„Ce ai în mână?” (Exodul 4:2)

     Biblia ne spune că Domnul l-a întrebat pe Moise: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.” (Exodul 4:2-4) Apoi Dumnezeu l-a instruit pe Moise să se întoarcă în Egipt și să-i spună lui faraon să-i elibereze pe copiii lui Israel. „Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.” (vers. 17). Toiagul acesta reprezenta siguranța lui: îi oferea siguranță fizică împotriva animalelor sălbatice; îi oferea stabilitate financiară – oile sale erau activul său financiar. Toiagul îl identifica, de asemenea, pe Moise ca păstor. Această experiență a marcat sfârșitul unui anotimp din viața lui și începutul altuia. Toiagul pe care Moise l-a aruncat fusese folosit pentru a păzi oile, dar cel pe care l-a luat urma să fie folosit pentru a despărți apele Mării Roșii și pentru a conduce poporul lui Dumnezeu în Țara promisă. S-ar putea ca Dumnezeu să-ți ceară anul acesta să arunci ceea ce reprezintă siguranța și identitatea ta… Nu-ți fie teamă, fă-o! Ceea ce vei primi va fi mai important decât orice ți s-a cerut să renunți. Singurul mod în care îți găsești noua identitate este să renunți la cea veche. Singurul mod în care îți vei găsi siguranța în Hristos este să abandonezi valorile umane de care te agăți. Aruncă deci orice se interpune între tine și Dumnezeu!

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

     Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea? Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1) Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2) Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16) O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

     Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează. Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15) Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”. Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!” Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:19)

     Apostolul Pavel nu făcea niciun compromis când era vorba să se bazeze pe adevărurile fundamentale ale Scripturii. Dar când interveneau tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5) Potrivit Legii lui Moise, a fi tăiat împrejur era totuna cu a fi parte din legământul dintre Israel și Iahweh. Așa că, atunci când credincioșii dintre neamuri s-au alăturat Bisericii Noului Testament, credincioșii evrei au insistat ca și ei să fie tăiați împrejur. Nu ca prunci, atenție, ci adulți fiind! Erau sinceri acești credincioși evrei? Cu siguranță! Dar erau sincer… induși în eroare! Atunci când această problemă a amenințat să dezbine Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat pe această temă și au emis următoarea opinie: „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie…” (Faptele apostolilor 15:28) Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală devine egală cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, am mers prea departe! Întrebare: Te-ai supărat vreodată pe cineva care nu este de acord cu tine în privința unui aspect neesențial de doctrină? Ai criticat pe cineva a cărui opinie diferă de a ta? Poate că, insistând asupra lucrurilor pe care să le faci și asupra lucrurilor pe care să nu le faci, de pe lista ta, ai uitat cel mai important element de pe lista lui Dumnezeu: să dai dovadă de dragoste. Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Inimile noastre pot fi în unitate, chiar și atunci când mințile noastre nu sunt de acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de aceeași părere! Așadar, să urmărim (cum spun adesea teologii): „În lucrurile fundamentale, unitate. În toate lucrurile, milă!”

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

     Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec. Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec: 1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal! 2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te! 3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța. 4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie… 5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!” 6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale. Și iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

„Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind… se duceau în Egipt.” (Geneza 37:25)

     Dacă Avraam și Sara ar fi fost dispuși să mai aștepte puțin, Isaac s-ar fi născut și promisiunea lui Dumnezeu s-ar fi împlinit. Dar ei au devenit nerăbdători… și în consecință a apărut pe lume Ismael. Unul dintre numele date lui Dumnezeu în Scriptură este „Răscumpărătorul”, deoarece El poate răscumpăra greșelile noastre și le poate transforma în experiențe de învățare; El poate transforma dezastrul pe care îl facem, în minunea de care avem nevoie. A fost nevoie de trei generații, dar Dumnezeu a transformat dezastrul făcut de Avraam în minunea eliberării de care avea nevoie Iosif! Destinul lui Iosif era să fie conducător al Egiptului și să-și salveze familia și națiunea în vreme de foamete. Dar, pentru că frații săi îl dușmăneau, l-au vândut ca sclav „unei cete de ismaeliți”… Aceștia erau descendenții lui Ismael, născut din Avraam și Agar, servitoarea Sarei. Și unde se duceau acești ismaeliți? În Egipt! „Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt… au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.” (Geneza 37:25, 28). Așadar, greșeala lui Avraam a devenit miracolul nepotului, Iosif… Deci, lucrurile nu se termină decât atunci când spune Dumnezeu că se termină! El poate transforma dezastrul pe care l-ai făcut în trecut într-o minune de care ai nevoie în viitor. Iar acea minune nu te va binecuvânta doar pe tine, ci și pe alții. Și poate că acei alții vor fi din propria ta familie, la fel ca în cazul lui Iosif…

„Boaz a născut pe Obed, din Rut…” (Matei 1:5)

     Omenește vorbind, șansele ca o persoană dintre neamuri, cum era Rut, să se căsătorească cu un evreu bogat ca Boaz erau nule, pentru că Legea lui Moise interzicea acest lucru: „Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie.” (Deuteronomul 23:3) Dacă a existat vreodată o ușă care să pară închisă, încuiată și zăvorâtă, aceasta era! Dar când oamenii și circumstanțele domină, Dumnezeu este mai presus de toate acestea. Iată ce spune CV-ul Său divin și perfect: „Cel ce ţine cheia… Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide…” (Apocalipsa 3:7) Nu oamenii, ci Dumnezeu deține cheia viitorului tău! Domnul Isus a spus: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 18:27) Din această combinație neobișnuită de evrei și neamuri, bogați și săraci, acceptați și respinși, avea să vină Isus, Răscumpărătorul lumii. Citim la începutul Noului Testament că „Boaz a născut pe Obed, din Rut”. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ce e mai bun, urmează să se întâmple! Umblarea ta cu Hristos poate produce roade care să binecuvânteze generațiile viitoare. Trăiește în prezent și bucură-te de fiecare zi pe care ți-o dă Dumnezeu, dar gândește-te mereu la viitor. Nu este vorba doar de ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru tine, ci și de ceea ce vrea să facă prin tine, și care îi va binecuvânta și pe alții. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema, şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:2-3). Așadar, revendică această promisiune pentru tine, deoarece ești un „fiu” al lui Avraam!

„Iosif… a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Matei 1:24)

     Există planuri divine asupra cărora trebuie să veghem cu credință și pe care trebuie să le protejăm pentru a fi împlinite. Privind la Iosif tâmplarul învățăm trei principii pentru a vedea promisiunile lui Dumnezeu împlinite. Primul este mila, al doilea este credința, iar cel de-al treilea este ascultarea! Biblia spune: „Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.” (Matei 1:24-25) Iosif a ascultat de Dumnezeu atunci când, din punct de vedere uman, circumstanțele nu aveau sens. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când mintea lui a fost bombardată de îndoieli. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când emoțiile lui strigau din răsputeri. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când asta a însemnat să plece de acasă și să trăiască în Egipt până la moartea lui Irod. Pentru Iosif a însemnat să lase în urmă o meserie și o afacere stabilă, familia și prietenii săi. A însemnat să se mute într-o țară străină, unde nu înțelegea și nu vorbea limba. Mai mult, el nu știa cât timp vor sta acolo: săptămâni? luni? ani? Egiptul a fost un loc incomod pentru Iosif tâmplarul, dar a fost un loc al ascultării. Iar promisiunile lui Dumnezeu sunt protejate – în locurile ascultării! Promisiunile lui Dumnezeu pentru noi sunt împlinite – în locurile ascultării. Dumnezeu ne descoperă voia Sa – în locuri ale ascultării. Minunile se întâmplă – în locuri ale ascultării! Purtarea de grijă vine – în locuri ale ascultării! Suntem în siguranță – în locuri ale ascultării! Aștepți împlinirea unei promisiuni? Ești în căutarea unui răspuns la rugăciune? Folosește principiile învățate de la Iosif tâmplarul: mila, credința și ascultarea!

„I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

     Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră. Data trecută l-am văzut pe primul: mila. Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional! Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri: 1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate! 2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)! 3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu. 4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

„Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19)

     Viața tăcută a lui Iosif ne oferă trei principii pentru a trăi în promisiunile lui Dumnezeu. Astăzi, vom vorbi despre primul dintre ele: mila. Iosif ne este prezentat în mijlocul unei crize personale. El era îndrăgostit de Maria și credea că și ea îl iubește… până când a auzit că este însărcinată! Cum ar fi trebuit să reacționeze? S-o facă de rușine în public? Sau s-o supună lapidării, omorârea cu pietre, așa cum cerea Legea lui Moise?! Nu, el a ales mila în locul răutății, mâniei și răzbunării. Îndurarea lui Iosif a păstrat-o pe Maria în viață și l-a protejat pe copilul nenăscut, pe Isus, astfel încât El să-Și poată împlini destinul și să devină Mântuitorul nostru. Acest tâmplar înțelegător, iertător și milostiv a ajutat apoi la creșterea unui Fiu înțelegător, iertător și milostiv – un Fiu care să înfrunte prejudecățile și ura; care să Se ridice deasupra discriminării caracteristice culturii Sale și să trateze o femeie samariteană ca pe un egal; care s-o elibereze pe „femeia de la fântână” de o viață întreagă de eșec și goliciune și, de asemenea, să aducă speranță și mântuire unui oraș întreg; care să-i spună unei femei vinovate, prinsă în adulter și pe cale de a fi ucisă cu pietre de o mulțime religioasă: „Nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11) Acest Fiu, crescut de Iosif tâmplarul, i-a tratat pe păcătoși ca fiind nu răi, ci pierduți! Unul dintre ceilalți fii ai lui Iosif tâmplarul, Iacov, a crezut în Isus ca Fiul lui Dumnezeu și a scris epistola lui Iacov (din Noul Testament), în care citim între altele: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Așadar, dacă te-a rănit cineva – urmează exemplul lui Iosif tâmplarul și arată milă! Și nu doar de Crăciun, ci tot timpul!