi asupra lui Hristos și ai părtășie cu El, ești eliberat de sub stăpânirea omului celui vechi, a firii, și crești în omul cel nou. Ești transformat – din interior spre exterior!

„Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” (Luca 12:37)

     Când vorbim despre egocentrism, am putea întreba: „Cum rămâne cu acele versete care ne spun să veghem? Nu se referă oare la a ne urmări propriile interese?” Bună întrebare, așa că haideți să ne uităm la câteva din acele pasaje din Scriptură care se referă la „veghere”. În Marcu 13:34-37 citim: „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Ceea ce ne învață Domnul Isus aici este exact opusul egocentrismului. Portarul nu trebuia să vegheze asupra lui însuși, ci să vegheze în vederea reîntoarcerii stăpânului său. Domnul Isus așteaptă de la noi să renunțăm la noi înșine, să lucrăm conștiincios pentru Împărăția Sa, să veghem și să fim pregătiți pentru a doua Sa venire. El a spus: „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.” (Luca 12:37). O introspecție obsesivă te poate lăsa sleit de puteri, descurajat și dezamăgit de propria-ți persoană, pe când Domnul Isus dorește să fii entuziasmat, implicat în lucrarea Lui de pe pământ, să veghezi activ, și să aștepți venirea Domnului și Împăratului. Ce trebuie să faci, dacă nu ești mântuit? „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul!” (Isaia 45:22) Așadar, concentrează-te mai mult pe Dumnezeu, și mai puțin pe propria-ți persoană!

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă…” (2 Corinteni 13:5)

     Egocentrismul (preocuparea excesivă de sine) nu este neapărat un lucru rău – dacă duce la creștere spirituală! Cu toate acestea, unii presupun în mod eronat că e un mandat biblic! La urma urmelor, nu ne-a spus Dumnezeu să ne încercăm pe noi înșine? Așa că având toate acestea în minte, începem să ne întrebăm: „Sunt eu la nivelul spiritual cerut? M-am pocăit eu oare cu adevărat? Mă rog eu îndeajuns? Este mulțumit Dumnezeu de mine?” Adevărul este însă că atunci când te concentrezi pe propria ta persoană vei deveni tot mai descurajat și înfrânt. Să vedem ce spune Dumnezeu de fapt. În Sfânta Scriptură există două referiri la autocercetare, și niciuna nu ne învață că ar trebui să fim preocupați de egocentrism. Prima, apostolul Pavel le-a cerut socoteală corintenilor pentru faptul că tolerau păcatul carnal în biserica lor: un bărbat avea o relație cu mama sa vitregă, și nimeni nu părea deranjat de asta. Ba chiar mai rău de-atât, ei „nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut” (2 Corinteni 12:21). Apostolul Pavel le scrie: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Asta nu este o invitație la egocentrism, ci o autocercetare a identității și staturii tale spirituale. Trebuie să te verifici periodic dacă ești în credință. A doua mențiune din Biblie, referitor la autocercetare, este atunci când apostolul Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru purtarea lor la Cina Domnului. Pentru că unii se îmbătau cu vinul împărtășaniei, el a spus: „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta” (1 Corinteni 11:28). Pavel nu sugerează să ne concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci asupra adevărului eliberator, că Hristos a plătit prețul pentru toate păcatele noastre – trecute, prezente și viitoare. Biblia ne mai spune: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2). Creșterea, victoria constau în abandonarea egocentrismului și-n focalizarea asupra lui Hristos!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8)

     Din îndemnul lui David „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”, să reținem în special cuvintele „gustați” și „bun”. Ceea ce crezi despre Dumnezeu se manifestă în modul în care trăiești. Ce înseamnă să fii „bun”? Înseamnă să-ți trăiești viața așa cum știi tu mai frumos. Și de vreme ce Dumnezeu este omniscient, El știe ce este cel mai bine pentru tine! Bunătatea Sa este dincolo de orice dubiu. Întrucât Dumnezeu este bun – nu doar neprihănit, ci în mod real, practic și constant bun – paharul stării de bine, al siguranței, al păcii, al încrederii și al bucuriei tale poate fi „plin de dă peste el.” Un asemenea Dumnezeu bun nu-Și poate încălca promisiunea, nu-Și poate abandona copiii și nici nu va eșua în dragostea Sa și în plăcerea de a-i binecuvânta. Poți fi sigur că în orice împrejurare El Se va purta cu tine în cel mai bun mod posibil! Când viața ta pare că se năruie, este dificil să vezi bunătatea lui Dumnezeu, ori să simți că lucrurile se vor ameliora. În astfel de momente, trebuie să folosești credința pe care Dumnezeu ți-a dat-o deja, și – printr-un act al voinței tale – să te încrezi în El (vezi Romani 12:3). Un pastor a fost întrebat de către un enoriaș care trecea prin necazuri: „Domnule pastor, vi se pare și dumneavoastră că lumea este ca o epavă?” Pastorul a răspuns: „Da, ca epava unei semințe care stă să încolțească!” Fără a trece prin etapa „epavei”, în timpul căreia simți că lumea pur și simplu se năruie, ghinda nu ar putea da viață unui stejar. Așadar, acceptă voia lui Dumnezeu în această încercare, pentru că, indiferent cum ți se pare în acest moment, doar voia Lui este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). La sfârșit, vei constata singur „ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

„Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul…” (Marcu 5:19)

     Ai fost vreodată într-un loc atât de minunat încât ți-ai dorit să nu mai pleci niciodată? Cu siguranță așa s-a simțit și bărbatul din capitolul 5 din Evanghelia lui Marcu, după ce Domnul Isus l-a scăpat din robia duhurilor necurate. El a dorit să meargă cu Isus, să Îi asculte învățăturile, să fie martorul minunilor Sale și să se bucure de tovărășia Sa. Însă Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să le spună celor din familia sa ce a făcut Domnul pentru el. Dumnezeu nu dorește să trăiești izolat, departe de restul lumii! Singura modalitate de a păstra ceea ce ai este să dăruiești mai departe! După ce ai trăit o experiență spirituală pe vârful muntelui, trebuie să împarți ce ai trăit cu cei aflați în vale. Omul din povestirea de astăzi petrecuse destui ani prin cimitire, își făcea singur tăieturi pe corp și bolborosea lucruri neînțelese. Acum mulțimea îl vedea „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile” (Luca 8:35). La fel se întâmplă lucrurile și-n viața spirituală. Mai întâi, Domnul Isus te îmbracă, apoi te cheamă. Când vii la el, ești gol spiritual, așa că El te înveșmântează în neprihănirea Sa. Apostolul Pavel spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). „După cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (vezi 1 Corinteni 15:22). Compozitorul de imnuri Edwin Mote a scris: „Iar când Isus va judeca/ Și celor morți „Sus” va striga/ Neprihănirea Lui va fi/ Chiar haina-n care voi luci!” Așadar, nu uita niciodată că după ce te-a eliberat Hristos și ești „îmbrăcat și în toate mințile”, tu ai primit de la Dumnezeu mandatul de a merge și de a le spune oamenilor ce ți-a făcut ție Domnul!

„Cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9:6)

     Secerișul tău spiritual este determinat de ceea ce cheltuiești, economisești și semeni în Împărăția lui Dumnezeu. Biblia ne învață că semănatul perseverent garantează secerișul îmbelșugat. Viitorul nostru începe cu ceea ce avem în mână chiar acum. Nimic nu este prea mărunt ca să nu poată fi înmulțit. Fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu un lucru care se poate multiplica; secretul este să-l pui în mâinile lui Dumnezeu. El dorește ca noi să avem izbândă, să avem resursele necesare pentru a împlini voia Sa și să-i ajutăm și pe ceilalți să facă la fel. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos” (Isaia 48:17). În Noul Testament, Domnul Isus i-a învățat pe pescari cum să prindă mai mult pește (vezi Luca 5:1-11). Odată, El chiar le-a spus ucenicilor Săi unde să caute bani ca să plătească taxele (vezi Matei 17:27). El i-a învățat că dărnicia, și nu egoismul, este calea prin care poți înmulți ce ți-a fost dat (vezi Luca 6:38). Uneori, sămânța ta este singura modalitate prin care poți scăpa de necaz, dar trebuie să fii dispus s-o semeni. Asta ne arată realitățile biblice! Domnul Isus le-a arătat oamenilor cum și de unde pot obține bani… Și când au greșit în vreo privință, El i-a motivat să se ridice și să încerce din nou – folosind metodele Sale. El le-a spus că Dumnezeu este izvorul lor nesecat de resurse, și i-a încurajat să se aștepte la seceriș pentru fiecare sămânță semănată. Apostolul Pavel spune: „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:7-8). Concluzie: dacă semeni, în orice domeniu, vei secera!

„Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângerile lui Ieremia 3:25)

     Dacă te confrunți astăzi cu o luptă spirituală (și noi toți ne confruntăm!), iată trei gânduri care te vor ajuta: Primul: înțelege că nu e ușor să faci voia lui Dumnezeu. Satan, dușmanul tău, nu renunță la nimic fără luptă, și neliniștea este una dintre armele sale secrete. De aceea Biblia spune: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9). Învingătorii nu sunt neapărat mai educați sau mai talentați decât alții, ci doar mai perseverenți. Ei se luptă să treacă dincolo de punctul în care alții renunță. Al doilea gând: crede că voia lui Dumnezeu este pentru binele tău suprem. Tu ești odrasla unui Dumnezeu desăvârșit, așa că poartă-te ca atare! Legământul Său cu tine este veșnic, așa că gândește în termenii aceștia. Binele tău suprem este dorința și plăcerea Sa, așa că trăiește avându-le în minte. Biblia spune: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan vers. 2). Al treilea gând (util într-o confruntare spirituală): invocă prin credință ceea ce ți-a promis Dumnezeu. Deprimarea acționează ca un hoț. Ea îți poate fura timpul cu cei dragi ai tăi, banii pe care i-ai putea folosi pentru a-ți atinge scopurile, sau energia necesară pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Proorocul Isaia a spus: „El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:4-5). La cruce, Domnul Isus a câștigat tot ce îți este necesar. Așa că, îndrăznește în Numele Domnului Isus și cere acest lucru cu credință, după cum spune Scriptura: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.”

„Te-am lămurit în cuptorul urgiei” (Isaia 48:10)

     Nu fii invidios pe „talantul” altcuiva. Și nu te lăsa intimidat de el, deoarece același Dumnezeu care a chemat și a echipat acea persoană te va folosi și pe tine. Când înveți să apreciezi și să aplauzi darul lui Dumnezeu din viața altcuiva, ai ajuns în poziția în care El te poate binecuvânta și pe tine. De fapt, noi toți suntem necesari planului lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El” (1 Corinteni 12:18). Dumnezeu stabilește și Dumnezeu dă resurse! Așadar, caută-L și vei descoperi misiunea ta. De ce a spus Domnul Isus (Matei 20:16): „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”? O parte a acestui răspuns se găsește în aceste cuvinte din Isaia 48: „te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.” Nu e de-ajuns să ai chemare; ai nevoie și de caracter, pentru a avea credibilitate. Și asta înseamnă să petreci timp în cuptorul de curățire. Generic vorbind, nu chemarea te face să dai de necaz, ci caracterul – sau mai bine zis: lipsa lui! Dumnezeu spune: „Vreau să văd cum reacționezi sub presiune… când vrei să obții un „da”, dar ești nevoit să trăiești cu un „nu”… când îți dorești să faci o lucrare publică, dar ești desemnat să stai în culise!” Dumnezeu este Cel mai priceput și înțelept în afaceri. El nu expune „marfă” netestată în vitrinele Sale. Așadar, care e „cuptorul urgiei” în care te găsești astăzi? Simți oare dogoarea din cuptorul meșterului? Dacă o simți, bucură-te! Când vei ieși, vei fi echipat și pregătit pentru slujire. Acesta e cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” (Iov 33:4)

     Poți să încerci să-ți protejezi casa montând gratii de metal la ferestre, poți să-ți instalezi un sistem anti-furt la mașina ta, poți pune camere video la firma ta, îți poți îngrămădi averile în trezoreria unei bănci… Dar, ce faci ca să-ți protejezi cea mai valoroasă avere, și anume viața spirituală? Elihu i-a zis lui Iov: „…suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” Când Dumnezeu suflă Duhul Său în tine, în clipa mântuirii, tu înviezi din punct de vedere spiritual. Din acel moment ai capacitatea de a-L iubi, de a-L sluji și de a face voia Sa. Și asta urmărește dușmanul – partea din Dumnezeu care se află înlăuntrul tău! Și pentru a ajunge la ea, el îți va ataca trupul, va declara război minții tale, te va bombarda cu îndoieli și temeri. El se va folosi chiar și de alte persoane, inclusiv prieteni apropiați și membrii ai familiei tale. Când Dumnezeu a suflat suflare de viață peste Adam, el a devenit un suflet viu. El a recunoscut cine este și ce a fost chemat să facă în viață. Și atunci a apărut diavolul. Nu pierde lecția aceasta! Până nu recunoști că Dumnezeu te-a creat și te-a răscumpărat cu un scop, alții vor încearca să „sufle” identitatea și programul lor în viața ta. Și este un lucru periculos, deoarece de obicei cine te definește, te poate și controla! „Cum mă pot proteja?” întrebi tu. Trăiește în fiecare zi cu conștiența prezenței lui Dumnezeu! David declară (Psalmul 61:3-4): „Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale.” Când te afli într-un asemenea loc sigur, dușmanul nu te poate atinge – nici pe tine, nici vreun lucru care îți aparține.

„Cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24)

     Biblia nu ne spune de câți ani stătea ologul, din Faptele Apostolilor capitolul 3, cerșind la poarta Templului, dar era ceva ce se întâmpla zilnic. Când i-a văzut pe Petru și pe Ioan, probabil că nu avea o altă așteptare – decât să mai supraviețuiască încă o zi. Prin urmare Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele Apostolilor 3:6). Iată ce s-a întâmplat apoi: „el a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu” (vers. 8). Noi toți putem extrage o învățătură importantă de aici. Dumnezeu a stabilit vremuri în care să fie făcute anumite lucruri. El are un calendar, iar numele tău este scris în el. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13). Dacă nu ești acordat din punct de vedere spiritual, poți rata „vremea hotărâtă” și poți pierde ceea ce are Dumnezeu pentru tine. Asta înseamnă că trebuie să înveți să trăiești în așteptare, deoarece binecuvântările lui Dumnezeu fie vin spre tine, fie trec pe lângă tine. Minunile se întâmplă celor care cred în ele, care le cer, care le așteaptă și care le primesc. Dușmanul va încerca să te țină atât de ocupat, să te facă atât de cinic și de neajutorat încât atunci când Dumnezeu îți trimite răspunsul pentru care te-ai rugat, nu-l vei recunoaște, nu-l vei apuca, nu-l vei primi… Domnul Isus a zis: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:23-24). Așa că, fii gata să primești!