„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”  (Isaia 30:21)

     De câte ori ți s-a întâmplat să primești un îndemn din lăuntrul tău să faci un anumit lucru, dar tu ai lăsat ca vocea din mintea ta să reducă la tăcere vocea din sufletul tău?! Acea voce lăuntrică este intuiția ta spirituală, partea din tine căreia îi vorbește Dumnezeu. Biblia spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” Apostolul Ioan a spus-o astfel: „voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți orice lucru.” (1 Ioan 2:20). Învață să te încrezi în această „ungere”, pentru că așa vei ști: a) ce trebuie să faci; b) când trebuie să acționezi; c) în ce direcție s-o iei; d) ce schimbări trebuie să faci. Ce dar! Și cu toate acestea îl folosim atât de rar! Cineva a zis: „Prea multă analiză poate duce la paralizie.” Ne gândim că nu e posibil să facem ceva fără să ne gândim bine mai întâi… sau, pentru că pare prea evident, spunem: „Nu se poate să fie așa! Nu pot face așa ceva!” Ne certăm pentru limitările noastre… și, în consecință, ele devin… limitările noastre! Învață să recunoști și să ai încredere în intuiția ta spirituală! E legătura ta cu cea mai măreață sursă de înțelepciune din Univers – înțelepciunea lui Dumnezeu! Și nu te mira când ceea ce auzi în duhul tău sună la fel cu ceea ce ai gândit de atâtea ori, dar nu ai dat atenție. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Așa că, data viitoare când intuiția ta spirituală îți spune ceva și este potrivit Scripturii, nu te teme și pune în practică!

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

     Schimbarea de durată nu se produce prin eforturi omenești, frustrare, ură față de sine, învinovățire sau blamare pentru propriile eșecuri. Ea se produce prin înnoirea zilnică a minții prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ești un cititor constant al Bibliei, vei crește spiritual! Pe măsură ce Îl cunoști pe Dumnezeu și crezi ce spune El în Cuvântul Său, începi să te schimbi treptat. Se întâmplă pur și simplu! Începi să gândești diferit, să vorbești diferit și să te comporți diferit. Dar trebuie să ai răbdare, pentru că este vorba de un proces care se desfășoară în etape. Și trebuie să înveți să te bucuri de viață, în timp ce treci prin acest proces. Mulți dintre noi arată de parcă ar umbla pe o muchie de cuțit, nu pe un drum plin de pace. Bucură-te de stadiul la care ai ajuns, pe calea pe care o ai de parcurs! Nu irosi „timpul prezent” în încercarea de a te grăbi spre viitor! Domnul Isus a zis că ziua de mâine va avea propriile ei provocări (vezi Matei 6:34). Poate că-ți spui: „Dacă n-aș avea această problemă, aș fi fericit!” Care este lupta pe care o duci? Te lupți cu o poftă ieșită din comun? Cu resentimentul? Cu teama? Poate spui: „Dacă aș reuși să țin în frâu acest obicei, aș fi bine!” La fel cum poporul Israel a cucerit Țara Promisă cetate cu cetate, și tu îți vei învinge slăbiciunile una după alta, și-n fiecare zi tot mai mult. Apostolul Pavel a zis: „vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba…” (Faptele Apostolilor 20:24) Pavel a dorit să fie exact cum dorea Dumnezeu să fie! Și și-a dorit și să se bucure de acest proces! Prin urmare, în loc să te descurajezi din cauza drumului pe care îl mai ai de parcurs, învață să sărbătorești progresul pe care l-ai făcut până acum!

„Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie” (3 Ioan 12)

     Când oamenii te vorbesc de bine, înseamnă că ai parte de acceptarea lor. Dar când Adevărul te vorbește de bine, înseamnă că ai „clasă”! Așa a fost acest Dimitrie. Tu cum ești? „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție… îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.” (1 Timotei 4:12-15). M-am gândit că e util să vă reamintim aceste gânduri despre „clasă” (în sens de „valoare superioară”), scrise de editorul Ann Landers: „Clasă înseamnă încredere îmbrăcată în straiele smereniei. Ea se ține de cuvânt, este temperată și își păstrează prietenii. Analizează lucrurile atent, își păstrează cumpătul, își înfrânează limba și are obiceiuri sănătoase. Tace când nu are nimic de spus, este atentă când emite judecăți și e prima care se revanșează atunci când a greșit. Când ai clasă, nu fugi ca un fricos. Pășești apăsat, angajat și rezolvi toate situațiile care se ivesc. Când ai clasă, ai simțul umorului. Știi că un hohot de râs este adesea cel mai bun lubrifiant al relațiilor interumane. Nu cauți niciodată scuze. Accepți situațiile neplăcute, înveți din greșeli și te faci mai înțelept. Știi că politețea și bunele maniere nu sunt nimic altceva decât o serie de mici sacrificii. Dovedești că aristocrația nu depinde de strămoși sau de bani. Clasa le poate lipsi cu desăvârșire celor ce au „sânge albastru”, în timp ce fiul unui miner o poate emana prin toți porii! Poți merge alături de regi și totuși să-și păstreze virtutea; poți vorbi cu mulțimile și cu toate acestea să-ți păstrezi bunul simț. Toți se simt bine în prezența cuiva care are clasă – pentru că această persoană se simte împăcată cu ea însăși!” Astăzi, arată că ai „clasă”!

„Căci căutăm să lucrăm cinstit” (2 Corinteni 8:21)

     Există un desen animat cu niște purceluși care înfulecă, iar fermierul este concentrat să le umple troaca până la refuz. Deasupra lor, pe o pancartă scrie cu litere de-o șchioapă: „Companie de șuncă premium”. Iar unul din purceluși îi întreabă candid pe ceilalți: „V-ați pus vreodată întrebarea de ce fermierul este așa de bun cu noi?” Întrebare: Oare nu cumva oamenii își pun întrebări cu privire la motivațiile tale? Pentru că nu ar trebui să fie așa! Apostolul Pavel definește integritatea în felul următor: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Integritatea caută întotdeauna binele celuilalt. Ea crede că dacă un lucru nu este bun pentru ambele părți, nu este bun pentru niciuna! Solomon ne avertizează: „Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă.” (Proverbele 22:16). Dacă vrei să testezi profunzimea integrității tale, gândește-te la aceste întrebări: cât de transparent ești tu față de alții? Cât de frumos te porți cu cei de la care nu ai nimic de câștigat? Ai diferite măști, în funcție de persoana cu care ești? Îi pui pe ceilalți mai presus de agenda ta personală? Îi iubești pe oameni și folosești lucrurile, sau iubești lucrurile și te folosești de oameni? Iei hotărâri dificile, chiar și când asta te costă în plan personal? Când ai de spus ceva despre o persoană, vorbești cu acea persoană, sau vorbești despre ea cu alții? Dai cuiva socoteală sau numai ție însuți? Aceste întrebări sunt importante, așa că fă-ți timp să te gândești la ele într-o atitudine de rugăciune. Și nu uita: poți avea succes pe moment datorită lucrurilor pe care le cunoști sau pe care le faci… dar vei avea succes permanent doar datorită a ceea ce ești!

„Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmul 39:7)

      Iată patru sugestii care te pot ajuta să supraviețuiești și să crești prin schimbările majore ale vieții, precum: pierderea locului de muncă, moartea cuiva drag, o căsnicie eșuată sau o problemă gravă de sănătate: 1) Recunoaște-ți starea. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile încrucișate și să te bălăcești în negativism; ci înseamnă să te încrezi în Dumnezeu atât de mult, încât să recunoști ce simți cu adevărat. Când pretinzi că lucrurile merg bine, când de fapt nu este așa, ți-e mai greu să-ți revii! Cu toții trecem prin perioade dificile. Psalmistul s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să facă față deznădejdii (Psalmii 42 și 43). Și la un moment dat, Apostolul Pavel se afla sub o presiune atât de mare, încât „nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8). 2) Identifică sursa. Descurajarea vine deseori pe fondul unui eșec sau al unei dezamăgiri. Întreabă-te: Planul pe care ți l-ai făcut s-a năruit? Speranțele tale au fost nefondate de la început? Te-a dezamăgit cineva? Descurajarea ta vine dintr-o stare generalizată de epuizare? 3) Discută cu un consilier de încredere. Solomon a zis: „biruința vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Nu lăsa ca mândria să te împiedice să te deschizi față de cei care te pot asculta cu empatie și care te pot sfătui cu înțelepciune. Faptul de a discuta cu persoanele potrivite îți poate micșora sentimentul izolării și poate pregăti calea ca și cei care suferă să facă la fel. 4) Fii deschis față de Dumnezeu. El, și nicidecum soarta sau vreo împrejurare, va scrie ultimul capitol! Poate că El încearcă să te învețe ceva, sau să-ți recanalizeze energia… David a zis: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” Când nădejdea ta este Dumnezeu, El înlocuiește descurajarea cu încrederea – pentru ca situația prin care treci să devină o cale spre creșterea ta spirituală!

„În El, Dumnezeu ne-a ales… să fim înfiați…” (Efeseni 1:4-5)

     Ne-am născut cu nevoia de a aparține și de a face parte dintr-o familie. Un pastor a spus: „Cunosc cupluri cu inimi pline de dragoste care tânjesc să o reverse peste un copilaș, dar acesta nu vine. Când astfel de cupluri găsesc copii pe care îi pot adopta, ei nu le spun acestora că trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor lor pentru a rămâne în familie. Nu există ideea că au voie să facă doar trei abateri – după care, gata: înapoi la centrul de plasament! Nu, ei îi acceptă cu brațele deschise și cu inimi pline de bucurie, pentru că au decis să-i iubească. Îi primesc în căminul lor pentru totdeauna, le dau numele lor de familie și îi fac moștenitori legali.” Cu mult înainte ca noi să simțim nevoia de Dumnezeu, El „ne-a ales… să fim înfiați, prin Isus Hristos.” Părinții de pe pământ divorțează, o iau pe căi separate și întemeiază familii noi. Nu și Dumnezeu! Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la statutul tău și la relația ta cu El. Indiferent de rasă, culoare, crez sau mediul din care provii, când te pocăiești și Îl accepți pe Hristos ca Mântuitor, adopția ta devine legală și permanentă. Faci parte din familia Sa. Pentru a dovedi lucrul acesta, „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:16). Înțelegi ce înseamnă lucrul acesta? De acum înainte nu va mai trebui să trăiești cuprins de un sentiment de rușine sau de teamă, nu mai trebuie să trăiești sub norul condamnării, pentru că ești fiu al lui Dumnezeu și „împreună moștenitor cu Hristos” (v. 17). Cuvântul „moștenitor” înseamnă că poți primi toate binecuvântările și răsplătirile pe care le-a câștigat Hristos la cruce pentru tine. Fără excepție!

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții! ” (Proverbele 4:23)

     Când Satan vrea să te distrugă, el începe prin a-ți semăna în minte gânduri greșite. Domnul Isus a ilustrat lucrul acesta când a zis: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurvești.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28). Înainte să cedezi păcatului în faptă, îl alimentezi în minte. Gândurile rele nu sunt ale tale efectiv decât atunci când le lași „să se mute la tine și să-ți rearanjeze mintea.” Lăsate necontrolate ca să-ți rătăcească prin minte, ele se pot agăța de un incident din trecutul tău, sau de o înclinație de-a ta din prezent, hrănindu-se până când devin ca o tumoare care crește înlăuntrul tău. Apostolul Pavel ne îndeamnă ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Iar Solomon adaugă: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!” Nu întinde nici măcar un deget gândurilor greșite, căci ele îți vor lua toată mâna! Alungă-le, înainte ca ele să-ți slăbească angajamentul pe care l-ai făcut față de Hristos, și să te aducă în pragul disperării! În general vorbind, când facem curățenie într-o casă, ne concentrăm pe locurile care se văd și care pot fi inspectate de ceilalți. Imaginează-ți cât gunoi mental strângem pentru că avem impresia că nimeni nu intră în capul nostru ca să ne analizeze gândurile. Dar Dumnezeu o face! David a spus: „Doamne, Tu… mă cunoști…” (Psalmul 139:1). Când știi lucrul acesta, ar trebui să te rogi: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne…” (Psalmul 19:14)

„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” (Iov 22:21)

     Când recunoști măreția lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri: 1) Nu mai ești tentat să-L analizezi și să-L reduci la ceva ușor de controlat. 2) Ești mai puțin predispus să încerci să-L manipulezi pe El și voia Sa, ori să-L explici pe El și căile Sale. Gândește-te cu atenție o clipă! De câte ori trebuie să ne spună Dumnezeu „cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:9), ca să pricepem efectiv? Cât de des trebuie să ne explice că El este Păstorul, iar noi suntem oile; că El este vița, iar noi mlădițele, ca să ne plecăm înaintea Lui în totală renunțare și să spunem: „Facă-se voia Ta, Doamne”? Dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a considerat că este necesar să Se roage: „nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (vezi Matei 26:39), nu ar fi oare înțelept ca și noi să spunem la fel, în fiecare zi? Cât a trecut de când nu ți-ai mai făcut timp să stai în tăcere în prezența Sa, să vezi o fărâmă din Cel ce este cu adevărat minunat și de necuprins? În Iov 22:21 scrie: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă da, cât de bine Îl cunoști? Ai vrea să-L cunoști mai mult? E bine dacă răspunsul tău este „da”, dar să știi că lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte! Va trebui să fie o prioritate în viață ta, pe care s-o urmărești în fiecare zi. Când faci lucrul acesta, nu vei fi dezamăgit – pentru că Scriptura îți oferă această garanție: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8).

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     Oamenii nesiguri spun adesea „da,” când în realitate ar vrea să spună „nu”! Dar cei care reușesc să fie ei înșiși, nu-i lasă pe alții să-i controleze. Ei se percep așa cum îi vede Dumnezeu; de aceea ei sunt conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, și nu de teama de respingere. În încercarea de a-i mulțumi pe toți, investești atât de mult efort, încât ajungi să te epuizezi. Ai sentimentul că nu poți fi tot ceea ce doresc ceilalți să fii? Vrei să spui „nu”, dar teama de a nu fi pe placul celorlalți te face să te supui? Și între timp, presiunea din lăuntrul tău devine tot mai mare și te gândești: „Nu mai pot continua așa!”?! Nu te mânia pe cei care au tot mai multe pretenții de la tine. Tu ești responsabil pentru prioritățile din propria ta viață. Răspunderea se oprește la tine! Aceasta impune o cunoaștere clară a propriei valori, a propriei chemări, a propriei direcții, a propriilor scopuri și priorități. Un autor creștin scria: „Ani de zile am trăit sub presiunea de a împlini așteptările tuturor. Mă gândeam: „Dacă îi dezamăgesc?” Credeam că ei sunt cei care mă presează, când de fapt fricile și nesiguranțele mele puneau o povară asupra mea. „Dar, spui tu, nu-ți pasă ce spun ceilalți?” Nu e problema mea ce cred ceilalți, decât dacă decid eu să fie problema mea! Principala mea preocupare este să fiu pe placul lui Dumnezeu și să fiu ceea ce dorește El!” Tu trebuie să fii sigur de ceea ce ești în Hristos, și toate celelalte lucruri se vor subordona acestei siguranțe!

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     Oamenii nesiguri spun adesea „da,” când în realitate ar vrea să spună „nu”! Dar cei care reușesc să fie ei înșiși, nu-i lasă pe alții să-i controleze. Ei se percep așa cum îi vede Dumnezeu; de aceea ei sunt conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, și nu de teama de respingere. În încercarea de a-i mulțumi pe toți, investești atât de mult efort, încât ajungi să te epuizezi. Ai sentimentul că nu poți fi tot ceea ce doresc ceilalți să fii? Vrei să spui „nu”, dar teama de a nu fi pe placul celorlalți te face să te supui? Și între timp, presiunea din lăuntrul tău devine tot mai mare și te gândești: „Nu mai pot continua așa!”?! Nu te mânia pe cei care au tot mai multe pretenții de la tine. Tu ești responsabil pentru prioritățile din propria ta viață. Răspunderea se oprește la tine! Aceasta impune o cunoaștere clară a propriei valori, a propriei chemări, a propriei direcții, a propriilor scopuri și priorități. Un autor creștin scria: „Ani de zile am trăit sub presiunea de a împlini așteptările tuturor. Mă gândeam: „Dacă îi dezamăgesc?” Credeam că ei sunt cei care mă presează, când de fapt fricile și nesiguranțele mele puneau o povară asupra mea. „Dar, spui tu, nu-ți pasă ce spun ceilalți?” Nu e problema mea ce cred ceilalți, decât dacă decid eu să fie problema mea! Principala mea preocupare este să fiu pe placul lui Dumnezeu și să fiu ceea ce dorește El!” Tu trebuie să fii sigur de ceea ce ești în Hristos, și toate celelalte lucruri se vor subordona acestei siguranțe!