„Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi” (1 Corinteni 15:58)

     Când William Carey s-a gândit pentru prima oară la posibilitatea de a merge în India ca misionar pionier, tatăl său i-a atras atenția că nu posedă nicio pregătire academică pentru această slujbă. Carey i-a răspuns: „Am să trudesc din greu!” Și așa a făcut. Când a ajuns în India, iată cum arăta o zi obișnuită pentru el: se trezea la 5:45 dimineața pentru a citi un capitol din Biblia în limba ebraică și pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. La ora 7 avea timp de părtășie cu familia în bengali, citea în persană cu un tutore și un fragment din Scriptură în hindustani. După micul dejun, traducea din sanscrită în engleză. La ora 10, mergea la facultate ca să predea până la ora 14:00, apoi traducea în limba bengali până la cină. După cină, traducea în sanscrită și studia limba telugu până la ora 19:30 seara, când trebuia să predice la o adunare în limba engleză. Cam pe la ora 21:00 se întorcea la tradus pentru încă două ore, îi scria unui prieten din Anglia, citea un capitol din Noul Testament în limba greacă și apoi, în cele din urmă, mergea la culcare. Se consideră că acest misionar a făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a duce mesajul lui Hristos în India și pentru a pune bazele unei biserici. Și a făcut lucrul acesta pentru că a fost gata să trudească! Iată două versete pe care se pot baza astfel de persoane: 1) „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) 2) „Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58). Aceste versete pot fi reduse la patru cuvinte: reușita vine prin trudă!

„El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)

     Pentru a deveni o persoană „de sus”, trebuie să faci următoarele: 1) Dezvoltă-ți concepția despre Dumnezeu. Cum? Citind Cuvântul Său și ajungând să-l cunoști mai bine. Fii ca acel băiețel de la școala duminicală al cărui învățător l-a întrebat ce desenează. El a răspuns: „Pe Dumnezeu!” Învățătorul a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Încrezător, el a răspuns: „Vor ști după ce termin desenul!” Cum arată Dumnezeul tău? Este iubitor sau critic? Distant sau disponibil? Limitat sau puternic? Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El, așa că alocă timp acestui concept ca să ajungi să-L cunoști. 2) Recunoaște limitările lui Satan. Diavolul este cel mai vechi ratat din lume, fost angajat al cerului, care a fost dat afară din cauza aroganței, și care este orientat spre distrugere. Și singura putere pe care o are asupra ta este puterea pe care i-o dai tu, dacă accepți să fii „în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Tu ai putere asupra lui Satan – folosește-o. 3) Încearcă să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. El te vede nu așa cum ești, ci așa cum vei fi. Dacă ai fost condiționat de experiențele trecute să te vezi ca fiind lipsit de valoare, începând de acum îți poți schimba imaginea de sine; crede ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Când ai părerea Lui, ce altceva mai contează? (citește Ieremia 29:11; Isaia 43:1-3; Efeseni 2:6) Pe măsură ce lucrezi în aceste trei direcții și domenii, în fiecare zi, vei deveni o persoană „de sus” într-o lume căzută.

„Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)

     Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!”

„Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

     În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs. Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!” Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39). Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!

„Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

     În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie: 1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu. 2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6). Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!

„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

     Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?” Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți! Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.” Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.” Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23). Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.

„Înţelepciunea care vine de sus este… pașnică…” (Iacov 3:17)

     Există o categorie de oameni cărora pare că le merge bine (și chiar prosperă!) trăind o viață conflictuală. Mereu se iau de ceilalți, se ceartă, au doar opinii contrare și se simt tare bine când se mai iscă vreo neînțelegere! Se ceartă doar de dragul de a se certa, și nu pentru că ar avea o convingere fermă în chestiune. Sar imediat la harță și își consumă energia ducând lupta altcuiva, chiar dacă ei nu au nimic de câștigat. Acești oameni par plini de încredere, dar iau decizii greșite, așa că ceilalți învață să-i ignore și nu-i prea iau în serios. Ei trebuie să „câștige tot timpul” pentru a se simți bine cu propria lor persoană. Când vine vorba de relațiile tale cu alții, ai nevoie de „înțelepciune de sus.” Când ai dobândit-o, nu-i vei mai pune pe ceilalți la zid doar ca să arăți cât ești de puternic sau de deștept. Adevărata încredere în sine, inclusiv încrederea în abilitatea de a lua hotărâri bune, vine din interior! „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18). Când acționezi conform acestor principii biblice, vei ști dacă o luptă este demnă sau nu de atenția ta. Prin urmare, vei lua hotărâri mai bune cu privire la viața ta, precum și la relațiile tale.

„Nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28)

     Într-o după-amiază fierbinte, în Florida, un băiețel care înota în lacul din spatele casei nu a văzut aligatorul care îl urmărea. Tatăl său, care se ocupa cu grădinăritul, l-a văzut și i-a strigat fiului său să se întoarcă. Prea târziu! Când băiatul a ajuns la tatăl său, aligatorul l-a prins pe băiat. Într-o luptă incredibilă, tatăl a apucat brațele fiului său în timp ce aligatorul i-a înhățat picioarele. Aligatorul era hotărât, dar tatăl era prea înflăcărat ca să renunțe. Un fermier care trecea pe acolo cu mașina a auzit țipetele, a sărit din camion și a împușcat reptila. În mod surprinzător băiatul a supraviețuit și după câteva săptămâni de stat în spital, a fost intervievat de un ziarist. Băiatul i-a arătat reporterului teribilele cicatrici de pe picioare, iar apoi, cu mândrie vădită a adăugat: „Am cicatrici și pe brațe pentru că tata m-a prins și nu a vrut să-mi dea drumul!” Domnul Isus a zis: „În veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Nu că dușmanul nu va încerca… El te va face să crezi că ești atât de departe de Dumnezeu, încât nu mai e cale de întoarcere spre casă. El va încerca să te atace prin descurajare și învinovățire. Te va ispiti să te îndepărtezi de Dumnezeu. Poate vei face chiar alegeri greșite, care îți vor cauza cicatrici spirituale și emoționale… dar când Îi aparții lui Dumnezeu, numai al Lui ești! Nimeni și nimic nu te poate îndepărta sau despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:38). Nicio consecință nu te poate fura din mâna Tatălui tău. „Tatăl tău te-a prins!” Fie ca aceste cuvinte puternice, care inspiră siguranță, să-ți dea pacea, astăzi!

„Furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Există clipe în viața noastră când Dumnezeu pare a fi departe. Ne rugăm, dar ne simțim abandonați, la mila împrejurărilor, fricoși și neajutorați. Apostolul Pavel nu a făcut excepție. El a tânjit să aibă ocazia de a predica la Roma, și se afla pe drum spre această cetate… când o furtună a lovit corabia, aruncându-i pe toți în disperare. Pavel a prevestit pierderea corabiei, a echipajului, a încărcăturii, și a propriei sale vieți (vers. 10). Avertizarea sa a fost trecută cu vederea de căpitan, de cârmaci și de sutașul care era responsabil pentru el. Prin urmare, apostolul Pavel și ceilalți 275 de pasageri au ajuns într-o criză care le periclita viața și el nu putea face nimic în această privință. Resemnați, el și tovarășii săi recunosc că „pierdusem orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile pe mare, fără soare sau stele care să-i ghideze și când furtuna era mai năpraznică, Dumnezeu a trimis un înger la Pavel: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (vers. 24). Le era frig, erau uzi și flămânzi – când corabia lor a ajuns în sfârșit pe o insulă din sudul Italiei. Fiecare circumstanță indica spre o tragedie și spre spulberarea visului lui Pavel de a predica la Roma. Cu toate acestea, când a răsărit soarele pe insula Malta în următoarea dimineață, a devenit clar că Dumnezeu îi condusese prin furtună exact spre destinația pe care o avea în plan pentru ei. Iar Pavel a ajuns să proclame Cuvântul lui Dumnezeu înaintea lui Cezar la Roma. Așa că, simte-te încurajat: vei trece și tu cu bine peste încercarea ta!

„…Era o femeie… şi asculta. Domnul i-a deschis inima…” (Faptele Apostolilor 16:14)

     Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de câștigat pentru Hristos, pentru că nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar ei au aceleași nevoi! Toți oamenii au un gol înlăuntrul lor, pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El dorește să te folosească pe tine pentru aceasta! Gândește-te la istoria Lidiei: „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură… asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.” (Faptele Apostolilor 16:14-15). Lidia nu numai că și-a deschis inima și a răspuns la Evanghelie, ci și-a deschis și casa pentru ca și alții să vină și s-o audă. În multe cazuri este mai ușor să-i evanghelizezi pe cei bogați. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Și ei înțeleg că, pentru a te bucura de un succes continuu, trebuie să fii deschis la schimbare. Nu lăsa ca faptul că cineva nu face parte din clasa ta socială să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să remarcăm ce se spune despre Lidia: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…” E datoria ta să le spui, așa cum este treaba lui Dumnezeu să le deschidă inima! Așadar, seamănă sămânța Cuvântului Său în viețile lor, când ai ocazia, și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!