„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Indiferent care a fost trecutul tău, Dumnezeu ți-a pregătit un viitor mai bun. Dar, ca să te poți bucura de el, trebuie să-i ierți pe cei ce te-au rănit, să te ierți pe tine însuți și să dai uitării totul. Când vei face toate acestea, probabil vei experimenta o gamă largă de emoții. Poate vei simți mânie, crezând că viața este nedreaptă și că nu este ceea ce ți-ai dorit. Întotdeauna ți-ai închipuit un soț sau o soție gata să aibă grijă de tine. Nu te-ai gândit niciodată că va trebui să-ți asumi singur responsabilitatea pentru viața ta. Poate îți este teamă că nu vei reuși – și că, dacă dai greș, doar tu poți fi de vină… Poate te deranjează că acum trebuie să te gândești la viața ta într-o altă lumină, dintr-o altă perspectivă. Poate te simți chiar trist pentru modul în care ai dat vina pe alții în trecut, știind în sinea ta că viața nu a luat cursul dorit de tine din cauza propriilor tale alegeri și decizii. Poate îți este rușine datorită greșelilor tale din trecut și nu ești sigur că îți poți asuma responsabilitatea personală și să mergi înainte. Indiferent care sunt emoțiile care apar, bune sau rele, trebuie să știi că e ceva normal atunci când faci o schimbare semnificativă în viața ta. Și indiferent ce simți, nu te judeca singur! Recunoaște că ai anumite sentimente; întreabă-te dacă gândurile tale sunt raționale sau dacă sunt doar niște frici mai vechi care îți transmit un mesaj. Apoi, respectă-ți angajamentul de a nu-i mai învinovăți pe alții și asumă-ți responsabilitatea pentru propria ta viață. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Uită ce este în urma ta, şi aruncă-te spre ce este înainte!” 

„Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit” (Geneza 3:13)

     Vă aduceți aminte cum s-au justificat primii oameni înaintea lui Dumnezeu? Adam: „Eva m-a împins să mănânc.” Eva: „Diavolul m-a împins să mănânc.” Găsirea scuzelor și învinovățirea altcuiva fac parte din ADN-ul nostru; până nu ne ridicăm deasupra acestor metehne nu vom face progrese niciodată și nu vom găsi adevărata fericire. Iată o afirmație la care merită să te gândești: Noi suntem oamenii pe care îi așteptăm, nimeni altcineva nu mai vine! Dacă ești dispus să accepți responsabilitatea pentru viața ta, vei descoperi că indiferent ce vor face (sau nu vor face) alții, referitor la tine sau pentru tine, tu ești răspunzător față de tine însuți. Tu decizi cum reacționezi. Tu decizi să continui să înaintezi în direcția visului tău – sau nu. Adevărul este că Făt Frumos nu te așteaptă după următorul colț. Corabia ta nu acostează singură. Fluxul și refluxul nu se vor schimba. Șansele îți sunt potrivnice în privința câștigării la loto în această viață. Așadar, ce vei face? Când ai fost rănit de faptele altcuiva, poți face unul din următoarele două lucruri: 1) Să stai asemeni unui lepros și să mori la poarta vinovăției și a văicărelii (vezi 2 Împărați 7:3). 2) Să vii cu o strategie care să te ajute să spui: „Sunt prea valoros ca să mor, prea tenace ca să aștept mila cuiva și prea creativ ca să accept ca neglijența cuiva să-mi afecteze destinul.” Numai când ești dispus să nu mai arunci vina asupra ta sau asupra altora și să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și pentru situația în care te afli, Dumnezeu îți va da puterea să schimbi ceva. Această abordare așază termostatul la îndemâna ta și sub controlul tău. În loc să îngheți de frig sau să transpiri până la disconfort, poți regla termostatul vieții tale și poți schimba condițiile viitorului tău. 

„Omul a răspuns: „Femeia… mi-a dat din pom şi am mâncat.”(Geneza 3:12)

     Istoria căderii lui Adam și a Evei în păcat ne învață două lecții importante despre Dumnezeu: 1) El nu ne va accepta scuzele. 2) El nu ne va permite să dăm vina pe alții. Dumnezeu pretinde să ne asumăm noi înșine responsabilitatea. Până atunci, El nu ne poate binecuvânta așa cum dorește. Asta înseamnă că trebuie să alegem să nu mai trăim în mizeria greșelilor din trecut – ale noastre și ale altora. Mai degrabă să ne concentrăm asupra destinației și asupra lucrurilor care dorim să se întâmple, decât să ne blocăm privirea în oglinda retrovizoare, uitându-ne în urmă la ce s-a întâmplat și la persoana care a făcut anumite lucruri. E vremea să ne recuperăm puterea! Cum? a) „Luăm o pauză” atunci când se pune problema să învinovățim pe cineva. b) Definim ce înseamnă succesul pentru noi și clarificăm lucrurile pe care am vrea să le vedem întâmplându-se. c) Delegăm responsabilitatea pentru a face ca lucrurile să se întâmple, și manifestăm recunoștință față de cei care ne orientează către un viitor senin. d) Ne convingem că scopurile dorite sunt scopuri care pot fi îndeplinite. Relațiile tulburi au nevoie disperată de vești bune, așa că stabilește obiective care se pot îndeplini pentru ca toți să aibă ceva de sărbătorit. Nu trebuie să fie vorba de cele mai extraordinare obiective pentru a câștiga lupta, ci micile succese vor indica faptul că ești câștigătorul unor lupte. Acest plan de acțiune îi redă puterea celui care are nevoie să vadă progresul. Îți distrage atenția de la învinovățirea altora și te îndrumă spre ceea ce este productiv. Nu-ți mai rămâne putere pentru a trăi în trecut, loc în care nici unul dintre noi nu mai poate schimba ceva, indiferent cui îi aparține vina. Și acesta este un efort constructiv, asupra căruia merită să-ți îndrepți atenția!

 „Limba este şi ea un foc” (Iacov 3:6)

     Într-o zi de martie cu vânt a anului 1997, un tată și un fiu au vizitat Parcul Național Istoric Valley Forge, unde George Washington a cantonat Armata revoluționară în timpul iernii grele din 1777-1778. Însă tatăl și fiul aveau planuri mai puțin istorice în minte, ei doreau să lanseze o rachetă. La început, au încercat să folosească cabluri cu aprindere electrică pentru a aprinde fitilul, dar fără nici un efect. Așa că au încercat să aprindă fitilul cu o petardă obișnuită, ca cea care se poate vedea deseori la sărbătorile anuale. Atunci a început necazul. Scânteile au aprins iarba, iar vântul a răspândit rapid flacăra, incendiind câmpia unde s-au antrenat soldații în timpul Războiul revoluționar și ajungând la jumătate de kilometru de sediul lui George Washington. Valoarea celor expuse riscului a fost inestimabilă. A fost nevoie de treizeci de unități de la douăsprezece departamente de pompieri și de aproximativ o oră pentru a aduce incendiul sub control. În final, aproximativ 12 hectare de teren au fost pârjolite iar omul cu petarda a fost acuzat de distrugere a proprietății guvernului și utilizare necorespunzătoare a artificiilor. Biblia spune: „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri” și poate produce daune majore. „Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul” (v. 5-6). „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32). Așadar, asigură-te că vorbele tale sunt de ajutor, nu rănesc; că zidesc, nu doboară. Cu alte cuvinte, ai grijă ce spui!

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33)

     Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v.33-34). Acuzațiile lui Satan se risipesc și cad ca un balon spart. Atunci de ce, te rog să-mi spui, de ce le mai auzim încă? De ce noi, creștinii, ne simțim în continuare vinovați? Nu orice învinovățire e rea. Dumnezeu folosește doze potrivite de învinovățire pentru a ne trezi din păcat. Știm că întristarea vine de la Dumnezeu atunci când provoacă „frământare … dezvinovățire … mânie … frică … râvnă … pedeapsă” (2 Corinteni 7:11). Vinovăția arătată de Dumnezeu aduce destulă părere de rău ca să ne facă să ne schimbăm. Vinovăția arătată de Satan, pe de altă parte, aduce destulă părere de rău ca să ne înrobească. Nu-l lăsa să te încătușeze! Nu uita: „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Când Dumnezeu se uită la tine, El îl vede mai întâi pe Hristos. În limba chineză, cuvântul pentru neprihănire este o combinație dintre două caractere: imaginea unui miel și o persoană. Mielul este deasupra, acoperind persoana. De fiecare dată când Dumnezeu se uită la tine din ceruri, asta vede: Mielul fără cusur al lui Dumnezeu care te acoperă. Numai o dată este menționat în Scriptură faptul că Isus a scris ceva. Și a scris pe nisip, spunându-i unei păcătoase acuzate că a iertat-o: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (vezi Ioan 8:10-11). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai încredere în susținătorul tău, nu în pârâșul tău!  

„Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

     Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?” Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22). O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui! 

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

     De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară! Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.” Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.” Încearcă și vei vedea singur. Funcționează! 

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor” (Eclesiastul 12:13)

     În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre toate lucrurile pe care le-a încercat în viață și pe care le-a găsit dezamăgitoare. În ultimul capitol din Eclesiastul, el concluzionează: „totul este deşertăciune” (v. 8). Cu alte cuvinte: „Am trecut pe acolo, am făcut și eu lucrurile acestea – și toate lucrurile sunt la fel.” Scriindu-și ultimele gânduri de inspirație divină, el își concentrează mesajul vieții sale în aceste cuvinte: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor.” E un lucru important! Solomon se pregătește să ne ofere evaluarea sa finală a unei vieți trăite cu înțelepciune. Care este aceasta? „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (v. 13-14). Cuvintele „teme-te de Dumnezeu” înseamnă să te pleci înaintea Lui, să-L iubești, să-L slujești și să-ți trăiești viața în conformitate cu preceptele scrise în Cuvântul Său. Compozitorul o spune în felul următor: „Încrede-te și ascultă, căci nu există altă cale prin care poți fi fericit în Hristos decât să te încrezi și să asculți.” Autorul John Mason scrie: „Mai mulți bani, un statut mai înalt sau mai multă influență, sunt scopurile tale în viață? Acestea nu sunt scopuri, ele sunt produse secundare ale adevăratului scop. Nu căuta succesul, ci adevărul și le vei găsi pe amândouă. Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi. Măsoară-ți averea prin lucrurile pe care le ai și pe care nu le-ai schimba pentru bani.” Când te trezești în fiecare dimineață, rostește această rugăciune simplă: „Doamne, mai presus de orice, ajută-mă să petrec această zi iubindu-te și îndeplinind voia Ta. Amin.”  

„Dacă mâna Ta va fi cu mine” (1 Cronici 4:10)

     Iaebeț nu doar că a avut mari năzuințe, dar el a avut o credință mare și o încredere profundă în Dumnezeu. El a avut suficientă credință pentru a se ruga și pentru a aștepta un răspuns. El a fost la fel ca misionarul pionier William Carey, care a spus: „Așteaptă mari lucruri de la Dumnezeu și încearcă mari lucruri pentru Dumnezeu.” Nu există nici o precizare că Iaebeț ar fi avut vreo educație sau vreun talent deosebit. Biblia nu ne spune dacă era bogat sau învățat. El a fost pur și simplu un om obișnuit cu o credință neobișnuită. Nu te îngrijora de lucrurile pe care nu le ai – dacă ai credință! Dumnezeu îți va da ce-ți lipsește dacă crezi. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni obișnuiți care sunt gata să se încreadă în El și să vadă cum izbândesc. Mulți oameni super-talentați stau deoparte, în timp ce oameni obișnuiți se avântă prin credință și câștigă. Și tu poți fi unul dintre ei. Un alt lucru interesant despre Iaebeț este că se pare că avea un fel de dizabilitate pentru că în limba ebraică, „Iaebeț” înseamnă „el întristează.” Iaebeț i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare la naștere, încât aceasta l-a numit Trist. Ți-ar plăcea să treci prin viață purtând acest nume? Poate nu a fost dorit sau iubit dar el a fost mai puternic decât acest inconvenient, iar credința l-a ajutat să meargă înainte. El nu s-a uitat la trecut, ci la viitor. El a crezut că dacă Dumnezeu îl binecuvântează, viitorul său va fi mai mare decât trecutul său. Care este handicapul tău? E de natură fizică? E de natură spirituală? E o copilărie nefericită? Un loc de muncă ce nu te împlinește sau o căsnicie frântă? Orice ar fi, Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23). 

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

     Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat. Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari: 1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie. 2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul. 3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește. Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț!