„Harul Meu îţi este de ajuns…” (2 Corinteni 12:9)

     Există două tipuri de har: 1) Harul mântuitor. În momentul în care îți mărturisești păcatele și-ți pui încrederea în Hristos, Dumnezeu îți șterge întreaga listă de păcate; 2) Harul dătător de putere. Apostolul Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne… De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:7-9). Țepușul străpunge pielea subțire și își face loc dedesubt. Fiecare pas îți amintește de el… poate fi: copilul din centrul de dezintoxicare, venitul insuficient sau durerea din piept, fapta penală din dosar, pofta de alcool din mijlocul zilei, lacrimile din toiul nopții… „Doamne, ia-mi-l!” Dar ceea ce auzi este doar atât: „Harul Meu îți este de ajuns!” „Cu asta va trebuie să trăiesc zi de zi?” – întrebi tu. Este posibil, pentru că harul care te susține îți promite prezența lui Dumnezeu care îți dăruiește… putere, și nu absența luptei! John Newton, clericul anglican care a scris „Mărețul har”, a descoperit că harul lui Dumnezeu este suficient. În duminica în care iubita lui soție, Mary, a murit, el a găsit puterea de a predica în biserică. În următoarea zi, a mers în vizită la membrii bisericii și mai târziu a oficiat slujba de înmormântare a soției lui. Privind în urmă, el a scris: „Banca Angliei este prea săracă pentru a compensa o pierdere ca aceea pe care am suferit-o eu. Însă Bunul Dumnezeu cel atotsuficient spune un cuvânt, și este de ajuns. Toți cei ce Îl cunosc și care se încred în El să se îmbărbăteze. El le poate da tărie în funcție de circumstanțele zilei. El poate să le mărească puterea pe măsură ce încercările se intensifică. Și tot ce poate face, El a promis că va face!”

„Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.” (Faptele Apostolilor 19:18)

     Vorbind despre biserica din Efes, apostolul Pavel scrie: „Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră… Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului…” (vers. 18-20). Vindecarea spirituală are loc în biserici ca aceasta. Așadar, dacă ești prins în capcana unui păcat sau a eșecului, caută creștini maturi și dedicați, care nu sunt șocați de problema ta, care nu-ți vor divulga mărturisirea și care știu să se roage pentru tine și cu tine. Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi autoritatea de a asculta confesiunile oamenilor și de a proclama iertarea. „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute” (Ioan 20:23). Catharsis-ul spiritual are loc atunci când cineva te privește în ochi și-ți spune fără ocolișuri: „Dumnezeu te iartă, eu te iert, acum iartă-te și tu… și umblă în iertarea lui Dumnezeu!” Iertarea are o putere atât de mare, încât poate să faciliteze vindecarea. Apostolul Iacov scria: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:14-16). Și dacă nu ești sigur care e persoana cu care trebuie să vorbești sau în care poți avea încredere, începe cu pastorul tău!

„Tot aşa şi Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod…” (Isaia 55:11)

     Profetul Isaia scrie: „ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi… udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod…” (Isaia 55:10-11). Dacă vrei să ai seceriș, trebuie să pui o sămânță: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Dar în același timp, trebuie să uzi sămânța și să faci lucrul acesta rugându-te și rostind Cuvântul lui Dumnezeu peste ea! Asta face ca „sămânța să rodească.” Limba ta are puterea de a aduce viață sau moarte (vezi Proverbele 18:21), așadar: rostește cuvinte de viață peste sămânța pe care ai semănat-o. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Aţi zis: ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înaintea Domnului?… celor răi le merge bine, şi scapă!…” (Maleahi 3:14-15). Ai spus și tu astfel de cuvinte? Dacă da, ai grijă: cârtirea a fost păcatul care i-a făcut pe iudei să se învârtă în cerc, în pustie, timp de 40 de ani. Numai pentru că Dumnezeu îți promite ceva, nu-ți garantează că-l vei primi automat. Trebuie să faci și tu anumite lucruri: întâi, refuză să cârtești. „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10). Apoi, ține cont de Cuvântul lui Dumnezeu: (Romani 4:17) „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi”. Credința este de acord cu Scriptura, mai înainte ca rezultatele să fie evidente. Așadar, dacă ai semănat dar nu ai strâns rod, asta ar putea fi cauza dar și soluția pentru tine. Așa că, începând de astăzi, udă fiecare sămânță pe care o semeni, rostind Cuvântul lui Dumnezeu peste ea – și crede că El îți va da un seceriș de binecuvântări!

„Nu faceţi nimic… din slavă deşartă…” (Filipeni 2:3)

     Astăzi vom vorbi despre impasul în care se găsește un lider nesigur: el crede că dacă alții excelează în „lucrul încredințat”, acest lucru îl va face pe el să apară într-o lumină nefavorabilă, dar în același timp se teme și de faptul că dacă ceilalți își îndeplinesc sarcina prost, tot el va fi pus într-o situație stânjenitoare. Așa că încearcă să facă totul de unul singur. În consecință, el nu are parte de succes (sau succesul său este limitat). Apostolul Pavel o spune în felul următor: „Nu faceţi nimic… din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4). Liderii siguri pe ei sunt capabili să creadă în oameni, deoarece cred în ei înșiși. Ei nu sunt aroganți; ei își cunosc propriile calități și defecte, și se respectă pe ei înșiși. Când cei pe care îi conduc se descurcă bine, ei nu se simt amenințați. Ei se abat de la drumul lor pentru a aduce laolaltă pe cei mai buni oameni, apoi îi formează pentru ca aceștia să acționeze la cel mai înalt nivel. Când echipa unui lider sigur pe el are succes, el simte o mare bucurie. El vede lucrul acesta ca pe cel mai mare compliment pe care îl poate primi pentru calitatea lui de lider. Un autor scrie: „Nimic nu reprezintă un impediment mai mare pentru a fi în relații bune cu ceilalți, decât să nu te simți în largul tău cu tine însuți.” Așadar, ce ar trebui să faci? 1) Cunoaște-te pe tine însuți. Dacă în mod natural nu ești conștient de propria ta persoană, roagă o persoană de încredere să numească trei dintre cele mai mari calități și trei dintre cele mai mari defecte ale tale. Nu te apăra, când îi auzi răspunsurile. Strânge informația și apoi reflectează la ea. 2) Cere ajutor. Îl meriți, ești demn de el! Pe măsură ce îți învingi nesiguranța, te vei ridica la un nou nivel de binecuvântare și de realizări.

„Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)

     Autorul H. Jackson Brown Jr. afirma glumind: „Talentul fără disciplină este ca o caracatiță pe patine cu rotile. Există multă mișcare, dar nu știi niciodată dacă va fi înainte, înapoi sau în lateral.” Dacă știi că ai talent și ai văzut multă mișcare, dar puține rezultate concrete, probabil că-ți lipsește autodisciplina. Uită-te la programul tău de săptămâna trecută. Cât din timpul tău ai alocat activităților veritabile? Ai făcut ceva ca să crești și să fii mai bun? Dacă ai tot amânat lucrurile acestea și ți-ai spus că le vei face mai târziu, trebuie să lucrezi la autodisciplină. La o pepinieră, din Canada, există următorul afiș pe perete: „Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum douăzeci și cinci de ani. Al doilea cel mai bun moment este astăzi.” Așadar, disciplinează-te să fii tot mai bun începând de astăzi! De ce? Pentru că: 1) Trebuie să plătești un preț pentru a ajunge la nivelul următor. Dramaturgul american Sidney Howard a spus: „O jumătate din a ști ce vrei este a ști la ce trebuie să renunți înainte de a-l obține.” 2) Trebuie să fii dispus să începi cu lucrurile mărunte. La început, câștigul va fi mic, dar va crește. Diferența dintre câștigătorul medaliei de aur și ceilalți concurenți, este de multe ori de doar câteva sutimi de secundă. 3) Trebuie să faci parte din mediul potrivit. De vreme ce îmbunătățirea implică întotdeauna un anumit grad de risc și eșec, alege un loc în care sunt încurajate creșterea și destoinicia. 4) Trebuie să crezi că te poți descurca mai bine. Orice lucru pe care l-ai făcut într-un mod anume o perioadă de timp, se poate face întotdeauna mai bine. Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți deveni și mai bun!

„Și iată că slava Lui… era acolo, aşa cum o văzusem” (Ezechiel 8:4)

     Când Dumnezeu îți dă o viziune, ea îți va schimba viața. John Sculley, fost președinte al companiilor PepsiCo și Apple Computer, a spus: „Viitorul aparține acelora care văd posibilitățile înainte ca acestea să fie evidente.” Biblia ne spune că Dumnezeu „cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi” (Romani 4:17). Viziunea zugrăvește o țintă, aprinde în tine un foc și te împinge înainte. Dacă ceea ce urmărești în viață nu vine dintr-o dorință arzătoare din lăuntrul tău – din profunzimile a ceea ce ești tu și a ceea ce crezi – nu o vei putea duce la îndeplinire. De ce este așa? Deoarece, pe drum, va trebui să treci peste obstacole, împotrivire, blocaje și rezistență. Viziunea Esterei a însemnat să-și pună viața în pericol pentru a salva poporul evreu de la anihilare. Ea a spus: „dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). A pierit ea? Nu, dar a trebuit să fie dispusă s-o facă. Dar tu? Pentru a-ți împlini viziunea, trebuie să faci două lucruri: 1) Să te evaluezi. Dacă te-ai gândit la viziunea vieții tale și ai reușit s-o articulezi clar, evaluează cât de bine o îndeplinești. Vorbește cu cei în care ai încredere și roagă-i să-ți spună ce cred ei despre viziunea ta. Și dacă o pot articula, înseamnă c-o trăiești. 2) Exprimă-ți-o în scris. „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2:2). Scrisul îți clarifică gândirea. Odată ce ți-ai exprimat viziunea în scris, ea devine hartă pentru destinația ta. Consult-o des și urmărește-o cu tot ce ai în tine. Dacă faci lucrul acesta, sunt șanse s-o vezi împlinindu-se câtă vreme ești în viață!

„Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde…” (Proverbele 22:3)

     Astăzi vom vorbi despre alte trei lucruri pe care gândirea realistă le va face pentru tine: 1) Îți va oferi sentimentul siguranței. Când ai luat în calcul cele mai rele lucruri care s-ar putea întâmpla și ai luat măsuri din timp pentru a preîntâmpina unele neplăceri, devii mai încrezător și mai sigur; cu alte cuvinte, prevăzător! E liniștitor să știi că nu sunt șanse să fii luat prin surprindere. Dezamăgirea este diferența dintre așteptări și realitate. Gândirea realistă micșorează diferența dintre cele două. 2) Îți va da credibilitate. Liderii care sunt mereu luați prin surprindere, de lucruri neprevăzute, își pierd rapid credibilitatea în ochii celor care îi urmează. Pe de altă parte, liderii care gândesc realist și planifică corespunzător, se află în postura potrivită pentru izbândă. Lucrul acesta îi face credibili în ochii celor care îi urmează. Așadar, înainte de a invita pe cineva să facă parte din viziunea ta sau din proiectul tău, întreabă-te: a) Se poate realiza? b) Am identificat și am explicat lucrurile pro și contra ducerii la îndeplinire? c) Am o temelie solidă pe care să construiesc? Thomas Edison a spus: „Valoarea unei idei bune este dată de punerea ei în practică.” 3) Te va ajuta să-ți implementezi ideea, eliminând „factorul dorință”. Majoritatea ideilor și eforturilor nu ajung la rezultatele scontate pentru că se bazează prea mult pe ceea ce ne-am dori să fie, și nu pe ceea ce este. Nu poți construi o casă în aer; ea are nevoie de o fundație solidă. Ideile și planurile sunt la fel. Ele au nevoie de ceva concret pe care să fie construite, iar gândirea realistă oferă o astfel de fundație. Înțeleptul Solomon a spus astfel: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.” Așadar, cuvântul de la Dumnezeu astăzi este acesta: „Gândește în mod realist!”

„Cine dintre voi… nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor…” (Luca 14:28)

     Realitatea este diferența dintre ceea ce-ți dorești și ceea ce ai. Dacă ești o persoană optimistă, poate ți se pare greu să gândești realist. Firește, ai putea crede că o astfel de gândire este opusul credinței. Nu, credința nu neagă problema, ea te conectează cu Dumnezeu prin ale cărui puteri poți ieși biruitor. Iată două avantaje ale unei gândiri realiste: 1) Vei micșora riscurile inutile. Toate faptele au consecințe. Gândirea realistă te va ajuta să descoperi care ar putea fi acele consecințe. Și asta este foarte important atunci când faptele tale îi afectează pe alții. Vechiul motto: „așteaptă-te la ce e mai bun, dar fă-ți planuri pentru ce e mai rău!” este valoros. Printr-o astfel de gândire, poți micșora riscurile inutile. O astfel de gândire îți oferă un scop, împreună cu planul de a-l îndeplini. Iată vestea bună: ai nevoie de speranță pentru a reuși. Iată vestea rea: trebuie să înțelegi că speranța nu este o strategie. 2) Vei vedea ce trebuie schimbat. Oamenii care se bazează numai pe speranță pentru a avea succes, rareori au ca prioritate schimbarea. Dacă ai numai speranță, asta înseamnă că succesul nu-ți este la îndemână. E o chestiune de noroc și de șansă – așa că, de ce să te mai deranjezi să te schimbi?! Numai când realitatea te privește în față îți dai seama ce trebuie schimbat. Schimbarea singură nu aduce creștere, dar nu poți avea creștere fără schimbare! A-L urma pe Hristos înseamnă a avea viața cea mai binecuvântată și mai plină de bucurie pe care ai putea-o avea, dar trebuie să plătești un preț pentru asta. Și Domnul Isus a fost realist cu privire la lucrul acesta, când a spus (Luca 14:27-28): „Oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Cine dintre voi… nu stă mai întâi să-şi facă socoteala…” Așadar, gândește realist!

„Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele Apostolilor 17:27)

     Biblia ne învață că „Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” Dumnezeu nu are favoriți. De la mulțimile de pe străzile orașului și până la sătenii izolați din munți, văi sau jungle, toți oamenii se pot bucura de prezența lui Dumnezeu. Dar cei mai mulți nu o fac! Ei se târăsc prin viață ca și cum nu ar exista un Dumnezeu care să-i iubească. Ei trăiesc ca și cum singura lor putere ar fi propria lor putere, și ca și cum singura soluție ar veni din interior, nu de sus. Ei își trăiesc viața fără Dumnezeu. Dar tu nu trebuie să trăiești așa! Tu poți: 1) Să te sprijini pe Domnul. „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). 2) Să te sprijini pe poporul lui Dumnezeu. „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Când Amalec a venit să bată pe Israel, la Refidim, Moise i-a spus lui Iosua să conducă lupta în vale, în timp ce el s-a urcat pe deal să se roage. Însă Moise nu s-a dus singur, ci i-a luat cu el pe Aaron și Hur. În timp ce Iosua conducea lupta fizică, Moise s-a angajat într-o luptă spirituală. Aaron și Hur au stat de-o parte și de alta a conducătorului lor pentru a-i susține brațele în lupta rugăciunii. Israeliții au ieșit învingători pentru că Moise s-a rugat și Moise a ieșit învingător pentru că au existat alții care s-au rugat alături de el (vezi Exodul 17:8-13). La fel cum o armată solicită ajutor aerian, la fel poți și tu solicita sprijin în rugăciune. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19) Așadar, sprijină-te pe Domnul și pe poporul Său.

„Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere…” (Proverbele 2:6)

     Creșterea personală implică patru lucruri: 1) Mediul în care trăiești. Trebuie să te plasezi într-un mediu care stimulează creșterea. Unii pești cresc în funcție de mărimea habitatului lor. Dacă îi ții într-un acvariu mic, rămân mici, însă când îi eliberezi în ocean, ei ating dimensiunea pentru care au fost creați. Același principiu ți se aplică și ție. Trebuie să-ți petreci timpul cu oamenii potriviți, în locul potrivit, făcând lucruri potrivite – pentru a crește. 2) Calități. Autorul și expertul în leadership Peter Drucker a spus: „Marele mister nu constă în faptul că oamenii fac lucrurile prost, ci în faptul că din când în când, ei fac unele lucruri cum trebuie. Singurul lucru universal este incompetența. Calitățile sunt întotdeauna ceva deosebit!” Când încerci să fii bun la toate, ajungi să nu fi bun la nimic. Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite calități – identifică-le și folosește-le! 3) Schimbare. Majoritatea dintre noi ne dorim ca lucrurile să se îmbunătățească fără să schimbăm nimic. Biblia spune: „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Pentru a crește, trebuie să-ți iei angajamentul nu numai că vei accepta schimbarea, ci și că o vei urmări. 4) Satisfacție. Majoritatea marilor maeștri ai șahului învață și reînvață mutările, o perioadă de cincisprezece ani, înainte de a câștiga primele lor titluri. Asta înseamnă aproape o cincime din viața lor! Dacă vei petrece așa de mult timp făcând ceva, ar fi bine să-ți placă – pentru a avea satisfacție. Dacă destinația îți pare atrăgătoare, dar drumul până acolo nu-ți place, ar fi înțelept să cauți călăuzirea lui Dumnezeu și să te asiguri că te îndrepți în direcția bună. Dacă ai luat trenul greșit, nu sta nepăsător – coboară la următoarea stație!