„Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie.” (Psalmul 126:2)

     Dumnezeu este Cel care a creat fiecare emoție pe care o simți. El te-a creat să plângi când ești trist, și să râzi când ești bucuros: „Toate își au vremea lor… plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:1,4). Domnul Isus le-a transmis ucenicilor: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11). Întrebare: cât de des râzi? Doctorii spun că râsul are efecte de vindecare, incredibile, asupra trupului tău. Dar el are efecte vindecătoare și asupra minții, și a sufletului. Oprește-te și gândește-te la zilele în care ai râs, chiar dacă nu prea aveai motive serioase de râs. Erai departe de Dumnezeu și legat de obiceiuri păcătoase… dar El te-a eliberat, nu-i așa? În Vechiul Testament citim: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie.” (Psalmul 126:1-3). Dacă Dumnezeu te-a eliberat, atunci chiar ai motive să fii bucuros și plin de viață! Aștepți perfecțiunea de la tine însuți? Crești prea lent în cunoașterea lui Dumnezeu? Ai o viață de rugăciune deficitară? Nu reușești să memorezi mai multe versete din Scriptură? Îți este teamă să le împărtășești altora despre credința ta? Cu toții purtăm astfel de poveri grele… Dacă râsul ți-a pierit, trebuie să lucrezi la acest aspect. E ușor să găsești o grămadă de motive de îngrijorare, dar pentru a fi bucuros, uneori trebuie doar să te străduiești un pic mai mult. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – fii bucuros și plin de viață!

„Nu vă îngrijoraţi…” (Matei 6:31)

     Indiferent ce se întâmplă în viață, încearcă să vezi lucrurile în perspectivă. Când nu o faci, ajungi să vezi problemele minore ca fiind majore. Sau faci exact invers: tratezi situațiile semnificative ca fiind „nu mare lucru.” Oricare dintre cele două tendințe – și aceea de-a diminua importanța unui lucru, și aceea de a exagera – conduce la probleme. Așadar, străduiește-te să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, și nu le lăsa să depășească proporțiile. Dezvoltă obiceiul de-a te uita la imaginea de ansamblu, în loc să rămâi cantonat pe lucrul care te supără. Când te gândești excesiv la problemele tale, ele par să fie mai mari decât sunt în realitate. Când te confrunți cu o situație care te depășește, ocupă-te mai întâi de panica de care te simți cuprins, și apoi ocupă-te de problemă! Așază-te liniștit pe un scaun, calmează-te și amintește-ți de toate promisiunile lui Dumnezeu și de lucrurile pe care îți place să le faci. Adevărul este că îngrijorarea nu dispare niciodată. După ce ai rezolvat o problemă, o alta așteaptă să-i ia locul. Așa este în viață, și nu poți schimba mare lucru… Deci, ce-i de făcut? Schimbă-ți perspectiva! În loc să te concentrezi asupra îngrijorărilor, include-L pe Dumnezeu în ecuație. Te-a dezamăgit El vreodată? Nu, și asta nici nu se va întâmpla vreodată! Harul lui Dumnezeu care te-a susținut și care te-a scăpat de cea mai recentă situație îngrijorătoare, va fi cu tine și în situația de față – și în următoarea! Să remarcăm ce a spus Domnul Isus despre lucrurile pentru care ne îngrijorăm cel mai mult: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33). Așa că, nu mai pune răul înainte!

„Uitaţi-vă la păsările cerului…” (Matei 6:26)

     S-ar putea să nu-ți placă partidul politic aflat la putere, dar tu ești într-o situație mai bună decât cea a iudeilor despre care vorbește Domnul Isus în acest pasaj din Predica de pe munte. Țara lor era sub ocupație romană și ei erau obligați să plătească taxe exorbitante pentru cei aflați la putere. Iudeii trăiau ca sclavii, așa că erau foarte îngrijorați. Apoi a venit Domnul Isus și le-a spus: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:26-27). Cu alte cuvinte, când simți că te îngrijorezi – încearcă să privești la păsări! Ele nu știu de unde le va veni următoarea masă, și cu toate astea, nu vei vedea nicio pasăre doborâtă de atacuri de panică. Așadar, crezi că afirmația „mult mai de preţ decât ele” ți se aplică și ție? Un om care-și pierduse locul de muncă, și era abătut și îngrijorat cu privire la întreținerea familiei sale, a observat niște păsări mâncând resturi de tort de căpșuni dintr-un tomberon. Brusc și-a adus aminte de ceea ce spune Scriptura și a zis: „Dacă Dumnezeu le poate hrăni pe aceste păsări cu tort de căpșuni, sigur poate avea grijă și de mine!” Chiar dacă nu ai o imagine de sine foarte bună și crezi că nu meriți grija nimănui, totuși nu crezi că valorezi mai mult decât o pasăre? Așadar, uită-te cât de frumos Se îngrijește Tatăl tău ceresc de ele, și nu uita nicio clipă că mult mai mult Se va îngriji El de tine! Dacă îngrijorarea îți fură fericirea în timpul zilei, și somnul în timpul nopții, ia decizia de-a ține cont și de a pune în practică următorul verset (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

„Dar tu fii treaz în toate lucrurile…” (2 Timotei 4:5)

     Ce părere aveți de următoarea întâmplare? O femeie stătea întinsă pe canapeaua din sufragerie, când și-a făcut apariția un șarpe negru mic, care s-a târât pe podea și și-a croit drum sub canapea. Având o frică teribilă de șerpi, ea a alergat spre baie ca să-și cheme soțul, care făcea duș. El a venit alergând, a luat o coadă de mătură din dulap și a început să dea cu ea pe sub canapea. În acel moment, s-a trezit câinele familiei. Curios să vadă ce se întâmplă, câinele a venit pe la spatele soțului și l-a atins cu nasul lui rece pe călcâi. Bărbatul, crezând că l-a mușcat șarpele de călcâi, a leșinat. Soția lui a tras concluzia că el s-a prăbușit din cauza unui atac de cord, așa că a sunat de îndată la spital, care se afla doar la o stradă distanță, pentru a cere ajutor. Ambulanța a venit rapid și echipajul l-a pus pe-o targă. Dar în timp ce-l scoteau afară din casă, șarpele a reapărut de sub canapea. Un membru al echipajului s-a speriat atât de tare încât a scăpat targa și a rupt piciorul bărbatului. Văzând ce s-a întâmplat cu soțul ei, soția a căzut ca secerată pe podea. Între timp, șarpele a dispărut în liniște! Această întâmplare ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns, nu-i așa? Un vechi proverb african spune: „Există patruzeci de feluri de nebunie, dar numai un singur simț al realității.” Când acționezi impulsiv, lucrurile se vor înrăutăți înainte să se amelioreze. Așadar, înainte să te panichezi, calmează-te și cere-i lui Dumnezeu înțelepciune și ajutor, chiar și în cele mai simple lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: păstrează-ți calmul!

„Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu…” (Galateni 2:21)

     Chuck Swindoll observa că în calitatea de credincioși pe care o avem, suntem deseori intoleranți față de aceia care „nu se potrivesc cu tiparul nostru” – iar această atitudine se manifestă prin priviri acide sau comentarii caustice. Asemenea reacții vor mistui biserica mai repede decât focul din subsol sau decât orice pandemie. Pavel i-a mustrat pe galateni pentru că L-au părăsit pe Hristos (vezi Galateni 1:6), „făcând zadarnic harul lui Dumnezeu” (vezi Galateni 2:21) și fiind „fermecați de legalism” (vezi Galateni 3:1). Firește, libertatea are limite. Harul nu scuză libertinajul. Opusul legalismului nu este „fă tot ce vrei și-ți place”! Însă limitele sunt mai largi decât putem noi înțelege. De exemplu, eu nu pot să cred că genurile muzicale care-L fac pe Dumnezeu să zâmbească sunt muzica clasică sau cea religioasă. Nu cred nici că îmbrăcămintea necesară pentru a intra în biserică înseamnă costum și cravată. Dar haideți să vedem cine este preocupat de înfățișarea exterioară. Nu despre Dumnezeu este vorba! El „Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Domnul Isus Și-a rezervat cea mai puternică și mai acuzatoare predică pentru legaliști – pentru fariseii de-atunci și pentru cei de azi. Când a venit vorba despre manifestarea neprihănirii proprii, Domnul Isus a vorbit fără menajamente. El a știut că era momentul să Se ocupe de cei care stăteau în locurile destinate închinării, dar îi disprețuiau și-i desconsiderau pe ceilalți. De nu mai puțin de șapte ori a exclamat El „vai de voi!”, deoarece acesta este limbajul pe care îl înțeleg fariseii. Și încă două comentarii finale: 1) Dacă ai vreo tendință spre fariseism, de orice formă, stopeaz-o! Să nu faci parte dintre oamenii care își bat joc și se uită de sus la ceilalți. Nu fi un fariseu al secolului douăzeci și unu! 2) Când fariseii zilelor noastre încearcă să-ți controleze viața, oprește-i! Amintește-le, curajos, acestor prefăcuți religioși că paiul din ochiul tău este socoteala ta cu Dumnezeu, și că ei trebuie să fie atenți la bârna din ochii lor. Dar nu uita că trebuie s-o faci cu dragoste!

„…tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat…” (Ioan 4:10)

     Când femeia de la fântâna din Sihar I-a oferit Domnului Isus apă de băut, El i-a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:10). Mântuitorul dovedea milă, în mod obișnuit, față de cei ce o meritau cel mai puțin, iar femeia aceasta nu era o excepție. Care este măsura pe care o folosești tu, atunci când e vorba să răspândești harul lui Dumnezeu către alții? Ești generos, sau îți propui să-l administrezi „cu măsură”? Jon Walker spunea: „Harul le permite oamenilor să ia decizii, e gratuit, și curge fără să fie oprit de vină sau rușine. Harul spune: „Știu totul despre tine și totuși, te iubesc!” Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem sinceri, trăim cu impresia că Dumnezeu este zgârcit cu harul Său. Ne temem de pedeapsa Sa, și Îl comparăm cu un director de școală care se plimbă pe coridoare și își notează nume. Dumnezeu, cu siguranță, știe cine ce a făcut și cine este vinovatul, dar El ne iubește oricum. Interesul Său este să ne răscumpere, nu să ne țină legați pentru păcatele noastre. Din nefericire, mulți dintre noi, creștinii, ne trăim viața de parcă am fi încă legați, și de aceea trebuie să-i ținem și pe ceilalți legați. Folosim armele firii pământești – comentarii sarcastice sau priviri pline de mânie – ca să-i facem pe oameni să se îndrepte și să trăiască corect. Prin contrast, atunci când femeia de la fântână s-a întors în sat, ea le-a mărturisit consătenilor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4:29). Nimic nu era ascuns pentru Domnul Isus, și cu toate acestea, Hristos i-a comunicat adevărul în așa fel, încât femeia a plecat de la El simțindu-se iubită și acceptată. Acesta este harul lui Dumnezeu!”

„Nu te împrieteni cu omul mânios…” (Proverbele 22:24)

     Ai văzut vreodată o cochilie de stridie goală în interior? Te-ai întrebat cum a ieșit stridia de-acolo? Dacă te uiți cu atenție, vei găsi o gaură mică în partea superioară a cochiliei. Ea este făcută de un melc. Această mică creatură oceanică are un apendice care funcționează ca un burghiu. Cu ajutorul lui, melcul sfredelește cochilia și aspiră stridia prin gaură, încetul cu încetul, până când o termină. Ce putem învăța noi din această istorisire? Nu permite ca izbucnirile furioase sau remarcile critice ale cuiva să provoace o fisură sau o gaură în caracterul tău, și să-ți răpească buna dispoziție. Dacă nu ești atent, poți deveni extrem de iritat, până acolo încât furia și amărăciunea vor începe să fiarbă în tine. Și asta poate fi periculos pentru sănătatea ta. Există un munte de dovezi medicale care susțin faptul că anumite tipuri de depresie sunt pur și simplu traume și conflicte interioare nerezolvate. Amintește-ți ce spune următorul proverb: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce te mănâncă te îmbolnăvește.” Biblia spune: „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbele 22:24-25). Dacă ești înțelept, vei ocoli persoanele care sunt în permanență critice sau furioase pe viață, precum și pe cele care-și găsesc plăcerea în a sâcâi pe alții. Cu alte cuvinte: evită melcii! Iată în încheiere cuvintele lui John Mason, care scria: „O modalitate de a te elibera de poverile nedorite este să-ți muți gândul de pe lucrurile care par a fi împotriva ta. Când te gândești până la obsesie la factori negativi, le vei atribui o putere pe care în realitate nu o posedă. Faptul de a vorbi despre nemulțumirile tale nu face altceva decât să le mărească și mai mult importanța. Focalizează-te pe iertarea, pe planul și pe Cuvântul lui Dumnezeu, și ai să vezi cum te vei elibera de vechile situații care persistă ‚ca lipiciul’!”

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

     Luigi Tarisio s-a născut în Italia în 1796. El a fost un colecționar de viori și s-a mândrit foarte mult cu viorile rare pe care le-a descoperit. El a achiziționat doar instrumente de cea mai bună calitate. Cu toate acestea, nimeni nu a știut cu adevărat despre pasiunea lui Tarisio până după moartea sa. În timpul evaluării proprietății sale, au fost descoperite în podul casei lui vreo 246 de viori valoroase! Una dintre cele mai scumpe, ascunsă în sertarul unui șifonier vechi, era un Stradivarius pe care îl cumpărase de la cineva care îl deținea doar ca obiect de colecție. Comentând situația, un pastor și predicator cunoscut – Dr. W. Y. Fullerton – a apreciat că, păstrând instrumentul, Tarisio „a privat lumea de muzica pe care putea s-o ofere acea vioară.” Dar și alții înaintea lui făcuseră la fel. De fapt, de când se cântase ultima oară pe acel valoros Stradivarius, din colecția sa, trecuseră 147 de ani! Un psiholog a tras concluzia: „Să nu mori cu muzica înăuntrul tău… Să nu ajungi la sfârșitul vieții tale și să spui: „Și dacă toată viața mea a fost greșită?” Dumnezeu ți-a dat daruri și El se așteaptă să le folosești. Dacă aștepți până când o poți face perfect, nu o vei face deloc!” Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.” (Matei 5:13-14). Trebuie să înțelegi următorul lucru: Dumnezeu îți va cere socoteală pentru talentele tale, pentru dezvoltarea lor la maximum, pentru folosirea lor în glorificarea Numelui Său, și în a-i binecuvânta pe alții!

„Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.” (Proverbele 15:18)

     Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în mod repetat să fim „înceți la mânie” (vezi Proverbele 14:29; 15:18; 16:32). Ia-ți Biblia și citește aceste versete rar, cugetă la ce-ai citit și roagă-te pentru iluminarea minții tale. Acordă o atenție suplimentară momentelor din Scriptură când Domnul Isus s-a mâniat (aceste momente au fost puține) și ceva îți va sări imediat în ochi. Niciodată nu s-a mâniat pentru ceva ce i-a făcut cineva Lui. Nu s-a răzbunat niciodată și nu a strigat la cineva care I-a greșit. Chiar dacă soldații L-au țintuit pe cruce, El S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34). Uluitor, nu-i așa? Așadar, dacă ești serios în dorința ta de a-L urma pe Domnul Isus Hristos, tu trebuie să înveți să Îi urmezi exemplul! Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” (Proverbele 15:1). Ai observat că pompierii profesioniști nu se luptă cu focul, aproape niciodată, folosind foc? De cele mai multe ori, apa este cel mai bun instrument. Tot astfel, un răspuns blând la un comentariu furios este ca și cum ai turna apa proaspătă a calmului peste focul temperamentului aprins. Un sondaj realizat la Universitatea Kenyon a confirmat printr-o serie de experimente faptul că atunci când strigi la cineva, aproape întotdeauna acea persoană strigă la rândul ei la altcineva. Cercetările au dovedit și că poți controla tonul vocii cuiva în funcție de tonul pe care îl adopți tu. Dacă ai o voce blândă, nu doar că vei evita să devii mânios, ci cel mai probabil vei împiedica și cealaltă persoană să se mânie. Îți dorești cumva să te asemeni mai mult cu Hristos și să știi mai bine cum să te comporți cu ceilalți? Atunci cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii încet la mânie!

„Bucuraţi-vă întotdeauna.” (1 Tesaloniceni 5:16)

     Oare te-ai întrebat vreodată: „De ce numai mie, Doamne, nu-mi răspunzi la rugăciuni? De ce Cuvântul Tău nu funcționează și pentru mine cum funcționează pentru alții?” Prieteni bine intenționați îți spun să mergi cu fruntea sus pe drumul vieții și lucrurile se vor ameliora, dar tu nu vezi nicio luminiță la capătul tunelului. Și când crezi că mai rău de atât nu se poate, îți iei Biblia și citești: „Bucurați-vă întotdeauna… mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:16-18), ca și cum ar trebui să te și bucuri de situația prin care treci! Alexander Maclaren a spus: „Caută să cultivi un sentiment plin de încântare și de bucurie, față de binecuvântările pe care le îngrămădește Dumnezeu zi de zi în viața ta!” De fapt, în realitate, când viața te copleșește, ultimul lucru pe care dorești să-l faci este să mulțumești, nu-i așa? Autoarea Nancy Leigh DeMoss afirma: „Doar pentru faptul că, pur și simplu, nu iubești modul prin care îndatoririle te trezesc la ora trei dimineața sau îți deturnează planurile pe care ți le faci pentru ziua ta liberă, ori îți înmânează o factură neașteptată care nu era prevăzută în buget… nu încerca să-ți trăiești viața de creștin fără mulțumire. Prin puterea voinței sau prin efortul propriu ai putea reuși să dai răspunsuri potrivite, dar așa-zisul tău creștinism va fi fals, sec și neatractiv. Dacă tot ce are credința noastră de oferit sunt doar cuvinte care își găsesc locul numai în manualele de teologie, ar fi o lipsă de bunătate din partea noastră să le aplicăm cuiva care se luptă să supraviețuiască. Adevărata mulțumire, care Îl are în centru pe Hristos și care este motivată de har, este potrivită în clipele cele mai disperate și în situațiile cele mai dificile. Când nu mai există speranță, recunoștința ne dă speranță. Ea îi transformă pe luptătorii copleșiți în biruitori. Mulțumirea este un stil de viață biblic și se obține prin luptă grea, este infuzată cu har, și puterea ei transformatoare le este rezervată acelora care Îl cunosc și Îl recunosc pe Acela care oferă toate darurile bune…” Așadar, arată-ți și astăzi mulțumirea și recunoștința!