„I-a săltat pruncul în pântece…” (Luca 1:41)

     Există un pasaj important în povestirea Crăciunului – unul care ne învață despre „prietenii duhovnicești.” Biblia spune: „Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău… Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.” (Luca 1:39-42; 56). Pe lângă faptul că erau verișoare, Maria și Elisabeta erau „prietene duhovnicești.” Ele nu aveau numai o legătură socială, ci erau legate și spiritual la un nivel profund. De aceea Maria „a plecat în grabă” s-o vadă pe Elisabeta, și a stat la ea trei luni. Acesta e și motivul pentru care Elisabeta a confirmat planurile minunate ale lui Dumnezeu care se împlineau în viața Mariei și care au recomandat-o pentru ascultarea ei. Când Dumnezeu te prezintă cuiva care a fost atins de Duhul Sfânt și care are o viață și o trăire insuflată de El, păstrează relația cu acea persoană, prețuiește-o și dezvoltă relația. Legătura dintre aceste două femei nu s-a creat pentru că făceau parte din aceeași familie. De fapt, adesea cei din familiile noastre sunt primii care ne critică și ultimii care ne înțeleg. Să remarcăm că atunci când Maria a salutat-o pe Elisabeta, acesteia pruncul nenăscut i-a săltat în pântece! Cum poți recunoaște un „prieten duhovnicesc”? Când vorbește, ceva în tine va tresălta, iar acest lucru se întâmplă pentru că amândoi sunteți umpluți de același Duh Sfânt și ați fost împuterniciți să faceți voia lui Dumnezeu!

„Cum se va face lucrul acesta…?” (Luca 1:34)

     Citim în Evanghelie (Luca 1:34-35) că „Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine…” Nu cumva Dumnezeu ți-a spus că dorește să facă anumite lucruri prin tine, dar tu te uiți la tine însuți și te gândești: „Cum se va face lucrul acesta?”?! Și continui: „Nu am pregătirea, resursele, capacitățile și relațiile necesare… Și cu siguranță, nu am puterea de a realiza lucrul acesta singur!” Dacă te întrebi cum va face Dumnezeu să se întâmple lucrul acesta, nu uita că El îl va duce la îndeplinire! Nimeni altcineva nu va primi meritul! Cum se va face lucrul acesta? „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (v. 35). Doar Duhul Sfânt poate pune în tine viziune, te poate inspira cu idei creative, te poate prezenta persoanelor potrivite și îți poate da putere pentru a-ți îndeplini misiunea. Dumnezeu a avut un plan unic pentru Maria… și are unul pregătit și pentru tine! Tu nu ai privilegiul de-a vedea viitorul și nu cunoști tot ce a pregătit Dumnezeu pentru tine, dar El are un plan, iar planul Lui se împlinește întotdeauna. După ce îngerul a vorbit Mariei, să observăm ce a spus ea: „Facă-mi-se după cuvintele tale” (v. 38). Nu după statutul social, după fișa postului, după banii tăi sau după ceea ce meriți. Nu, „facă-mi-se după Cuvântul Tău!” I-a fost ușor să spună asta, sau să creadă? Nu, ea și-a asumat un risc extrem. Pentru o fată însărcinată și necăsătorită în zilele acelea, consecințele erau cumplite. Cu toate acestea, ea s-a dăruit de bună voie lui Dumnezeu – iar consecințele au fost miraculoase. Crede că Dumnezeu poate face același lucru și pentru tine!

„Toți cei ce i-au auzit s-au mirat…” (Luca 2:18)

     Pentru a prețui cu adevărat istoria Crăciunului, trebuie să iei în considerare trei lucruri: 1) Pe cine a chemat Dumnezeu s-o povestească. Pe păstori! În Palestina secolului întâi, păstorii erau considerați cea mai de jos pătură socială. Cu toate acestea, Dumnezeu pe ei i-a ales să spună cea mai extraordinară povestire. S-ar putea ca unii dintre noi s-o pună la îndoială sau chiar s-o nege. Nu și păstorii, ei „au istorisit ce li se spusese” (v. 17). Acest fapt este un răspuns la întrebarea: „Ar putea folosi Dumnezeu pe cineva ca mine?” Da, nu trebuie să fii un învățat. Doar spune-le oamenilor ce ai văzut, ce ai auzit și ce schimbare a făcut Domnul Isus în viața ta! 2) Răspunsul celor care au auzit povestirea. „Toți cei ce i-au auzit s-au mirat…” Harul lui Dumnezeu este măreț: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.” (2 Corinteni 5:19). Evanghelia nu este o părere bună, sau un sfat bun, este Vestea cea Bună! Că datoria păcatului tău este anulată, că registrele contabile au fost aduse la zi, și acum poți avea o relație cu Dumnezeu, punându-ți încrederea în Hristos. Mai simplu de atât nu se poate! 3) Rolul Mariei în această povestire. „Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19). Ea dorea să înțeleagă care este planul lui Dumnezeu și ce legătura avea acest plan cu ea. Și tu trebuie să faci la fel! Dumnezeu nu Se schimbă, dar El lucrează, iar tu trebuie să ții pasul cu El. Au fost multe lucruri pe care Maria nu le-a înțeles despre voia lui Dumnezeu, dar a acceptat-o și s-a supus. Același lucru Îl cere Dumnezeu și de la tine!

„El S-a arătat ca să ia păcatele” (1 Ioan 3:5)

     Când refuzi să-ți confrunți păcatele și să le rezolvi, devii o țintă sigură pentru diavol. Iar când te uiți la altcineva și spui: „Eu nu aș face niciodată așa ceva!”, nu înseamnă că ai construit un zid de apărare împotriva păcatului. „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12) Tu n-ai crezut niciodată că poți deveni atât de mânios, sau că vei avea o relație extraconjugală, sau că îți vei minți șeful, sau că vei înșela financiar… și pentru că nu te-ai crezut niciodată capabil de așa ceva, nu ai făcut nimic pentru a te proteja împotriva acestor lucruri. La fel cum peștele înoată și pasărea zboară, firea ta păcătoasă te va face să calci strâmb, dacă nu o confrunți – cu hotărâre și potrivit cu Scriptura. Apostolul Pavel a scris: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite” (Romani 1:28). Cel mai rău lucru pe care l-ar putea face Dumnezeu este să te lase în voia pornirilor tale firești și să spună: „Fă ce vrei!” E incredibil cum ne comparăm păcatele cu ale altora și ajungem la concluzia că ale noastre nu sunt atât de rele! Biblia ne spune: „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). Dacă încerci să sari peste o prăpastie adâncă, nu contează dacă ratezi marginea cu o palmă sau cu un metru, vei cădea la fel de jos și te vei izbi la fel de  tare! Dar există o veste bună: „El S-a arătat ca să ia păcatele.” Astăzi, acum Domnul Isus îți va ierta păcatele, te va considera neprihănit și îți va da putere – dacă mergi la El cu o inimă deschisă pentru mila și harul Său. Deci, confruntă-ți păcatul!

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

     Uneori, cultura noastră ne bombardează mintea cu informații greșite ori cu jumătăți de adevăr… Și pentru că părinții noștri au fost crescuți și ei în aceeași cultură, ne-au transmis și nouă același tipar pentru interpretarea vieții. Prin urmare, s-ar putea să fi ajuns și tu la aceste trei concluzii greșite: 1) Există undeva o anumită persoană care mă poate face fericit. Numai Dumnezeu poate face asta! Cei ce suferă nu pot decât să-i facă și pe ceilalți să sufere. „Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45). 2) Când voi avea cutare funcție, sau atâția bani – voi fi fericit! Aici vorbim despre mitul lui „de îndată ce”, care aduce o viață de nemulțumire (vezi Luca 12:15). 3) N-am ce să fac, așa sunt eu! Este vorba de minciuna „eu nu sunt responsabil”, care te va ține pe loc în demersurile tale. Dacă dorești să fii fericit, analizează scuzele pe care le tot aduci în discuție pentru a-ți justifica purtarea. Iată câteva dintre ele: „Nu numai eu fac așa!” Și ce-i dacă? Dacă toți fac așa, asta înseamnă că Dumnezeu nu ia lucrul acesta în serios? E ca un păcat săvârșit în grup. „Nu văd nici un rău în asta!” Cine ți-a dat autoritatea de a scrie legi și de a-ți asuma rolul lui Dumnezeu? „Nu încerc decât o singură dată.” Dacă încerci o dată, înseamnă că nu vor exista consecințe? Mai bine, gândește-te: ce minciuni se ascund în spatele scuzelor tale? Analizează-le. Ele te țin legat din punct de vedere spiritual, dar trebuie dezlegate și îndepărtate! Biblia numește lucrul acesta „înnoirea minții” (Romani 12:2). Domnul Isus a zis că, odată ce cunoaștem adevărul, vechiul nostru sistem de convingeri va fi demascat și vom fi eliberați (vezi Ioan 8:32). Imaginează-ți că ești liber să devii tot ce dorește Dumnezeu să fii! Nu-i așa că merită să urmărești acest obiectiv?

„Ei n-au vrut să ia aminte… și și-au astupat urechile” (Zaharia 7:11-12)

     Trebuie să acceptăm cu toții acest adevăr: există destui oameni care nu sunt pregătiți să se schimbe! Ei îți vor cere timpul și energia ta, dar când treci la subiect, ei nu vor vrea să plătească prețul schimbării. Cine sunt ei? 1) Oamenii care vor să vorbească, dar nu să asculte. Iacov vorbește despre două categorii de oameni: cei ce ascultă și cei ce fac. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22). În loc să te zbați la nesfârșit să împlinești nevoile altora, încearcă să-i pui în legătură cu Cel care poate. Ei ar trebui să depindă de El, nu de tine. 2) Oamenii care cred că nu ești pregătit să-i ajuți. Domnul Isus nu a fost respectat în orașul Său natal, totuși El a fost exact persoana de care ei aveau nevoie (vezi Ioan 1:11-12). Oportunitățile nu bat întotdeauna la ușă; uneori ele stau deoparte, așteptând să fie descoperite! Când oamenii nu sunt dispuși să-ți accepte ajutorul și sfatul, probabil nu sunt pregătiți să crească și să-și rezolve problemele. 3) Oamenii care își doresc să aibă ceea ce ai tu, dar nu și să fie ceea ce ești tu. Aceștia vor să fie salvați, dar nu învățați; confruntați, dar nu corectați. Și când îi scoți mereu din încurcătură, dar nu-i înveți cum să trăiască, de fapt nu le ești de niciun ajutor. Psalmistul recunoaște: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Deseori, oamenii trebuie să experimenteze suferința răului, înainte de a aprecia înțelepciunea binelui. Așadar, când vorbim despre a-i ajuta pe alții – fii plin de discernământ!

„I-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat…”  (Ieremia 32:33)

     Există oameni pe care nu-i poți ajuta – cel puțin nu în momentul acesta. Să observăm ce a spus Dumnezeu despre poporul iudeu: „Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine, i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.” Dacă Însuși Dumnezeu nu-i poate ajuta, cine altcineva poate avea vreo șansă? Să ne uităm cine sunt acești oameni care nu pot fi ajutați: 1) Oamenii care caută mereu scuze. Scuzele sunt un sprijin pentru lipsa dedicării și un nor de fum pentru auto-justificare. Nu poți ajuta pe cineva până nu este dispus să-și asume răspunderea pentru viața sa și să aplice soluțiile din Scriptură. Gândește-te: dacă nu dorește să asculte de Dumnezeu, ce schimbare va aduce părerea ta? 2) Oamenii care își petrec timpul în cercuri nepotrivite. Biblia spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33). Există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta și nu poți merge înainte până nu rupi legătura care vă unește. 3) Oamenii care dau vina pe Dumnezeu pentru problemele lor. Când apare necazul, ei întreabă: „De ce a îngăduit Dumnezeu să mi se întâmple lucrul acesta?” În realitate, nu-L vei vedea pe Dumnezeu ca pe soluția ta, până nu încetezi să-L vezi ca pe problema ta! Dumnezeu a spus-o clar și răspicat poporului Său: „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața…” (Deuteronomul 30:19). Dacă dorești să ții la distanță descurajarea, iubește-i pe oameni și roagă-te pentru ei, dar petrece timp cu cei care sunt doritori să fie ajutați!

„Calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El…” (Evrei 10:20)

     În Vechiul Testament, existau așa de multe legi (peste șase sute!), încât nimeni nu le putea ține pe toate. De fiecare dată când păcătuiau, ei trebuiau să aducă un animal ca jertfă de ispășire. Aceasta a dus la situații în care oamenii încercau și nu reușeau; se simțeau vinovați și se străduiau mai mult; cădeau din nou și aduceau și mai multe jertfe. Era un ciclu fără sfârșit. Apoi… a venit Domnul Isus Hristos, și a deschis „calea cea nouă și vie” prin care putem avea o relație cu Dumnezeu. Această cale include iertarea păcatelor și înlocuirea jertfelor cu credința în El. Pentru mulți a fost prea frumos ca să fie adevărat, așa că au continuat să se străduiască și să încerce să Îl impresioneze pe Dumnezeu cu bunătatea lor. Faci și tu același lucru? Un autor creștin scria: „Eu am trăit în felul acesta ani de zile. Asta a însemnat că tot ce făceam trebuia să fie perfect; altfel aveam necazuri cu Dumnezeu! Pentru că era un standard imposibil de atins, mi-au dispărut pacea și bucuria. Deși încercam să trăiesc în dragoste, nu eram o persoană prea iubitoare. Nu le puteam oferi altora ceea ce nu știam să primesc eu însumi! Nu primeam mila lui Dumnezeu pentru greșelile mele; de aceea nu o puteam oferi altora. Am încercat să respect toate regulile, multe dintre ele nu erau nici măcar biblice – erau doar lucruri care mă făceau să mă simt vinovat. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai trebuie să trăiesc așa! Acum nu mă mai străduiesc ca să fiu mântuit, mă străduiesc pentru că sunt mântuit! Mântuirea mea nu are la bază ceea ce fac eu, ci numai ceea ce a făcut Isus pentru mine!” Când înțelegi acest adevăr, relația ta cu Dumnezeu nu mai este o datorie, ci o bucurie!

„Să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

     Imaginează-ți că te-ai îmbarcat într-un avion cu destinația „vacanța de vis”… când deodată pilotul anunță: „Bun venit la bord. După decolare, vom lua o masă minunată și vom face tot ce ne stă în putință ca să aveți un zbor plăcut. Totuși, sunt nevoit să vă spun ceva – nu avem nicio destinație! Vom continua să zburăm până când rămânem fără combustibil, și apoi vom cădea în ocean!” Indiferent cât de extraordinară este călătoria, ce rost are, dacă nu există nicio destinație?! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15:19). Slavă lui Dumnezeu că este mai mult de atât! Avem o destinație care se numește „cer”… Unde este „cu mult mai bine” decât orice am experimentat în această viață! Dacă te întrebi ce vei face când ajungi acolo, Biblia spune că Îl vom sluji pe Domnul (vezi Apocalipsa 22:3). Nu vei primi o aureolă, o robă albă și lungă și o harpă, și nu ți se va repartiza un norișor pe care să stai tolănit și să cânți întreaga veșnicie. Nu, fiecare dintre noi Îl vom sluji pe Domnul după diferitele înzestrări pe care le avem. Gândiți-vă puțin: fără criza vârstei de mijloc, fără reduceri de personal și fără epuizare! Pe pământ avem parte de eșec, obosim, suntem frustrați și avem motivații amestecate. Nu și acolo! Îți poți imagina cum e să-L slujești pe Cel pe care Îl iubești cel mai mult și s-o faci într-un trup care are energie veșnică? Asta înseamnă cerul! Și fericirea supremă va fi să-L vezi pe Isus față în față. „Dar eu… voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” (Psalmul 17:15). Deci, pregătește-te ca să ajungi acolo!

„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9)

     Cea mai mare forță motrice care îți poate aduce un avantaj la locul de muncă este Dumnezeu. Cuvântul lui ne ridică la rangul de „împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Să nu trecem ușor peste aceste cuvinte pline de putere: „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Un chirurg dintr-un mare spital avea obiceiul de a sta singur câteva minute înainte de operație. Avea o reputație uimitoare și unul dintre medicii tineri care lucra cu el s-a întrebat dacă nu cumva există o legătură între acest obicei de a petrece timp singur și succesul său. L-a întrebat pe chirurg despre asta, iar acesta i-a răspuns: „Da, înainte de fiecare operație Îl rog pe Medicul Suprem să-mi ghideze mâinile în lucrarea Sa. Au existat momente în care nu am știut care e pasul următor în operație, și imediat am primit călăuzire și puterea de a continua – despre care am știut că vin de la Dumnezeu. Nu m-aș gândi să fac vreo operație fără să-I cer ajutor!” Vorbele chirurgului s-au răspândit rapid în spital și apoi în întreaga țară. Într-o zi, un tată și-a adus fiica la spital, spunând că singurul medic pe care îl lasă să se atingă de fiica sa este „cel care lucrează cu Dumnezeu.” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Putem observa că nu ni se spune să nu ne „folosim” înțelepciunea – ci să nu ne bazăm pe ea. În schimb, să ne bizuim pe Dumnezeu. „Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” Dacă vrei să reușești la locul de muncă, aceasta este formula sigură pentru succes!