„Să alergăm… Să ne uităm ţintă… la Isus…” (Evrei 12:1-2)

     Glenn Cunningham s-a născut la o fermă din Kansas și a fost educat într-o școală cu o singură clasă. Împreună cu fratele său erau responsabili cu menținerea focului aprins pentru încălzirea școlii. Într-o dimineață, băieții au turnat petrol pe cărbunii încinși pentru a reporni focul, înainte de ore, iar soba a explodat. Glenn a putut ajunge până la ușă, dar și-a dat seama că fratele său era căzut și nu se mai mișca… S-a întors să-l ajute, dar a suferit arsuri teribile în tot acest proces. În final, fratele său a murit, iar Glenn a fost spitalizat cu arsuri severe la picioare. Părea că tragedia pusese capăt visului său de a deveni atlet. Cu toate acestea, el a fost mai hotărât ca oricând, nu doar să poată umbla din nou (deși doctorii îi spuseseră că nu va mai putea)… Nu doar că a reușit, ci mai apoi a început și să alerge. Deși a trecut prin numeroase perioade de descurajare și dezamăgire, a perseverat… s-a antrenat asiduu, a câștigat viteză și rezistență… și a devenit campion la proba de 1500 de m! Apoi, și-a fixat ca scop cel mai bun timp pe această distanță, și l-a obținut! A continuat… și în cele din urmă a stabilit un nou record mondial! Ce l-a determinat să continue să alerge? El a declarat că faptul că se gândea la fratele său. Când te simți descurajat și dorești să renunți, gândește-te la Domnul Isus: „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3). Așadar, continuă-ți alergarea!

„Să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Marcu 8:34)

     Dumnezeu este Cel care creează dorințele, și tot El le și împlinește. Păsările vor să zboare pentru că Dumnezeu le-a creat așa. Delfinii înoată pentru că Dumnezeu i-a creat cu instinctul de a înota. Dumnezeu nu pune în noi dorințe greșite. Când Adam a văzut-o prima oară pe Eva, a descoperit că are o dorință puternică față de ea. De unde a venit acea dorință? De la Dumnezeu. Dumnezeu se bucură să-ți împlinească dorințele. Unele dintre dorințele tale ajung să fie distorsionate de păcat și trebuie curățate, purificate și reeducate. La asta se referă Domnul Isus când spune: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Trebuie să învățăm să spunem „nu” dorințelor care ne împiedică să trăim acolo unde se revarsă Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să fim mereu pregătiți să sacrificăm o dorință măruntă, de dragul unei vieți mai mărețe. Pe de altă parte, nimic nu-l face pe om mai vulnerabil față de ispită decât o viață lipsită de bucurie. Dacă Dumnezeu ți-ar lua toate dorințele, nu ai mai fi om. O placă de ciment n-o să se îngrijoreze niciodată din cauza buruienilor care cresc pe ea, dar nici nu va fi vreodată o grădină! Gândul lui Dumnezeu a fost ca de fiecare dată când experimentăm o dorință autentică – o dorință pusă în noi de Dumnezeu – să ajungem să înțelegem mai profund ce Dumnezeu bun este El. Învățăm cum să ne conectăm cu El, și ce anume vrea El să facem cu viața noastră… și așa ne dăm seama că Îl iubim tot mai mult. De aceea Biblia spune (Psalmul 34:8): „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8)

     Când Biblia îți spune ce trebuie să faci, o poți lua în două moduri: ca obligație sau ca oportunitate. Prima se referă la responsabilități. Trebuie să plătești taxele, trebuie să ții câinele în lesă, trebuie să-ți iei examenul pentru permisul de conducere. A doua se referă la viață. Trebuie să faci o pauză, trebuie să vizitezi anumite locuri, trebuie să guști prăjitura. Obligațiile mesajului lui Hristos sunt în principal obligațiile oportunității. Pe măsură ce devii mai conștient de lucrul acesta, te poți simți vinovat pentru că dorința ta după Dumnezeu nu este suficient de profundă. Problema este că nu te poți face singur să-L dorești mai mult pe Dumnezeu prin simplul fapt că îți spui că așa trebuie. Dar El este atât de bun și de răbdător în dorința Sa ca tu să-L dorești, încât este dispus să lucreze cu acest fel de onestitate. De aceea Cuvântul Său spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” Cuvântul „gustați” reprezintă invitația unui bucătar înzestrat. Nu trebuie să-ți iei angajamentul că vei mânca tot din farfurie; dar gustă, și dacă nu-ți place, poți lăsa restul acolo. Bucătarul este convins că dacă te poate face să iei prima îmbucătură, vei dori să mănânci tot. Adevărul este că, cu cât citești mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și te rogi, cu atât mai multe beneficii vei avea și cu atât mai mult vei fi atras de el. Da, totul începe ca o disciplină. Dar când te ții de ea, devine o desfătare!

„Slujiţi Domnului cu bucurie” (Psalmul 100:2)

     Pentru a crește în relația ta cu Dumnezeu, trebuie să treci de la categoria „trebuie” la categoria „doresc.” Evaluarea cea mai simplă pe care o poți avea pentru orice experiență sau eveniment este ceea ce psihologul Jonathan Haidt numește „contorul dorințelor.” Contorul dorințelor tale a început să se învârtă în ziua în care te-ai născut. De exemplu, la bebeluși, receptorii pentru gust sunt foarte bine dezvoltați, așa că acest contor cere de obicei ceea ce trece prin gura lor: „Îmi place, vreau mai mult” sau „Nu-mi place, dau afară”. Pe măsură ce continuă să crească, totul în viață se înregistrează pe „contorul dorințelor” fără ca măcar să trebuiască să se gândească la asta. Toate sunetele pe care le aude, toate conversațiile la care participă, toate mâncărurile pe care le gustă se înregistrează – pozitiv sau negativ – pe scală. De asemenea, și oamenii se înregistrează pe acest contor. În timpul unor conversații, te vei simți atras de anumiți oameni. Ceva înlăuntrul tău spune: „Îmi place această persoană. Mă simt bine să conversez cu ea.” Întotdeauna este așa! Așadar, iată o întrebare la care să te gândești: îți place de Dumnezeu? Această întrebare poate părea ciudată, dar dacă nu-ți place să petreci timp cu El, nu o vei face! Și trebuie să fii cinstit, pentru că pe Dumnezeu nu-L poți păcăli. În Scriptură, viața creștină este comparată cu proba de maraton, alergare de 42 de kilometri. Cu doi-trei kilometri înainte de sosire, nu mai contează dacă crezi că ar trebui să ajungi acolo – o vei face pentru că vei dori! Cu alte cuvinte, dorința te face să mergi înainte, pe când necesitatea, ideea că trebuie, te face să crezi că e mai ușor să renunți. Psalmistul a spus: „Slujiţi Domnului cu bucurie” – pentru că nimic altceva nu te va face să mergi până la capăt!

„El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)

     Înzestrarea de a dori anumite lucruri este un dar de la Dumnezeu; e un motivator puternic. Să ne imaginăm doi copii care iau lecții de înot. Unul dintre ei o face pentru că s-a uitat la Jocurile Olimpice și dorește să câștige medalia de aur când va fi mare. Celălalt ia lecții pentru că tatăl său spune că așa trebuie. Care dintre cei doi copii crezi că va ajunge la Olimpiadă? În cartea Geneza citim: „Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.” (Geneza 29:20). Cine ar considera șapte ani de muncă grea ca pe niște simple zile? Cineva care depune toate eforturile pentru a-și îndeplini visul! Domnul Isus a relatat istoria unui om care avea o dorință de tipul „trebuie să am.” Când a găsit o comoară îngropată în pământ, „se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.” (Matei 13:44). Tot astfel, cei care au auzit despre Domnul Isus au fost atât de atrași de pacea, de curajul și de înțelepciunea sa, încât s-au gândit: „Trebuie să avem ce are El!” Dorințele noastre ne conduc pe drumul greșit uneori? Cu siguranță! Pentru a te putea încrede în ele, trebuie să faci două lucruri: 1) Să-ți dorești o relație cu Dumnezeu mai presus de orice. „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” 2) Asigură-te că dorințele tale sunt în armonie cu voia Sa. „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmul 40:8). Când îți trăiești viața avându-L pe Dumnezeu și Cuvântul Său în centru, te poți încrede în „tot ce-ți dorește inima.” Și Dumnezeu îți va da toate aceste lucruri!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Câtă vreme te agăți de trecut, nu vei fi în stare să pui stăpânire pe viitor. Trecutul poate fi o povară greu de suportat când încerci să-l duci în spate. Poți scăpa de el dacă încetezi să te mai gândești la el. Scoateți-l din minte și nu mai vorbi despre el. Satan îți va reaminti mereu de trecut întrucât el dorește să rămâi blocat în el. Dar nu trebuie s-o faci. Poți alege să ai propriile gânduri. Tu spui: „Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la trecut.” Ba da, poți! Înainte să-L întâlnească pe Hristos, Apostolul Pavel a distrus biserici și a trimis creștini la moarte. Acum se reîntorcea în câteva din acele cetăți, și… cine îl așteptau acolo? Văduve, orfani… Oameni ale căror vieți el le distrusese! Dacă Pavel nu ar fi reușit să treacă peste toate acestea, nu ar fi împlinit niciodată misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. Apostolul Pavel nu a suferit de amnezie. El putea să-și amintească evenimentele trecute. Dar știind că Dumnezeu l-a iertat și că s-a iertat și pe sine însuși, el a ales să uite trecutul. „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” Să reținem cuvintele „fac un singur lucru.” Când decizi să uiți, Dumnezeu te va ajuta s-o faci și îți va da harul și pacea de a merge înainte. De bună seamă, El te va face mai puternic și mai înțelept în urma tuturor acestor lucruri. Dacă te lupți cu sentimentul vinovăției, al condamnării, al rușinii, al blamării sau al regretului față de trecut – lasă-L pe Dumnezeu să te ierte, să te elibereze și să te ajute să mergi înainte. Amin?

„Fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

      Pe măsură ce te apropii de ultimii ani ai vieții, îți dai seama că nu numai ceea ce faci pentru tine contează, ci și ceea ce faci pentru alții. Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt toți cei care urăsc, obstrucționează și îi rănesc pe ceilalți, în timp ce oamenii cei mai fericiți sunt cei care își trăiesc viața ajutându-i pe alții. Măsura cu care ajuți este măsura fericirii tale – e foarte simplu. Poetul John Albert Holmes a spus: „E bine să-ți amintești că întreaga populație a universului, cu o singură excepție, se compune din alții.” Așadar, ce vei face pentru ei? Cât de bun ești în a lăsa pe altul să primească laudele pentru ceea ce s-a făcut? Apostolul Pavel scrie: „fiecare să dea întâietate altuia.” Data viitoare când cineva îți împărtășește realizările lui, fii atent la nevoia ta de a interveni și de a spune ceva la fel de bun, dacă nu cumva chiar mai bun despre tine însuți. Când faci lucrul acesta, creezi comparație și competiție, îi micșorezi bucuria, creezi o distanță între voi doi și amândoi aveți de pierdut. În schimb, mușcă-ți limba, uită-te la el și spune: „E minunat, mai spune-mi!” Și… fii sincer! Când îi tratezi pe oameni în felul acesta, se întâmplă două lucruri: 1) Oamenii se bucură de compania ta pentru că simt că ești alături de ei și că nu stai gata pregătit să-ți vină și ție rândul să vorbești. 2) Oamenii simt că în loc să concurezi împotriva lor, îți pasă și te bucuri că au reușit. Prin urmare, relația voastră devine mai solidă – pentru că nu mai dorești ca tu să ai parte de toată atenția și gloria. Asta înseamnă să dai întâietate și să trăiești pentru alții.

„Domnul este sprijinitorul vieţii mele” (Psalmul 27:1)

     Autorul Jon Gordon spune: „A fost o vreme când, copii fiind, am sărit din sala de gimnastică direct pe roller-coaster. Nici un ideal nu era de neatins. Apoi, după ce am crescut, scepticii ne-au convins să nu ne urmăm visele: „Ești nebun… e prea greu… e periculos… visele nu sunt pentru oameni ca noi!” Ei ne-au insuflat lipsa lor de siguranță și – cu atât de multe persoane care ne-au spus că nu putem, și cu așa puține care ne-au spus că putem – am lăsat ca frica să pătrundă în viețile noastre. Ne este atât de teamă să nu pierdem ceea ce avem, încât nu mergem înainte spre ceea ce ne dorim. Ținem atât de mult la aparență, încât nu ajungem niciodată la esență. Eu numesc lucrul acesta „jocul la înfrângere.” Vedem lucrul acesta în sport. Când o echipă conduce, jucătorii încep să se gândească și să acționeze ca să nu piardă, în loc să se gândească cum să câștige. Nu mai riscă nimic, și devin temători… în timp ce echipa cealaltă, nemaiavând ce pierde, își asumă riscuri, joacă fără frică și câștigă. David a spus: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” A duce o viață de credință înseamnă a învinge frica și a adopta tactica „jocului la câștig”, care spune că și dacă pierzi, nu vei renunța și nu-ți vei lăsa visele să moară. Succesul nu ne este dat în mod automat, el este urmărit cu toată energia și transpirația de care putem da dovadă. Obstacolele și luptele fac parte din viață, ele ne fac să apreciem succesul. Dacă lucrurile s-ar obține ușor, nu am ști niciodată ce înseamnă să ai succes. Obstacolele au fost menite să fie doborâte. Teama a fost menită să fie învinsă. Succesul a fost menit să fie obținut. Ele fac parte din viață, și cei care au succes sunt cei care nu renunță până în ultima clipă!

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!”… Şi a intrat duhul în ei… şi au stat pe picioare: era o oaste mare” (Ezechiel 37:9-10)

     În grădina Edenului, Adam era complet modelat, dar nu avea viață. Avea „tot ce-i trebuie”, dar nu s-a putut mișca până când Dumnezeu nu „i-a suflat în nări suflare de viață.” Apoi a început să umble cu Dumnezeu, să aibă inițiative, și să-și împlinească scopul pentru care a fost creat. Tu spui: „Am nevoie de ceea ce a suflat Dumnezeu în Adam în acea zi.” Și poți avea asta! Gândește-te la valea lui Ezechiel plină de oase moarte. Erau moarte și împrăștiate. Dacă la fel se poate descrie și viața ta prezentă, există o veste bună. Când Dumnezeu a suflat peste acele oase, ele au revenit la viață, s-au ridicat și au devenit o forță demnă de luat în considerare. Să observăm faptul că Duhul lui Dumnezeu a venit din cele „patru vânturi” sau din cele patru colțuri ale pământului. Asta înseamnă că nu există loc în care Duhul Sfânt să nu te poată găsi, dacă ești deschis să-L primești! Să observăm și faptul că atunci când Duhul lui Dumnezeu S-a dus în valea lui Ezechiel, lucrurile stricate au fost reparate, iar cele moarte au fost readuse la viață. Și Dumnezeu dorește să facă același lucru și pentru tine! Iată ce s-a mai întâmplat: „o mișcare” (Ezechiel 37:7). Aceasta este procedura standard la Dumnezeu. Înainte să te folosească, El te mișcă din perimetrul confortului tău, metodelor și ideilor tale împământenite. Trecutul tău nu constituie o problemă pentru El, deoarece ochii Săi sunt îndreptați spre viitorul tău. Așa că, vino astăzi în prezența Sa și roagă-te: „Suflă peste mine suflarea Ta, Doamne! Umple-mă cu viață din nou, ca să pot iubi ceea ce iubești Tu și să pot face ceea ce ai face Tu.” Când Dumnezeu va face asta, nu vei mai fi la fel!

„Apoi, noi… care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17)

     O versiune a Bibliei în limba engleză parafrazează revenirea lui Hristos în felul următor: „Domnul Însuși va da porunca. Arhanghelul anunță cu glas tunător! Trâmbița lui Dumnezeu răsună! El va coborî din ceruri, iar cei morți în Hristos vor învia – ei vor fi primii. Apoi noi cei vii, care vom fi încă în viață în acel moment, vom fi răpiți împreună cu ei în nori pentru a-L întâmpina pe Domnul. Atunci va fi o reuniune de familie uriașă. Așa că mângâiați-vă cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18). A doua venire a lui Hristos va fi anunțată de sunetul de trâmbiță al arhanghelului. Cimitirele și oceanele vor da morții înapoi. „Hristos… Se va arăta a doua oară… ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9:28). Evenimentul va fi văzut de întreaga omenire. „Orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1:7). De la Adam și până la noul născut, toți vom fi martorii acelui moment. Dar nu toată lumea Îl va primi cu bucurie. „Toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere” (Matei 24:30). În cer nu poți ajunge prin șansă, ci prin alegere. Și Dumnezeu îți va onora alegerea! Cei care Îl recunosc pe Hristos ca Mântuitorul lor vor învia pentru a celebra cea mai mare reuniune de familie din toate timpurile. Tu vei ajunge în cer? Dacă nu ești sigur, nu lăsa ca ziua aceasta să se încheie până nu-ți pui încrederea în Hristos și nu Îl primești ca Domnul și Mântuitorul tău!