„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus S-a întâlnit cu o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. După cinci căsnicii eșuate, încrederea ei în bărbați era inexistentă – iar stima de sine era sub zero! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței, învățăm trei lecții importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede ce e mai bun în toți oamenii. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi…” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate. Trecuse prin cinci divorțuri și era subiectul de bârfă al întregului oraș, pentru că trăia cu un alt bărbat. Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Domnul Isus i S-a prezentat ca Mesia. De ce nu a făcut lucrul acesta când i-a ales pe ucenici? Sau când a făcut prima minune? Sau când a stat de vorbă cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară prin prisma trecutului sau a familiei din care provenim, ci după potențialul pe care îl avem. 2) Domnul Isus ne schimbă, apoi ne folosește pentru a-i schimba pe alții. Această femeia a fost prima persoană care a răspândit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Dintr-o viață zdrobită, Dumnezeu ne poate ridica și folosi pentru a-i restaura pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de tine ca să Se explice, ci doar ca să Se prezinte. El vorbește pentru Sine. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi, spune și tu altora despre credința ta!

 „…Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29)

     Biblia spune: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol (Romani 8), descoperim că Dumnezeu face asta prin rugăciune. Lucrul acesta ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm. De multe ori nu ne rugăm deoarece nu credem că se va întâmpla ceva. Dar cu Dumnezeu, ceva se întâmplă întotdeauna! Noi ne întrebăm: „Oare când va lucra?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este faptul că El lucrează mereu. Când vorbim despre rugăciune, El fie ne răspunde așa cum am sperat noi, fie ne schimbă inima prin mijlocirea Duhului Sfânt, care va face ca rugăciunea noastră să fie în armonie cu voia Sa. Tu spui: „Dar nu văd că se întâmplă ceva!” Când plantezi o sămânță, nu vii a doua zi așteptând să vezi crenguțe și frunze verzi. Asta înseamnă oare că nimic nu se întâmplă? Nu, ci o grămadă de procese necesare au loc sub pământ, acolo unde tu nu le poți vedea. Să nu facem greșeala de a crede că dacă nu vedem dovada, nimic nu se întâmplă! Doar că încă nu a sosit vremea secerișului. Una din modalitățile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat și Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Sa, El lucrează deja la răspuns, chiar dacă tu nu vezi lucrul acesta. Iar dacă rugăciunea ta nu este în acord cu voia Sa, El lucrează ca să-ți schimbe cererea, schimbându-te pe tine. Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare, ca și cele care primesc răspuns, atunci când ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care este voia lui Dumnezeu? Să ne facă să semănăm tot mai mult cu Domnul Isus!

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

     Când cineva îți poartă o dragoste suficient de mare pentru a-ți lăsa o moștenire, trebuie s-o prețuiești și s-o tratezi în așa fel încât să onorezi acea persoană. Biblia spune că „fiii sunt o moștenire de la Domnul”; așadar, iată o rugăciune pe care o poți rosti pentru ei: „Doamne, nu am cuvinte să-ți spun cât sunt de binecuvântat și de mulțumitor pentru copiii mei. Recunosc faptul că fiecare este un dar extraordinar de la Tine. Mi i-ai dăruit ca să-i iubesc și să am grijă de ei, să mă bucur de ei și să-i sărbătoresc, să mă desfătez prin ei și să-i cresc în așa fel încât să ajungă să Te recunoască pe Tine ca fiind cea mai mare moștenire a lor. Îți mulțumesc că nimeni, nici măcar eu, nu poate fi la fel de bun pentru ei cum ești Tu. Pentru că mi-ai oferit privilegiul și responsabilitatea de a-i aduce la Tine, învață-mă și ajută-mă să-i aduc în rugăciune înaintea Ta în fiecare zi. Ține-i în centrul dragostei Tale și a scopului pentru care i-ai creat. Binecuvântează-i cu cunoașterea a ceea ce ești Tu. Învață-i să-și pună încrederea în Tine și să rămână pe cărarea vieții pe care ai pregătit-o pentru ei. Ajută-i să recunoască darurile și chemarea pe care ai pus-o în ei și să Te urmeze pe măsură ce-i ajuți să se dezvolte, și îi folosești pentru slava Ta. Fă să strălucească fața Ta peste ei, fie ca harul Tău să-i însoțească, și dragostea Ta să fie din belșug în ei. În Numele Domnului Isus Te rog, Amin.” Copiii tăi Îl slujesc pe Dumnezeu? Dacă nu, bazează-te pe această promisiune din Biblie (Ieremia 31:17): „Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor (principiile pe care le-au învățat)!”

 „Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

     Când încercăm să petrecem mai mult timp în rugăciune, mințile noastre au tendința să zboare în altă parte. Când se întâmplă lucrul acesta, oare se supără Dumnezeu? Nu, când mintea ta o ia razna – Duhul lui Dumnezeu este în continuare cu tine. Uneori gândurile tale hoinare te pot conduce de fapt în rugăciune. Un autor a scris: „Încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am un succes extraordinar într-un anumit lucru. Sau reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să-mi dau seama cum pot rezolva o situație care mă îngrijorează. Obișnuiam să cred că aceste gânduri sunt obstacole în calea rugăciunii, dar acum le consider rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care îmi răsar în minte nu este capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă reprezintă lucrurile de care mintea mea este într-adevăr preocupată. Așa că nu mai încerca să suprimi aceste gânduri, ci mai bine vorbește cu Dumnezeu despre ele. Și uite așa, mă întorc la rugăciune. Firește, suntem liberi să ne rugăm în așa fel încât să fim pe deplin conștienți de prezența lui Dumnezeu!” Evident, lucruri precum frizura pe care vrei să ți-o faci, sau repararea mașinii – sunt distrageri ale atenției. Când apar astfel de gânduri, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune. Dezvoltarea unei vieți profunde de rugăciune nu este ceva ce se întâmplă peste noapte; trebuie să depui efort. Dar răsplata va justifica pe deplin efortul. Nu ești singurul, toată lumea se luptă cu distrageri ale atenției de la rugăciune. Cei ce reușesc sunt cei ce învață să le gestioneze.

 „M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului” (Deuteronomul 9:25)

     Găsește un stil de rugăciune care ți se potrivește. În Scriptură, oamenii se roagă stând în picioare, plecați pe genunchi, culcați pe pământ, stând pe scaun, cu mâinile întinse, cu fața ridicată spre cer sau cu fața la pământ. Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine când se mișcă. Dacă ești unul dintre ei, fă o plimbare, mergi cu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și poziția în așa fel încât să te ajute să te întorci cu mintea și inima spre Dumnezeu. Când îți recunoști păcatele, poate ți se pare util să-ți pleci capul și să îngenunchezi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să experimentezi smerenia momentului. În închinare, probabil ai vrea să-ți ridici ochii către cer. Când ceri călăuzire, ți se va părea util să stai cu palmele ridicate în sus ca o modalitate de exprimare a trupului: „Doamne, facă-se cum dorești Tu!” Când te rogi pentru cineva, să zicem într-un restaurant, poate ai vrea să te uiți în ochii acelei persoane în timp ce vorbești cu Dumnezeu și să spui: „Tată, sunt foarte recunoscător pentru această persoană. Tu știi care îi sunt nevoile. Te rog Doamne să-i dai ceea ce-ți cere, dacă e voia Ta!” Când Îl lauzi pe Dumnezeu, poți să-I și cânți! Ideea este că trebuie să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, cu entuziasmul, cu naturalețea și simplitatea cu care un copil aleargă în brațele unui părinte iubitor. La fel cum nu ai amprentele altcuiva, tu nu ai nici temperamentul altcuiva! Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și confortabil pentru tine.

„Ezechia a luat scrisoarea… a întins-o înaintea Domnului” (Isaia 37:14)

     Ezechia, regele lui Israel, primise o scrisoare amenințătoare de la un monarh mult mai puternic, regele Asiriei. Acesta îi cerea nimic mai puțin decât predare totală și necondiționată, și i-a spus lui Ezechia să nu se încreadă în Dumnezeu. Scrisoarea a fost una concisă, și-i avertiza că în cazul în care se vor opune, Iudeii aveau „să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul” (2 Împărați 18:27). Așa că Ezechia s-a dus la Templu și „a întins-o înaintea Domnului.” Apoi s-a rugat: „Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământ” (Isaia 37:16-17). Ezechia de fapt a spus: „Doamne, te rog să citești această scrisoare, și apoi fă ceva în această privință!” Și Dumnezeu a făcut! Firește, ceea ce a făcut El a fost impresionant. „Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.” (Isaia 37:36). Așadar, tu ce scrisoare ai vrea să întinzi înaintea Domnului? Un extras de cont care te copleșește? Hotărârea de divorț? Un diagnostic medical? Un e-mail plin de mânie? Orice bucată de hârtie care îți provoacă stres poate fi o invitație la rugăciune și un motiv care să fie înfățișat înaintea Domnului. Dacă pentru tine este important, și pentru El este important. Tu spui: „Nu am mai făcut așa ceva până acum!” Încearcă! Pune problema ta în mâna lui Dumnezeu, încrede-te în El… și vei vedea cum El rezolvă lucrurile pentru tine!

 „El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27)

     Cineva care se pricepe mai bine decât tine la rugăciune deja lucrează în locul tău: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26-27). Să remarcăm faptul că Duhul Sfânt „mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” Uneori este dificil să fim „deplin prezenți în rugăciune.” Știm cât e de greu să vorbești cu o persoană dacă mintea ei este la mii de kilometri depărtare. Care este soluția? Încearcă să-ți notezi ceea ce se întâmplă în timp ce te rogi. Două dintre cele mai obișnuite piedici în calea rugăciunii sunt: a) mintea – distrasă cu ușurință de alte gânduri; b) oboseala. Când autorul John Ortberg a împărtășit aceste două frustrări unui prieten, acesta i-a sugerat lui John să iasă din casă singur și pur și simplu să-L invite pe Domnul Isus să meargă cu el. Ortberg scrie: „În următoarea zi, m-am dus la ocean, m-am descălțat, am început să alerg și L-am invitat pe Domnul Isus să vină cu mine. Am descoperit cel mai ciudat lucru. Când mă gândeam că trebuie să vorbesc cu El, mi se părea că este un lucru dificil care necesita efort. Acum, când tot ceea ce trebuia să fac era doar să-L invit, nu mă puteam abține să nu mă gândesc la El. Mintea mea a continuat să reflecteze la faptul că El este cu mine. M-am trezit că vreau să Îi arăt pelicanii și valurile. Mintea mea era asaltată de oameni și îngrijorări, iar eu m-am pomenit că Îi povestesc despre ei. Totul s-a schimbat!” Așadar, invită-L pe Domnul Isus să vină cu tine astăzi și împărtășește-I fiecare lucru pe care îl faci.

„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii…” (Matei 6:5)

     Domnul Isus le-a spus fariseilor că transformaseră rugăciunea într-o „reprezentație teatrală” și că Dumnezeu nu era impresionat de lucrul acesta (într-o versiunea a Bibliei în limba engleză, versetul din Matei este în felul următor: „Când veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, nu transformați rugăciunea într-o reprezentație teatrală.” – n.tr.). Autorul John Ortberg a scos în evidență cinci lucruri despre farisei: „1) Rugăciunile lor au devenit un exercițiu superficial, în loc să fie unul de zidire a unei relații profunde. 2) Rugăciunile erau ritualuri, în loc să fie expresii autentice ale unei inimi pline de dragoste. 3) Rugăciunile erau lungi și conțineau cuvinte multe, menite să-i impresioneze pe ceilalți. 4) Rugăciunile erau presărate cu clișee lipsite de semnificație. 5) Rugăciunile erau un motiv de mândrie, în loc să fie ocazia de a-și exprima umila dependență de Dumnezeu.” Îți poți imagina cum ar fi ca propriul tău copil să te abordeze cu o sumedenie de expresii religioase despre tine și ceea ce ai tu? Cum te-ai simți? Când vorbim de rugăciune, Domnul Isus a zis: „…când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ți uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiți aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:6-8). Te poți ruga oriunde, oricând: în mașină, în baie, stând culcat în pat, în timp ce faci sport sau la serviciu… Tot ceea ce-ți cere Dumnezeu este să fii spontan, personal și sincer. Cu alte cuvinte, să te rogi din inimă!

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

     Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune! Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19). S-ar putea spune același lucru despre tine? În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei! În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

     În cartea semnată Catherine Marshall „A Closer Walk” (O umblare mai aproape – n.tr.), soțul autoarei, Leonard LeSourd descrie începuturile căsniciei lor: „Catherine a avut de făcut schimbări uriașe. Și-a vândut casa visurilor din Washington pentru a se muta în Chappaqua, ca eu să-mi pot continua naveta la locul de muncă de la Guideposts (în New York). Copiii: Linda, de zece ani; Chester, de șase ani și Jeffrey, de trei ani, au trecut prin vreo doi ani tulburători, fiind nevoiți să se adapteze la o serie de menajere. Aveau sentimente amestecate cu privire la mutarea într-o casă nouă și mai ales cu privire la „noua bonă pe care avea s-o aducă tati acasă.” Peter, care avea nouăsprezece ani, trecea printr-o perioadă de rebeliune, ca student la Yale. Catherine și cu mine aveam atâtea lucruri pentru care să ne rugăm încât ne trezeam cu o oră mai devreme în fiecare dimineață pentru a citi Biblia și pentru a căuta răspunsuri împreună. Jurnalul ei stătea deschis lângă noi în acele momente de rugăciune dinaintea răsăritului, și notam nevoile noastre în schimbare, dar și credincioșia Lui neclintită.” Pe măsură ce presiunile vieții cresc, trebuie să te rogi mai mult, nu mai puțin! Domnul Isus Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Uneori Se ruga toată noaptea. Alteori Se retrăgea din mulțimea de oameni pentru a Se ruga. De ce? Pentru că puterea, pacea, bucuria și eficiența au legătură directă cu timpul pe care îl petreci în rugăciune. Atunci, de ce nu ne rugăm zilnic? Din același motiv pentru care lumea merge la sala de sport în ianuarie, iar din februarie renunță. Rugăciunea necesită disciplină și numai tu o poți pune în practică. Dar ea aduce mari răsplătiri! Compozitoarea de imnuri Fanny Crosby a scris: „O, ce oră de-ncântare, Lângă tronul Tău găsesc, Când în tainica-nchinare, Cu Tine, Doamne, eu vorbesc, Precum cu-un prieten pământesc.” Așa că, fă-ți timp pentru rugăciune!