„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)

     Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul. Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii. Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase. Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)

     Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea. Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu. Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția. Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)

     Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!” Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!” Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)

     În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul! Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului! Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)

     Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.” De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27)

     Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului.” (Efes. 4:26-27). Cuvântul tradus cu „prilej” este cuvântul „topos” din limba greacă, termen din care derivă și substantivul „topografie”. El înseamnă teritoriu sau teren, deci ideea e că mânia îi cedează teritoriu diavolului. Amărăciunea îl invită să ocupe un loc în inima ta. Și atunci, el se va muta cu totul și va strica locul cu lucruri precum bârfa, defăimarea, izbucnirile de mânie… De fiecare dată când observi aceste lucruri în viața ta, i-ai dat prilej lui Satan. Ce trebuie să faci? Dă-l afară! Nu-i da răgaz nici măcar o zi. În Numele Domnului Isus, spune-i să-și facă bagajele și s-o ia din loc. Inițiază procesul iertării. Nu ține evidența lucrurilor rele. Roagă-te pentru împotrivitorii tăi și nu complota împotriva lor. Urăște răul, fără să urăști făcătorii de rele! Întoarce-ți privirea de la ceea ce ți-au făcut și rămâi la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Oricât de revoltător ar părea, El a murit și pentru ei. Și dacă El consideră că sunt vrednici să fie iertați, atunci așa este. Asta înseamnă că e ușor să ierți? Nu! Iertarea vine treptat, și are zilele ei bune și zilele ei rele. Vor fi zile în care vei crede că vechea rană s-a vindecat și că ai trecut peste asta, dar vor fi și zile în care crusta va fi dată la o parte și durerea se va întoarce. Nu e nimic, continuă! Când vorbim de iertare, toți suntem începători. Câtă vreme vei încerca și te vei strădui să ierți, vei ierta. Dar când nici nu mai încerci să ierți, nu faci altceva decât să-i dai prilej diavolului. Deci, nu-i da prilej!

„Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” (Marcu 14:36)

     Întrucât predarea este strâns legată de voința noastră, deseori ea vine cu un preț. Poate simți că ești devotat lui Dumnezeu și cu toate acestea, când vine momentul să treci la fapte, descoperi că predarea ta este numai la suprafață. Anticipând lucrul acesta, Domnul Isus a identificat domeniul specific în care era nevoie de predare în viața cuiva. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11). Asta înseamnă că trebuie să predai pornirile tale carnale și dorințele tale lui Dumnezeu. De multe ori, predarea se referă la bani, deoarece banii au legătură cu încrederea și controlul. Unui om bogat care voia să-L urmeze, Isus i-a zis: „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci” (Marcu 10:21). Dar omul nu a fost dispus să facă lucrul acesta. Câteodată predarea presupune mărturisirea unei invidii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. Când stai cu un prieten de nădejde, Dumnezeu te poate atenționa că trebuie să vorbești despre un domeniu cu care te-ai luptat sau în care ai dat greș. Nu fi surprins dacă răspunsul imediat va fi: „Nu se poate!” Alteori, poate ești cu o persoană și simți nevoia să o confrunți într-o anumită privință, și lucrul acesta te face să te simți stingher… Și atunci se pune întrebarea: Te vei preda, chiar dacă predarea înseamnă să faci ceva care te incomodează? Dacă ar fi ceva ușor, nu ar mai fi predare! Exemplul suprem de predare este Hristos când S-a rugat în grădina Ghetsimani: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). A fost cea mai grea rugăciune pe care a rostit-o vreodată, dar și cea care L-a propulsat spre destinul Său! În mod uimitor, rugăciunea care aduce puterea lui Dumnezeu este rugăciunea de predare!

„Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1)

     Apostolul Pavel scrie: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” În timpul jertfelor aduse de poporul iudeu, se ucidea un animal și apoi trupul său era pus pe altar ca să fie mistuit de foc. Dar ce credeți că se întâmplă dacă pui o ființă vie pe altar și spui: „Stai acolo până vei fi mistuită!”? Făptura se va da jos de acolo! Însă Apostolul Pavel ne încurajează să ne urcăm înapoi pe altar, să ne predăm zi de zi și clipă de clipă. Pe moment, ai impresia că mori, dar de fapt este singura cale de a trăi. De exemplu, să presupunem că cineva face un lucru care te enervează. Situația este complicată, așa că nici măcar nu ești sigur cum să reacționezi. Fără să încerci măcar, mintea ta se umple de tot felul de gânduri rele. În acel moment, nu știi ce ar trebui să faci. Dar Dumnezeu știe și – dacă te predai Lui – El îți va arăta cum să răspunzi cu bunătate. Opțiunile care îți par atractive – evitarea, evadarea, bârfirea, izbucnirea explozivă – le lași în mâna lui Dumnezeu. Dacă suferința ta este profundă, nu vor trece nici cinci minute și dorința ta de răzbunare va reapărea. Va trebui să te predai din nou. Dar de data aceasta vei recunoaște aceste gânduri puțin mai rapid și nu vei mai ceda așa de ușor. Pe măsură ce înveți să te predai lui Dumnezeu în fiecare situație dată, nu mai trebuie să te predai propriilor tale impulsuri. Pierzi o viață, dar câștigi o alta – una mult mai bună decât cea pierdută! La sfârșit, se dovedește că oricum nimic din ce ai pierdut nu merita păstrat!

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmul 143:10)

     Prin actul predării înaintea lui Dumnezeu, primești o putere pe care nu o poți primi altfel. Prin supunere, primești libertatea pe care altfel nu o vei cunoaște. Există un program de recuperare în 12 pași care le oferă persoanelor dependente o cale către libertate. Dar la baza celor 12 pași stă un mare paradox: în care din cei 12 pași se spune: „acum străduiește-te să nu mai bei?” Sau în care din cei 12 pași se spune măcar: „hotărăște-te să nu mai bei”? În mod surprinzător, această unealtă puternică împotriva celor mai tari dependențe ale noastre nu le cere oamenilor niciodată să ia hotărârea de a înceta să mai facă ceea ce le distruge viețile. În loc să mobilizeze voința, adepții acestui program își predau voința lui Dumnezeu. Dacă încerci să-ți învingi problema prin voință, voința te va învinge. Dar dacă îți predai voința lui Dumnezeu, salvarea devine posibilă. Predarea, despre care credem că înseamnă înfrângere, se dovedește de fapt a fi singura cale spre victorie. Nu este numai cazul dependenței de alcool și de droguri, ci al păcatului în general. De ce voința noastră are parte de eșec? „Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi” spune că în materie de băutură, noi afirmăm și simțim aceste cuvinte: „niciodată din nou”… doar că… o facem din nou! De ce? Uneori suntem incapabili să aducem în conștiința noastră cu destulă putere amintirea suferinței și umilirii resimțite cu numai o săptămână în urmă. Consecințele sigure care vin în urma consumului unui singur pahar nu se îngrămădesc în mintea noastră ca să ne descurajeze. Dacă îți vin astfel de gânduri, ele sunt rapid și sigur înlocuite de vechea idee expirată că „de data aceasta suntem în control.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!

„Dacă voiește cineva să vină după Mine… să-și ia crucea…” (Matei 16:24)

     Predarea nu este același lucru cu pasivitatea. Voia lui Dumnezeu pentru viața ta presupune să-ți exersezi creativitatea, să faci alegeri și să iei inițiativa. Predarea nu înseamnă să fii ca un preș; nu înseamnă să accepți împrejurările în mod fatalist. Deseori predarea înseamnă să te lupți și să pui la îndoială starea de fapt. Nu înseamnă să încetezi să-ți folosești mintea, să încetezi să mai pui întrebări sau să încetezi să gândești critic. Predarea nu este o proptea pentru cei slabi care nu pot ține piept vieții. Ci predarea este recunoașterea bucuroasă și voluntară a faptului că există un Dumnezeu, și că tu nu ești Dumnezeu! Planurile Sale sunt mai înțelepte și mai bune decât dorințele tale. Domnul Isus nu vine să-ți rearanjeze exteriorul vieții așa cum vrei tu; El vine să rearanjeze lăuntrul vieții tale așa cum vrea Dumnezeu. Când te predai, renunți la viața ta. Recunoști că nu mai ești tu centrul universului, ci Îl așezi pe Dumnezeu acolo! Îi cedezi Lui locul. Îi oferi supunerea ta. Faci ceea ce spune El. Domnul Isus a fost foarte clar cu acest subiect: „dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Cum poți avea o viață productivă și roditoare? Murind față de tine însuți în fiecare zi! D.L. Moody a spus că lumea mai are încă de văzut ce poate face Dumnezeu cu o singură persoană care este complet predată Lui. Așadar, îngenunchează acum și roagă-te: „Doamne, ia-mă, scutură-mă, frânge-mă dacă e cazul… și fă-mă ce dorești Tu să fiu!” Asta e o rugăciune la care El va răspunde!