„Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:4)

     Într-o duminică, undeva în Olanda, un bărbat îmbrăcat simplu, dar care părea o persoană distinsă și instruită, a intrat într-o biserică și s-a așezat aproape de amvon. După câteva minute, s-a apropiat de bancă o doamnă. Văzând că locul ei este ocupat de un străin, femeia i-a sugerat curtenitor că este „locul ei”; omul și-a cerut iertare politicos și s-a mutat pe unul dintre rândurile din spatele bisericii, rezervate săracilor. A stat acolo până la finalul slujbei, și la sfârșit a plecat fără să spună vreun cuvânt. Când s-a terminat serviciul, una dintre prietenele femeii a întrebat-o dacă știa cine era omul pe care l-a gonit de pe locul ei. „Nu”, a răspuns nepăsătoare femeia, „vreun străin, presupun…” A fost șocată să afle de la prietena ei că străinul era regele Oscar al Suediei, care se afla în Olanda într-o vizită. S-ar putea să răsufli ușurat, că în biserica ta nu există locuri rezervate. Dar ce putem învăța din această întâmplare? Fie că mergem la o biserică mare, fie că mergem la una mică, Domnul Isus Hristos, Capul Bisericii, a spus: „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Asta înseamnă că Domnul Isus Hristos, Regele regilor, este prezent la întâlnirile noastre. Trebuie doar să Îi recunoaștem prezența, să ne închinăm înaintea Lui și să-L facem centrul vieții noastre. Altfel, mai bine ne-am înscrie într-un club pentru activități voluntare, sau… am sta acasă! Psalmistul ne spune care ar trebui să fie regulamentul unei biserici: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam” (Psalmul 100:4-5). Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu…” (Matei 5:37)

     Un bun negociator știe că a vorbi prea mult este un semn de nesiguranță și de slăbiciune. Uneori cel mai puternic cuvânt în orice limbă, este un simplu da sau nu, fără alte explicații sau detalieri. Majoritatea deciziilor ajung în cele din urmă la acel punct. Pentru a putea face acest lucru, tu trebuie să răspunzi la următoarele întrebări: 1) Trebuie să iau această decizie singur? Dacă ești unicul factor de decizie, sau factorul de decizie final, nu ezita și nu șovăi: ia decizia! Și înainte de toate, bazează-te pe acest verset (Iacov 1:5): „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” 2) Ce se va întâmpla dacă amân luarea acestei decizii? În majoritatea cazurilor, lucrurile fie se vor îmbunătăți, fie se vor înrăutăți, pentru una sau mai multe părți. Deci cântărește lucrurile cu grijă, înțelegând că balanța va înclina spre partea mai grea a problemei, apoi decide. În asemenea momente, bazează-te pe aceste cuvinte: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5-6). 3) Au toate deciziile mele acoperirea morală și spirituală? Când, pentru popularitate sau pentru câștig, faci compromisuri referitoare la convingerile sau la caracterul tău, ajungi la faliment moral și spiritual. Deci, ține-te de valorile tale, întemeiază-ți deciziile pe ele și bazează-te și pe acest verset (Proverbele 12:2): „Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului.” Așadar, da al tău să însemne da, și nu-ul tău să însemne nu!

„Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24)

     Ca să ai parte de o viață bună, care să-L onoreze pe Dumnezeu, tu ai nevoie de două lucruri: scop și perseverență. Dacă Îl rogi, Dumnezeu te va ajuta să le pui în valoare. 1) Să vedem ce putem învăța despre scop. Pe monumentul care comemorează viața lui Jack London, autorul atâtor cărți cunoscute (între care Colț Alb), sunt scrise următoarele: „Aș prefera să fiu cenușă, în loc de praf! Mi-aș dori ca scânteia mea să lumineze ca o flacără strălucitoare, decât să fie înăbușită de putregaiul uscat. Aș prefera să fiu un splendid meteorit și fiecare atom din mine să lumineze magnific, decât să fiu o planetă somnoroasă și veșnică. Menirea unui om este să trăiască, nu să existe. Nu-mi voi irosi zilele încercând să le prelungesc. Îmi voi folosi timpul!” Pentru a aduce o schimbare în lume, trebuie să descoperi misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, și să-i fi dedicat 100%! Apostolul Pavel a făcut lucrul acesta. El spune: „Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:24) 2) Să vedem ce putem învăța cu privire la perseverență. În 1923, sprinterul Eric Liddell participa la proba de 400 de metri în orașul Stoke-on-Trent, din Anglia, în timpul căreia s-a împiedicat de picioarele altui alergător și a căzut. Până s-a ridicat el, ceilalți alergători i-au luat-o cu mult înainte, scăzându-i simțitor șansa de a câștiga. Însă, plin de hotărâre, a alergat mai departe și a depășit alergătorul aflat în frunte, pe ultimii câțiva metri, câștigând proba. Și tot medalia de aur a câștigat și în anul următor! Determinarea și refuzul de a renunța sunt esența scopului și a perseverenței. Așadar, împlinește-ți scopul dat de Dumnezeu cu perseverență, în ciuda circumstanțelor!

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:12)

     Data viitoare când te plimbi prin pădure, oprește-te și gândește-te la ceea ce se petrece chiar sub picioarele tale. Pădurea este mai mult decât vezi tu. Rădăcinile copacilor se leagă unele de altele, și formează un sistem de sprijin. Arborii se ajută între ei, indiferent de specie, și au un sistem subteran foarte bine pus la punct, ca o rețea de internet, care îi ajută să supraviețuiască. Unul are acces la apă, altul la nutrienți, iar altul la lumina soarelui. Niciun copac nu le are pe toate, dar împreună, ei pot crește, se pot dezvolta și pot rezista în fața furtunilor vieții. Ce lecție învățăm de aici? „Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16) Unii dintre noi, persoane independente, avem dificultăți cu acest concept. Noi vrem să zburăm singuri… până ne prăbușim, și abia atunci ne dăm seama de nevoile noastre: 1) De încurajare. Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de susținere: „Cei ce sunt în Asia toţi m-au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen. Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit.” (2 Timotei 1:15-17) 2) De compasiune. „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare” (Coloseni 3:12). Toți ne dorim să fim înțeleși și să vedem că sentimentele noastre sunt validate. Dar uneori ne grăbim atât de tare să-i „reparăm” pe oameni, încât nu avem timp să empatizăm cu ei! 3) De iertare. „Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13). Ce ne motivează să ne extindem iertarea față de alții? Iertarea lui Dumnezeu față de noi! Nu uita, nu ți se va cere niciodată să ierți pe cineva mai mult decât ți-a iertat deja Dumnezeu ție. Așadar, pune în practică legătura frățească!

„Aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3)

     Înainte de a încheia reflecțiile noastre pe tema obstacolelor în calea răspunsului la rugăciune, să ne fie clar un lucru: multe dintre rugăciunile noastre au primit deja răspuns. Răspunsul „mai așteaptă” nu ne place, nu-i așa? Și pentru că nu ne place răspunsul, noi continuăm să sperăm că Dumnezeu se va răzgândi. Adevărul este că Dumnezeu nu se va răzgândi pentru a ne face nouă pe plac. Așadar, avem două opțiuni: 1) Să continuăm să ne văicărim înaintea Lui. 2) Să începem să cooperăm cu El. Când profetul Habacuc a avut nevoie de un răspuns la rugăciunile sale pentru a putea călăuzi poporul Israel, ce i-a spus Dumnezeu? Așteaptă! „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:2-3). Dumnezeu lucrează potrivit propriului Său plan și program, și El nu Se va grăbi. Când încerci s-o iei înaintea Lui, mereu dai de necaz. Avraam a făcut asta, și rezultatul a fost Ismael. Acesta este momentul în care au început cu adevărat necazurile lui Avraam! Alteori Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni spunând „nu”. El știe ce poți duce și când ești gata pentru asta, deci nu-ți va da lucrul cerut înainte de vreme. Apostolul Pavel spune: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:8-9). În loc să-l scape pe Pavel de problema sa, Dumnezeu a folosit-o – pentru a-l crește! Fără țepușul său în carne, care să contrabalanseze marele său talent și potențiala sa mândrie, Pavel nu ar fi fost nici pe departe atât de eficient în slujba Evangheliei. Așadar, n-o lua înaintea lui Dumnezeu!

„…Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău…” (Matei 5:24)

     Al cincilea obstacol în calea răspunsului la rugăciune este duhul de neiertare. Mânia ta poate părea îndreptățită, dar pe termen lung produce consecințe dezastruoase pentru trup și pentru suflet. Indiferent „cine, ce, cui i-a făcut…” resentimentul este periculos pentru sănătate, și pentru binele tău spiritual. Domnul Isus a spus: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Satan te va hăitui în fiecare zi a vieții tale… și vei scăpa de el doar când vei hotărî să ierți! Dumnezeu spune: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Uită, de dragul lui Dumnezeu! Când continui să readuci problema în discuție, Îl superi pe Dumnezeu! Nu e oare Dumnezeu clar în această privință? Ba da! „Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit şaptezeci de oameni din popor.” (1 Samuel 6:19) Ce se afla în chivot? Cele Zece Porunci, pe care toți le-am încălcat; dosarul cu vinovăția și păcatul nostru. Gândește-te de două ori înainte să te hotărăști să „ridici capacul” de pe păcatul cuiva; te afli într-o poziție periculoasă în raport cu Dumnezeu! Poate spui: „Dar X nu merită să fie iertat!” Nimeni nu merită, însă Dumnezeu continuă să ne ierte oricum. Și Cuvântul Său spune (Efeseni 4:32): „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Așadar, dacă dorești ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunile tale – iartă, ca să fii iertat!

„Dacă… rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7)

     Al patrulea obstacol în calea răspunsului la rugăciune este rugăciunea nebiblică. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Cei care trăiesc după principiile Cuvântului lui Dumnezeu nu se roagă să câștige la loterie, sau ca echipa favorită să câștige campionatul… Ei știu că acestea sunt rugăciuni pe care Dumnezeu nu le va băga în seamă. Când te rogi, cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia Sa. După ce a condus copiii lui Israel prin pustie, timp de patruzeci de ani, era firesc ca Moise să-și dorească să intre în Țara promisă și să sărbătorească victoria cu ei… „să treacă, şi să vadă ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!” (Deuteronomul 3:25). Însă în ciuda rugăciunilor sale, lucrul acesta nu s-a întâmplat, pentru că s-a împotrivit poruncii lui Dumnezeu și nu L-a sfințit pe Domnul înaintea poporului (cf Numeri 27:14). Din acest motiv „Domnul S-a mâniat… şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.” (Deuteronomul 3:26-27) Rugăciunea nu este un soi de talisman, o amuletă norocoasă, o formulă religioasă pe care o repeți pentru a obține rezultatele dorite. Când rugăciunile sunt în acord cu Scripturile și în armonie cu voia lui Dumnezeu, atunci El va da un răspuns. Poate acest adevăr nu este plăcut sau popular pentru generația de astăzi, obișnuită „să se simtă bine” și dorindu-și toate beneficiile Împărăției lui Dumnezeu, dar în propriii lor termeni. Așadar, dacă dorești cu adevărat să primești răspunsuri la rugăciunile tale – roagă-te rugăciuni biblice!

„Preaiubiților dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu” (1 Ioan 3:21)

     Un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune (pe lângă demoni și egoism) este păcatul nemărturisit. După ce au cucerit Ierihonul, cea mai puternică cetate din Țara promisă, israeliții au fost învinși de o mână de soldați într-un sătuc numit Ai. Iosua a fost devastat! „Și-a sfâșiat hainele, şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului” (Iosua 7:6). Fii atent la rugăciunea lui: „Toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” (Iosua 7:9). Ce i-a răspuns Dumnezeu? S-ar putea să fii surprins. „Domnul i-a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit…” (Iosua 7:10-11). Ce se întâmplase? Acan, un soldat din Israel, furase o parte din prada de război care îi aparținea lui Dumnezeu. Ierihonul era prima cetate cucerită din Țara promisă, și Dumnezeu spusese că „primele roade” din tot ce avem trebuie să I le dăm Lui (vezi Proverbele 3:9). Prada din următoarele nouă lupte aparținea poporului, dar prada Ierihonului Îi aparținea lui Dumnezeu! „Tot argintul, tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier, să fie închinate Domnului…” (vezi Iosua 6:19) Există o vreme pentru rugăciune, și o vreme ca să te oprești din rugăciune și să te ocupi de păcatul din viața ta. Nu te poți ruga: „Doamne, ce dorești Tu să fac?”, când tu știi deja ce trebuie să faci, dar nu ești dispus s-o faci! Îți vorbește Dumnezeu prin meditația de azi? Nu uita: (cf. 1 Ioan 3:21-22) „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui”. Poți spune Amin?

„Cereți și nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:3)

     Pe lângă duhurile răutății, un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune este egoismul. Ați sesizat că în rugăciunea „Tatăl nostru” nu găsim cuvintele „eu, mie, al meu, pe mine”? În schimb, găsim: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… ne iartă nouă greșelile noastre… și ne izbăvește de cel rău.” (vezi Matei 6:11-13) Înțelegi ideea? Cel ce se roagă: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, pe soția mea și pe copiii mei!” (cu alte cuvinte: doar pe noi patru și pe nimeni altcineva), eu nu cred că va primi un răspuns favorabil din cer. Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24). Dar Scriptura nu este un cec în alb; răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile egoiste va fi întotdeauna NU. Iacov scrie: „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3) S-ar putea să spui: „Dar Psalmul 37:4 spune că dacă îmi găsesc plăcerea în Domnul, El îmi va da tot ce-mi dorește inima!” Da, însă dorințele tale trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru ca el să devină o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2-3). Dumnezeu știe ce îți dorești, și știe și de ce îți dorești lucrul acela. E numai pentru confortul și plăcerea proprie, sau și pentru a împlini planul lui Dumnezeu? Numai după ce ai răspuns la această întrebare în mod onest, te poți ruga cu încredere. Când cauți numai propriile interese, o singură persoană lucrează pentru tine – tu! Dar când scopul tău este să-i binecuvântezi pe alții, Dumnezeu lucrează și răspunde la rugăciunea ta așa cum nici nu-ți imaginai că este posibil. Încearcă, și convinge-te!

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3)

     Astăzi și în următoarele zile vom identifica motive din cauza cărora rugăciunile noastre nu primesc răspuns. Astăzi vom vorbi despre împotrivirea față de rugăciune a îngerilor căzuți (demonii). Da, există o luptă spirituală pe tărâmul ceresc, și Satan încearcă să oprească rugăciunile noastre; Daniel s-a rugat și nu a primit niciun răspuns, timp de trei săptămâni… știți de ce? Pentru că răspunsul era blocat în lumea spirituală de o forță a răului, „căpetenia împărăției Persiei” (vezi Daniel 10:13). Așa că Dumnezeu l-a trimis pe Mihail, unul dintre arhangheli, să se lupte cu el. După douăzeci și una de zile, lupta s-a încheiat și Daniel și-a primit răspunsul. Apostolul Pavel spune: „căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Dar cât de puternic este diavolul? Suficient de puternic ca să te amăgească (vezi 2 Corinteni 4:4). Suficient de puternic să aducă boala (vezi Iov 2:7). Suficient de puternic să-i pârască pe cei neprihăniți (vezi Zaharia 3:1). Suficient de puternic să te devoreze (vezi 1 Petru 5:8). „Dar ce pot să fac pentru a-l înfrânge?” întrebi tu. Apostolul Pavel ne dă răspunsul: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune…” (Efeseni 6:18) Hristosul care locuiește în tine este mai puternic decât dușmanul cu care ai de-a face. Domnul Isus a zis: „Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea.” (Luca 11:21-22) Satan este puternic, însă Dumnezeu este Atot-puternic. Biblia spune: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.” (Apocalipsa 12:10-11) Nu-i așa că te bucuri când știi că ești păzit de puterea lui Dumnezeu?