„Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5:20)

     Bill Wilson și Bob Smith, cofondatorii Alcoolicilor Anonimi, au vizitat odată un avocat care era alcoolic înrăit. Constrâns să stea în pat din cauza comportamentului violent, avocatul nu a avut de ales decât să asculte istorisirile celor doi despre persoanele care s-au recuperat. Dar de îndată ce au început să vorbească despre o „putere mai mare”, avocatul a dat din cap și a zis: „E prea târziu pentru mine. Eu cred în Dumnezeu, dar știu că El nu mai crede în mine.” Ce trist, și cât de eronat! Îți faci griji că Dumnezeu nu te va primi din cauza păcatelor tale? Nu e cazul! Apostolul Pavel spune: „unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult.” Și el știe ce spune, pentru că înainte de convertirea sa de pe drumul Damascului, el era „Păcătosul public numărul 1”! (1 Timotei 1:15). După aceea, Dumnezeu l-a folosit pentru a atinge lumea cu Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 17:2). „Harul” era elementul central în mesajele Apostolului Pavel, așa încât el îl menționează la începutul tuturor epistolelor sale. Asta pentru că a înțeles că dacă încerci să stai în fața unui Dumnezeu sfânt prin propriile tale merite, de fiecare dată când greșești te simți ca un ratat: neiubit, nedemn și neacceptat. Psihologii susțin că noi încercăm să ne conformăm imaginii despre noi înșine pe care o vede cea mai importantă persoană din viața noastră. Îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ai începe să te vezi așa cum te vede… Dumnezeu? Adevărul este că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, și El te vede prin sângele Domnului Isus, care te spală de toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9). Nu poți face nimic pentru a-L determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic pentru a-L determina să te iubească mai puțin! Aceasta este vestea cea bună!

„Robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)

     Dacă eroul din Biblie pe nume Caleb ar trăi astăzi, ar avea mari șanse să se califice pentru „Omul Anului,” adică cineva care a făcut cele mai multe lucruri ca să influențeze lumea în bine. Iată istoria lui redată de către el însuși: „Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise… ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. Și în ziua aceea Moise a jurat și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta… Acum iată că… sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea…” Iosua a binecuvântat pe Caleb… și i-a dat ca moștenire Hebronul… pentru că urmase în totul calea Domnului” (Iosua 14:7-14). Putem învăța lecții prețioase de la un om asemenea lui Caleb. Viața sa poate fi rezumată prin patru fraze. 1) Avea „un alt duh” decât aveau cei din jurul său. 2) A crezut că prin ajutorul lui Dumnezeu toți uriașii care se ivesc în cale pot fi cuceriți, chiar și când ceilalți spun că ei nu pot. 3) A avut o viziune pe care nici vârsta și nici împrejurările nu au putut s-o diminueze, și a fost dispus să aștepte și să lucreze pentru a o îndeplini, chiar dacă a durat patruzeci și cinci de ani! 4) La bătrânețe, a rămas cu sufletul tânăr și deplin dedicat lui Dumnezeu. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea și ție duhul lui Caleb!

„Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul și înălță pe altul.” (Psalmul 75:7)

     Până nu-ți vei găsi semnificația, liniștea și încrederea în relația cu Dumnezeu, vei fi tentat să-ți petreci viața încercând să te promovezi pe tine însuți. Lucrul acesta te va face nesigur – și periculos. De ce? Pentru că atunci când alții sunt promovați înaintea ta, te vei umple de ură; și ai putea chiar încerca să te răzbuni, sau să nu te supui. În Împărăția lui Dumnezeu nu poți dobândi biruința prin forțe proprii, ci o primești de la Dumnezeu. „Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul și înalță pe altul.” În timp ce frații lui David se luptau să ajungă pe tronul împărătesc al poporului Israel și „să primească încuviințarea” din partea proorocului Samuel, David nu făcea decât să aibă grijă de oile sale, făcând astfel ceea ce-i încredințase Dumnezeu. Lasă-i pe alții să intre în competiție și să se compare! Rămâi credincios în ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu să faci – și la vremea potrivită, El va veni și te va pune în locul pregătit pentru tine! Domnul Isus a zis: „jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:30). Să reținem ultimul cuvânt… Când încerci să te promovezi singur, trebuie să transpiri, să te forțezi și să te zbați… dar când te încrezi în Dumnezeu și faci voia sa, totul este „ușor.” Asta nu înseamnă că nu va trebui să depui eforturi sau să te sacrifici pentru a reuși, dar nu va trebui să te zbați ca să obții acel lucru sau să-l păstrezi. De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu îți pune „înainte o ușă deschisă” (Apocalipsa 3:8), El e singurul care o poate închide. Și nu o va face decât dacă, asemenea regelui Saul, ești răzvrătit, plin de ură sau refuzi să te pocăiești! Când știi că Dumnezeu este în control, toată tensiunea dispare atunci când Îl slujești. Și dacă stai și te gândești bine la acest lucru, ajungi la concluzia sănătoasă că e singura cale prin care poți să trăiești!

„Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus” (Faptele Apostolilor 8:35)

     Citim în Faptele Apostolilor capitolul 8 despre un lider politic care a fost câștigat pentru Hristos. Acest om ocupa o poziție similară cu cea a Ministrului de Finanțe din Marea Britanie și cu cea a Secretarului Trezoreriei din Statele Unite. El a fost condus la Hristos de un creștin umil pe nume Filip, diacon al bisericii (vezi v. 26-40). Să reținem fazele și lecțiile principale din această întâmplare: 1) Filip a fost gata! Când famenul etiopian a avut nevoie de cineva care să-i explice Evanghelia, Filip a fost pregătit s-o facă. Tu ai fi putut face la fel? Când Dumnezeu are o lucrare care trebuie făcută, te-ar putea chema pe tine? Ai fi gata? Ai fi dispus? „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi” (1 Petru 3:15). 2) Filip a fost înțelept. El nu a dat buzna, nu a început să predice și nu l-a pus la punct punându-i întrebări „încuietoare.” Putem observa două lucruri la Filip: a) Era condus de Duhul lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 8:29). b) A identificat momentul potrivit (vezi v. 35). Cei care se pricep la câștigarea sufletelor pentru Hristos sunt sensibili și au o strategie. 3) Filip a fost clar. În locul unui dialog vag pe tema religiei, el a vorbit direct despre Domnul Isus. De asta au nevoie oamenii: de persoana Domnului Isus și de o relație cu El! Ei trebuie să știe că El este viu și că îi iubește. Că este suficient de puternic să conducă universul și totuși suficient de personal ca să le ierte păcatele, să le zdrobească obiceiurile și să le rezolve îndoielile. Datoria ta este să extinzi invitația și să-L lași pe Hristos să facă restul. Ai nevoie de o strategie prin care să câștigi suflete? Încearc-o pe aceasta – funcționează! Deci, fii pregătit, fii înțelept, fii clar!

„Umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” (Romani 8:6)

     Odată ce ai cedat în fața gândirii „toxice”, starea ta de spirit se va deteriora și vei pierde energie. Dumnezeu ți se pare că e distant, rugăciunea îți pare inutilă, păcatul pare ispititor și perspectiva asupra vieții ți se întunecă. Când se întâmplă lucrurile acestea, devii atât de concentrat pe ceea ce simți, încât nu-ți dai seama că gândirea ta este cea care te face să te simți astfel. Li se întâmplă și celor mai buni dintre noi! Să ne uităm la proorocul Ilie. Punctul culminant al lucrării sale a fost atunci când a chemat foc din cer și i-a învins pe proorocii lui Baal. A fost ca și cum ar fi câștigat Cupa Mondială! Apoi a venit un mesaj de la regina Izabela: „Mi-ai ucis proorocii. Ei bine, acum e rândul meu să te ucid pe tine” (vezi 1 Împărați 19). Prin urmare, Ilie a fost rapid cuprins de teamă. Se simțea fără valoare: „nu sunt mai bun decât părinții mei.” (v. 4). S-a simțit deznădăjduit: „a plecat, ca să-și scape viața” (v. 3). S-a simțit izolat: „am rămas numai eu singur” (v. 10). S-a simțit neputincios: „Destul!” (v. 4). Își dorea să moară: „Doamne, ia-mi sufletul” (v. 4). În aceste condiții, cum i-a răspuns Dumnezeu lui Ilie? În patru moduri simple: 1) L-a ajutat să se hrănească bine și să se odihnească suficient. 2) I-a vorbit printr-un „susur blând și subțire” (v. 12), mângâindu-l și redându-i curajul. 3) L-a asigurat că nu este singur: „voi lăsa… șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (v. 18). 4) I-a dat o nouă misiune de îndeplinit. Întotdeauna va exista o „Izabela” care te va amenința că îți va nimici toate strădaniile și că te va doborî. Cheia biruinței… este imperativul zilei: controlează-ți gândirea!

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

     Dacă un sconcs pătrunde în subsolul casei tale, faptul că deschizi ferestrele și folosești un purificator de aer nu va rezolva problema! (Sconcsul o fi el un animal drăguț și prietenos, dar miroase îngrozitor, și-atât de puternic încât simți că te sufoci!) Există persoane specializate care se ocupă și de sconcși. Ele ştiu cum să momească, să prindă ori să alunge sconcşii – dar ca să-i chemi acasă te costă enorm! Dar n-ai încotro, dacă vrei să scapi de problemă! Te-ntrebi care-i legătura cu gândirea ta? Păi, iat-o: sentimentele tale reprezintă mirosul, iar gândurile tale reprezintă sconcsul! Ca să-ți schimbi sentimentele, trebuie să mergi la sursă și să te ocupi de lucrul care le produce: modul în care gândești. Gândurile produc sentimentele, și nu invers. Oamenii îngrijorați au tendința de-a produce gânduri anxioase, și în cele din urmă ele devin un automatism, așa încât, la fel ca mirosul lăsat de un sconcs, încetează să le mai observe și învață să trăiască cu ele. Te obișnuiești cu „gândirea urât mirositoare!” Tiparele tale de gândire devin un obicei, la fel ca spălatul pe dinți. Devii atât de obișnuit cu gândurile amare, anxioase și egoiste, încât nu mai ești atent. Dacă dorești să-ți schimbi calitatea vieții, trebuie să-ți schimbi modul în care gândești. Psalmistul s-a rugat: „Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile…” (Psalmul 139:23). Dumnezeu te va ajuta să devii conștient de ceea ce se petrece în mintea ta de fiecare dată când Îi soliciți ajutorul. El te va conduce la locul în care trăiește „sconcsul” și te va ajuta să-l elimini. El îți va arăta mai mult decât să nu ai gânduri greșite: El te va învăța cum să le înlocuiești cu altele potrivite, ajutându-te să umbli „după îndemnurile Duhului” (Romani 8:5).

„Cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.” (Romani 8:5)

     Pentru a deveni ceea ce dorește Dumnezeu să fii, tu trebuie să-ți setezi mintea ca să umble după lucrurile corecte. Uneori poate că spui sau gândești: „Ce bine ar fi dacă situația mea ar fi altfel!” Împrejurările în care te găsești nu determină calitatea vieții pe care o ai; însă felul în care te raportezi la ele este ceea ce contează. Poetul Frederick Langbridge a scris: „Doi oameni priveau printre zăbrele/ unul văzu noroi, celălalt – stele.” Ambii se găseau în aceeași situație, dar perspectivele lor erau total diferite. Unul căuta frumusețea și a văzut-o; celălalt era atent la urâțenie și a găsit-o. Lucrurile se petrec în felul următor: împrejurările vieții produc anumite emoții. Și atunci, cum poți să-ți schimbi reacția emoțională când te simți neputincios față de oameni și situații? Schimbând modul în care gândești despre acestea! Adevărata schimbare începe întotdeauna în mintea ta. Scriptura spune: „el este ca unul care își face socotelile în suflet!” (Proverbele 23:7). Felul în care gândești reflectă în mod inevitabil felul în care trăiești. Așadar, pentru a ajunge să fii cea mai bună versiune a ta, ceea ce dorește Dumnezeu să fii – trebuie să ai o gândire frumoasă! Cei ce au niște vieți extraordinare sunt oameni care au obiceiul de a gândi frumos. Tu spui: „Dar nu mă pot abține să nu gândesc așa cum gândesc!” Atunci „transformați-vă prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). Cuvântul lui Dumnezeu te va ajuta să gândești cu credință și nu cu teamă, cu încredere și nu cu neliniște, cu bucurie și nu cu negativism. Odată ce „umbli după lucrurile Duhului”, viața ta se va schimba în bine. Amin?

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

     Jurnalistul William Hodding Carter a scris: „Există numai două moșteniri durabile pe care putem spera să le lăsăm copiilor noștri. Prima o reprezintă rădăcinile; cealaltă, aripile.” Copiii care știu că sunt iubiți necondiționat sunt copii cu rădăcini. Drept consecință, ei sunt în stare să-și păstreze verticalitatea orice le-ar rezerva viața. După același principiu, dacă le insufli copiilor simțul auto-încrederii și dacă îi încurajezi să viseze, le dai aripi. Și de fiecare dacă când copiilor li se transmite dorința de a câștiga, deja au parcurs jumătate din drumul lor spre izbândă. Dar dacă îi lași să crească fără această dorință, deja sunt la jumătatea drumului spre eșec. Asta înseamnă că, în calitate de părinte, trebuie să demonstrezi că ai încredere în copiii tăi, pentru ca ei să învețe să aibă încredere în ei înșiși. Fiecare copil are un sâmbure de grandoare pus în el de Dumnezeu, și când îi spui copilului că ai încredere în el, de fapt uzi acel sâmbure și îi dai șansa să crească. Ai observat cum oamenii se ridică sau cad în funcție de nivelul de așteptări pe care îl ai de la ei? Când îți critici mereu copiii, ei cresc și ajung negativiști, se îndoiesc de ei înșiși și sunt plini de teamă. Dar când crezi în ei și presupui că se vor descurca bine, ei vor parcurge acel kilometru în plus pentru a se ridica la așteptările tale. Încrederea ta în ei este cea care creează mediul propice în care ei pot zbura! Dă-le bani și îi vor cheltui… Dă-le resurse și le vor risipi… Dar dă-le credință în Dumnezeu și îndrăzneală, și cu siguranță vor excela în orice vor face în viață.

„Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.” (Faptele Apostolilor 27:25)

     În drumul său spre Roma, Apostolul Pavel a trecut printr-o furtună devastatoare. Experiența sa ne învață trei lecții valoroase: 1) Neascultarea ta poate produce o furtună (cum a fost și-n cazul lui Iona!). Aici însă, căpitanul nu a luat în seamă avertizările lui Pavel, și-a pierdut corabia, încărcătura și a fost la un pas să-și piardă viața. Neascultarea ta poate cauza o furtună în ceea ce privește sănătatea ta, banii tăi, familia ta și cariera ta. Dumnezeu nu-și prefațează poruncile, spunându-ne: „Dacă îți convine, fă cutare lucru.” Nu! Ceea ce spune El este serios și intenția Lui este binele nostru, așa că fii cu băgare de seamă! 2) Nu ești singur în furtună. Dumnezeu este cu tine și veghează peste tine. Apostolul Pavel a zis: „Un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu și Căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele… iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu” (vers. 23-25). Cu Dumnezeu în corabie, nicio furtună nu este suficient de năprasnică pentru a te scufunda. 3) Când te bazezi pe promisiunile lui Dumnezeu, ai autoritatea Sa. Poate că Pavel arăta ca un deținut, dar în realitate, avea mai multă putere decât căpitanul. Deși încătuşat, era cel mai liber om de pe corabie. Vezi tu, când L-ai auzit pe Dumnezeu în mod clar, poți face față oricărei situații, deoarece El spune în Cuvântul Său: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului” (Isaia 54:17). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: încrede-te în Domnul, și El te va scăpa și de această furtună!

„Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2)

     Toți cei cu care te întâlnești ascund câte ceva, și asta nu pentru că sunt decepționați, ci pentru că unele răni sunt prea personale pentru a putea discuta despre ele. Când primești o replică dură din partea soțului, durerea poate fi prea profundă pentru a discuta despre ea. Sau când soțul aude din partea ta vorbe acide, este zdrobit în lăuntrul său, chiar dacă poate nu o arată. Te afli și tu în situația în care te lupți cu ceva despre care este prea greu să vorbești? Dacă da, nu uita că și ceilalți sunt la fel! Deseori mânia lor este un simptom al suferinței, iar răceala lor nu face decât să ascundă teama de-a se afla anumite lucruri despre ei și să fie respinși. Domnul Isus a văzut latura bună din oameni și S-a abătut din drumul Său pentru a le arăta bunătatea Sa și pentru a le ridica poverile. Îți aduci aminte cum S-a purtat cu femeia prinsă în adulter? (vezi Ioan 8:1-11). A ridicat-o, pentru că la El orice buruiană este un potențial trandafir! Gândește-te că și ceilalți trec prin situații pe care nu le discută cu tine. Pe obrajii lor curg lacrimi pe care tu nu le vezi, și poate că se simt vinovați în feluri pe care nu ți le poți imagina. Așa că, în loc să le îngreunezi povara, mai bine fă tot posibilul să le-o ușurezi. Poate vei fi singura persoană care le iese în cale astăzi și care îi poate alina… Și când ajuți la ridicarea poverii altora, Dumnezeu le va ridica pe ale tale! Biblia spune: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să te facă un purtător de poveri!