„Prin credinţă… a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)

     În al patrulea (dar nu în ultimul) rând, avem de învățat de la Moise să perseverăm, atunci când viața devine grea. Putem rezuma viața lui Moise în expresia: „a perseverat.” Este o realitate a vieții faptul că nu există câștig fără durere, nici avansare fără împotrivire, și nici progres fără probleme. Moise a înțeles că dificultățile vin în viața fiecărui om, și el a știut cum să le înfrunte și să meargă mai departe. Și noi trebuie să învățăm să facem la fel. Ca urmași ai lui Hristos, noi nu trebuie să lăsăm problemele să ne învingă; în schimb, ar trebui să le folosim astfel încât să ne apropie de Dumnezeu. Cineva a spus că nu ar trebui să lăsăm problemele să ne îngenuncheze… cu excepția rugăciunii – doar atunci putem să îngenunchem! Dumnezeu îngăduie anumite situații în viața noastră, ca să creștem. Și fără perseverență nu vom ajunge prea departe. Să reținem cuvintele „Prin credință… a rămas neclintit…” Credință – în ce? Credință – în cine? Credință în Dumnezeu! Nu vorbim aici despre vreo tehnică omenească de autoajutorare ce face apel la firea pământească. Nu, vorbim despre faptul că atunci când Dumnezeu ne cheamă să facem un lucru, El ne echipează și ne dă putere. El merge înaintea noastră și ne oferă tot ce ne trebuie. Când spunem DA planului Său pentru viața noastră, ne putem baza pe această promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Să recapitulăm ca să reținem: pentru a urma exemplul lui Moise, trebuie: 1) să știm cine suntem; 2) să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră; 3) să ne stabilim prioritățile; și 4) să perseverăm atunci când viața devine dificilă. Dacă vom respecta aceste adevăruri biblice, vom avea o viață cu adevărat binecuvântată de Dumnezeu.

„El… avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26)

     Ce mai putem învăța de la Moise, ca să reușim? În al treilea rând: să-ți stabilești prioritățile. Omul acesta a socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” În acea vreme, o mare parte din bogăția lumii era depozitată în Egipt. Așa că Moise avea deja ceea ce majoritatea oamenilor încearcă să obțină toată viața lor: popularitate, posesiuni, plăceri… Cu toate acestea, Dumnezeu i-a cerut să facă ceva mai important – și el a ascultat! Era o chestiune de priorități. Moise s-ar fi putut gândi cu ușurință: „Situația sclavilor este proastă, așa că voi rămâne în sistem și voi lucra pentru reformă.” Majoritatea dintre noi ne dorim să fim iubiți de ceilalți, dar există o mare problemă cu popularitatea: nu durează. Poți fi cel mai popular nume din campusul universitar pentru o vreme, dar când te întorci la câțiva ani după absolvire, vei descoperi probabil că nimeni nu mai crede că ești așa de special. Pe lângă popularitate, există plăcerea. Este plăcerea ceva greșit? Nu, câtă vreme nu te conduce spre păcat! O altă prioritate a multora este averea. Și nu este nimic în neregulă cu succesul material. Unii dintre cei mai importanți oameni din Biblie erau extrem de bogați, inclusiv Avraam și Solomon. Dar Domnul Isus a spus foarte clar: „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). În cele din urmă, bogăția nu aduce fericire. Întreabă-i pe cei care au mulți bani: „De câți bani ar fi nevoie ca să fii fericit?” Răspuns: „Doar de câțiva… în plus!” Banii trebuie folosiți – nu iubiți! Dumnezeu vrea ca noi să folosim lucrurile și să iubim oamenii. Doar că noi iubim lucrurile, așa că vom ajunge să folosim oamenii. Moise avea prioritățile corect stabilite; el nu a prețuit lucrurile materiale pentru că exista ceva mult mai important în viața lui, și anume: voia lui Dumnezeu! Gândește-te și învață asta de la Moise!

„Moise… a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu…” (Evrei 11:25)

     Pentru a-ți împlini destinul, trebuie să înveți de la Moise (în al doilea rând) să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” (Evrei 11:24-25). În primul rând, Moise a refuzat să fie altcineva decât el însuși. Apoi, a ales să meargă pe calea lui Dumnezeu. Principiul de aici este următorul: tu poți înlocui oricând ceva negativ cu altceva pozitiv. Nu doar să încetezi să faci ceva, ci și să începi să faci altceva! Viața creștină nu se reduce la un set de legi și porunci negative. Viața creștină este o chestiune ce ține de relații – cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu tine însuți. Să remarcăm că Moise a luat decizia „când s-a făcut mare”. Este un semn de maturitate, atunci când poți rezolva problema responsabilității și identității personale. Cât Moise a fost doar un copil, era normal să nu-și pună problema ori să amâne decizia despre cine era. Dar când a devenit adult, a trebuit să facă o alegere, să își asume responsabilitatea pentru propria sa viață și să meargă înainte. Întotdeauna este mai ușor să dai vina pe alții: „Aș merge pe calea lui Dumnezeu dacă și prietenul sau prietena mea, mama sau tatăl, soțul sau soția ar face asta.” Sau: „Aș fi o persoană mai bună astăzi dacă aș fi avut părinți mai buni.” Dacă nu poți opri circumstanțele care apar în viața ta, poți alege în schimb ca aceste împrejurări să nu te facă o persoană plină de amărăciune, ci o persoană mai bună. În cele din urmă, nimeni nu îți poate strica viața în afară de tine! Diavolul nu poate, pentru că nu are suficientă putere – iar Dumnezeu nu dorește, pentru că El te iubește. Deci, alege și tu azi – ca Moise – să mergi pe calea lui Dumnezeu!

„Prin credinţă, Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon…” (Evrei 11:24)

     Viața lui Moise ne dezvăluie patru probleme pe care trebuie să le rezolvăm pentru a reuși în viață. În primul rând, trebuie să știi cine ești. „Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon.” Moise s-a născut evreu, dar a fost crescut ca egiptean, de fiica lui Faraon. Chiar dacă a fost pregătit ca să fie comandant în regatul faraonului, Moise știa că Dumnezeu îl chemase să-și elibereze poporul și să-l scoată din Egipt. Așadar, Moise a trebuit să se cerceteze și să facă o alegere: „Ce am de gând să fac cu viața mea? Eu nu sunt cine cred acești oameni că sunt!” Avea tot confortul pe care și l-ar fi putut dori la palat, și ar fi putut rămâne acolo. Tu ce-ai fi făcut? Ei bine, Moise a luat decizia corectă, chiar dacă asta a însemnat să-și petreacă următorii optzeci de ani din viață prin pustiuri. Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu identitatea proprie. Cu toții avem o nevoie profundă de a ști (și dorința de a accepta) cine suntem. Încercarea de a fi cine nu suntem este o modalitate rapidă de a ne îmbolnăvi de ulcer, deoarece ne supune unei presiuni foarte mari. Moise a recunoscut această tensiune și a decis să nu se mai prefacă. Când ne oprim din încercarea de-a fi ceea ce nu suntem și când acceptăm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră vom fi liberi. Oare cum ne-am fi amintit de Moise, astăzi, dacă ar fi rămas la curtea lui Faraon? Ca de-o mumie egipteană dintr-un muzeu!… sau poate deloc!… Moise a luat o decizie grea – dar, în lumina eternității, a fost cea mai bună. Învață de la el!

„Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi…” (Matei 7:2)

     Dacă ești o persoană cu spirit de judecată, ține minte acest principiu atemporal: ce oferi, aceea primești. Domnul Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Matei 7:1-2). Aceasta este legea reciprocității, care garantează că vei primi înapoi ceea ce dăruiești. Nu este o amenințare, este o lege neschimbătoare, la fel ca legea gravitației. S-ar putea să spui: „Eu sunt o persoană onestă și am curajul de a spune lucrurilor pe nume. În plus, păcatul acelei persoane trebuie scos la lumină!” Dar aici nu este vorba de onestitatea ta sau despre păcatul lor, ci despre faptul că Scriptura ne interzice să judecăm! S-ar putea ca tu să ai dreptate, iar ei să greșească, dar faptul de a judeca (în sensul de a condamna) te pune sub judecata Cuvântului lui Dumnezeu, și va trebui să dai socoteală! Dacă cealaltă persoană s-a pocăit deja, și-a mărturisit păcatul și a primit iertarea lui Dumnezeu?! Gândește-te la asta: cea mai urâtă formă de judecată este atunci când judeci un păcat… pe care Dumnezeu l-a iertat și l-a uitat deja! (vezi Isaia 43:25) Când îi judecăm pe alții, căutăm în locul nepotrivit. Noi încercăm să evităm ceea ce nu vrem să vedem la noi – propriile noastre metehne. Domnul Isus spune: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3). Oricare-ar fi paiul lor, e problema lui Dumnezeu, nu a ta. „Bârna” ta este problema ta! Domnul Isus spune de asemenea: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” (Matei 5:7). În loc să-i judeci pe ceilalți, mai bine ai începe să investești în propriul tău „cont al milei”; vei avea nevoie de el în curând. Așadar, lasă judecata în seama lui Dumnezeu!

„…Să nu judecaţi nimic înainte de vreme…” (1 Corinteni 4:5)

     Tentația de a-i judeca pe alții este asemenea respirației – vine în mod natural. Și uneori cei mai înrăiți critici sunt creștinii care folosesc Scripturile drept armă, după bunul lor plac. Așadar, dacă tu ești cel judecat, încearcă să-ți amintești aceste patru lucruri: 1) Dă dovadă de smerenie! Dacă ești vinovat, recunoaște-o față de Dumnezeu, față de tine însuți și față de persoanele din jurul tău. Mărturisirea aduce sinceritate și creștere spirituală (vezi 1 Ioan 1:9). 2) Ia aminte la ce spune Scriptura! Satan a scos versetele biblice din context pentru a încerca să-L prindă pe Isus în capcană, însă Domnul Isus a știut tot contextul și nu a căzut în plasă (vezi Luca 4:1-13). Când Biblia este scoasă din context, adu-ți aminte că Dumnezeu nu te are pe tine ca țintă! Și când ești judecat, pe bună dreptate, de Cuvântul lui Dumnezeu, nu dispera; nu înseamnă că S-a supărat pe tine. El te iubește – la fel cum îți iubești și tu copiii, chiar și atunci când nu te ascultă și când folosești faptele lor drept „lecții de viață”, pentru a-i desăvârși. Biblia spune că: „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6). 3) Nu te lăsa ispitit ca să te aperi. Oamenii cu spirit de judecată nu sunt interesați de fapte – ei vor ca să se simtă bine, făcându-te pe tine să te simți prost. Alege-ți luptele cu înțelepciune și nu-ți irosi timpul cu cele neimportante. Iată cum a răspuns apostolul Pavel la critici: „Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată…” (1 Corinteni 4:3). 4) Nu te înrola ca voluntar în juriu. Dacă Dumnezeu nu te găsește vinovat, nu te judeca singur. Urmează exemplul lui Pavel: „…nici eu însumi nu mă mai judec pe mine” (1 Corinteni 4:3). Dacă ai greșit – recunoaște, mărturisește-ți vina, și prin harul lui Dumnezeu, corectează-te… apoi hotărăște-te să-ți trăiești viața eliberat de orice duh de condamnare!

„…Domnul dă înţelepciune…” (Proverbele 2:6)

Ce lucruri îți spun persoanele din viața ta? Îți sporesc propriile îndoieli, sau îți întăresc credința? Doar pentru că oamenii îți spun ceva nu înseamnă că așa și trebuie să fie! În 1492, oamenii aflați în preajma lui Cristofor Columb credeau că pământul este plat. „Experții” i-au analizat planurile de călătorie și au concluzionat că ideea lui este nebunească, imposibilă. Cu toate acestea, Columb nu a căzut la capătul pământului, așa cum au prevăzut ei – în schimb, a descoperit America! Urmând același tipar, Thomas Edison a încercat să-l determine pe Henry Ford să-și abandoneze ideea inovatoare de-a produce un autoturism cu motor, deoarece el era convins că nu va funcționa niciodată! El i-a spus lui Ford: „Vino și lucrează cu mine și fă ceva ce merită!” Deși Edison era un mare inventator, se pare că era pozitiv numai cu privire la ceea ce putea el să facă, dar era sceptic față de ceea ce alții ar fi putut să facă. Așa că, data viitoare când te urci în mașină ca să mergi undeva, bucură-te că Ford nu a împărtășit perspectiva lui Edison despre mașini! Nu lăsa ca gândirea limitată a cuiva să te blocheze. Negativismul este contagios; tu trebuie să fii atent, dacă dorești să nu te molipsești! Chiar dacă ești singura persoană optimistă din familia ta, păstrează-ți perspectiva optimistă în orice situație. Ceea ce noi numim „cunoaștere obișnuită” de multe ori este greșită! De ce? Deoarece: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” (Proverbele 2:6). Cei care ți-au spus „este imposibil de făcut”, L-au inclus oare pe Dumnezeu în ecuație?! Dacă nu, nu le da atenție. În loc să asculți de oameni care îți sporesc îndoielile, mai bine ascultă-i pe cei cărora Dumnezeu le-a dăruit înțelepciune, cunoaștere și pricepere!

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni…” (Coloseni 3:23)

Vei ști că locul tău de muncă este vocația ta, atunci când vei face ceea ce-ți place, și când îți va plăcea ce faci. Filantropul și industriașul de origine scoțiană Andrew Carnegie, care a devenit cel mai bogat om din lume și a renunțat la 90% din averea sa pentru cauze caritabile, spunea: „Omul obișnuit investește numai 25%, din energia și abilitățile sale, în meseria pe care o practică. Lumea își scoate pălăria în fața celor care dăruiesc peste 50% și se ridică în fața acelora care investesc 100%.” Lui Thomas Edison îi plăcea să muncească. În ultimii săi ani, el a fondat Menlo Park, prima fabrică din lume care nu făcea altceva decât invenții. A fost părintele laboratoarelor de cercetare private, care sunt acum întreținute de mari companii. La Menlo Park, Edison a promis că va scoate la iveală „o invenție minoră tot la zece zile și o invenție importantă la aproximativ șase luni.” La un moment dat, el lucra simultan la patruzeci și șapte de proiecte! Este posibil ca alți inventatori să fi fost mai bogați, dar niciun alt inventator nu a fost atât de entuziasmat și nu a avut așa multe reușite, cum a avut Edison. Când ai încredințarea că ceea ce faci poate schimba ceva, ai o altă idee despre ceea ce faci. Când crezi că meseria ta are preț în ochii lui Dumnezeu, nu mai ești vulnerabil la critici și nu mai depinzi de cei ce te aclamă. Apostolului Pavel îi aparțin aceste cuvinte: „Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24). Una dintre rugăciunile pe care Domnul Isus le-a rostit a fost: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4). Dacă îți dorești cu adevărat să fii pe placul lui Dumnezeu, fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta. Amin!

„…Ia seama bine la citire…” (1 Timotei 4:13)

     Ceea ce citești și studiezi face din tine ceea ce devii. Când te hrănești spiritual din cărțile pe care le citești, tu păstrezi un flux continuu de adevăr în inima și în mintea ta. De ce? Pentru că: 1) Cititul descurajează conversația neproductivă. Trebuie să fii mereu gata să-ți împărtășești credința și să lucrezi pentru nevoile altora. Dar ai stat vreodată lângă cineva care nu se putea opri din vorbit? De multe ori, oamenii cărora le place să vorbească nu au nevoie de nimic semnificativ care să le ofere energie. Ei vorbesc numai ca să evite tăcerea; dar atunci când ai o carte la îndemână, problema aceasta se rezolvă. 2) Fă-ți o listă cu cărțile pe care ai dori să le citești în fiecare lună. Lucrul acesta împiedică alegerile neînțelepte în clipele de plictiseală, de ispită sau de oboseală. Și iată o sugestie: la începutul fiecărui an, alege cincizeci și două de cărți pe care ai vrea să le citești până la sfârșitul anului – câte una pe săptămână. Dacă citești douăzeci de pagini pe zi, ajungi să citești o carte de 140 de pagini pe săptămână. Este prea mult? Citește una într-o lună, sau în două luni… numai, citește! 3) Ia cărți cu tine când călătorești. Atunci când te afli departe de programul tău zilnic încărcat, ai ocazia să te retragi în propria ta lume privată: poți citi, poți visa, te poți concentra și poți face planuri. Pentru a-l pregăti pe Timotei, apostolul Pavel i-a scris: „Ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15). Cartea pe care trebuie s-o citești zilnic este Biblia – care este și cartea pe care trebuie s-o citești cel mai mult și s-o porți cu tine. Dar citește și alte cărți creștine, întrucât Dumnezeu este sursa oricărei înțelepciuni și cunoașteri adevărate. Iar înțeleptul Solomon spune: „Iată începutul înţelepciunii: dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbele 4:7). Așadar, citește! Cititul te îmbogățește!

„Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate…” (Proverbele 12:5)

     Mintea ta poate lucra pentru tine sau împotriva ta. Când lucrează pentru tine, te ajută să ai o atitudine pozitivă, să-ți împlinești idealurile și să te bucuri de fiecare zi. Dar când lucrează împotriva ta, te poate face să fii negativist și descurajat, te poate trage înapoi și te poate face să produci gânduri care te duc la autosabotaj. Așa că, învață-ți mintea să lucreze pentru tine și nu împotriva ta. O modalitate importantă prin care poți face lucrul acesta este să iei decizia de a gândi pozitiv – în termenii credinței, nu ai fricii. Dar creierul tău nu va fi capabil să împlinească acest nou rol peste noapte. S-ar putea să-i ceri să treacă printr-o transformare radicală și asta necesită timp. Însă cu sârguința ta și cu ajutorul lui Dumnezeu, în loc să lucreze împotriva ta, creierul tău va lucra pentru tine și va deveni o forță pozitivă în viața ta. Dr. Caroline Leaf, expert în neurologie cognitivă, subliniază faptul că îi trebuie optsprezece ani creierului ca să crească, și de o viață întreagă – ca să se maturizeze. Nu uita această informație! Dacă fiecare organ din corpul tău s-a format complet când te-ai născut și s-a mărit când trupul tău a crescut, creierul are nevoie de douăzeci și cinci de ani ca să se maturizeze. Și odată ce s-a format complet, el continuă să se dezvolte până în ziua în care mori. Așadar, indiferent de vârsta ta, creierul tău continuă să crească. Iar asta este o veste extraordinară, deoarece acest lucru înseamnă că nu trebuie să rămâi blocat în tipare de gândire vechi sau greșite. Creierul tău încă se dezvoltă. Și tu poți să-ți îmbunătățești gândirea. Așa că, învață să gândești corect!