„Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)

     Ultimul pas și cel mai important spre o bună stăpânire de sine este să fii dependent de puterea lui Dumnezeu care te va ajuta. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Ordinea cuvintelor din acest verset este foarte importantă. „Umblați cârmuiți de Duhul” – aceasta este prima parte – „și nu împliniți poftele firii pământești.” Vom observa că versetul nu ne spune că nu vom avea astfel de pofte. Oamenii umpluți de Duhul experimentează și ei pofte ale firii, însă acestea nu le aduc împlinire. De obicei noi inversăm lucrurile. Noi spunem: „Nu sunt destul de bun pentru a avea Duhul lui Dumnezeu în viața mea. Când voi avea o purtare demnă, Îl voi lăsa pe Duhul Sfânt să-mi controleze viața.” Dumnezeu nu spune: „Îmbunătățește-ți comportamentul și apoi te voi ajuta.” El spune: „Lasă Duhul Meu cel Sfânt să te stăpânească în timp ce te lupți cu problema. Eu te voi ajuta să te schimbi.” Ordinea spune totul. Noi nu vom spune „Prima dată mă fac bine și apoi merg la doctor.” E absurd! Ai nevoie de Hristos în viața ta acum! El are puterea de a te ajuta să te schimbi. Tu spui: „Dar îmi place să fac lucrul acesta.” Asta pentru că sunt „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Nici unul dintre noi nu ar păcătui dacă păcatul ne-ar face imediat nefericiți. Nu-L căuta pe Dumnezeu pentru a-ți anula apetitul pentru păcat; cere-I puterea de a învinge acest apetit. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). În acest fel vei primi dorința și puterea de a face ce este bine.

„Să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

     Un alt pas spre o mai bună stăpânire de sine este să eviți lucrurile care te ispitesc. Stai departe de situațiile care îți slăbesc stăpânirea de sine. Dacă nu vrei să fii înțepat, stai departe de albine. Evită situațiile care știi că vor provoca ispite în viața ta. Nu ține ciocolată în dulap dacă încerci să slăbești. Nu-ți face carduri de cumpărături dacă faci cumpărături necontrolate. Scapă de accesul la pornografie dacă te lupți să scapi de ea. Dacă ești adolescent, momentul potrivit de a te gândi la stăpânirea de sine nu este atunci când ești în mașină singur cu cineva care te ispitește. Deci, ce trebuie să eviți? Sau care este lucrul de care trebuie să scapi Reviste? Cărți? DVD-uri? O relație? Biblia spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Evită oamenii și situațiile care te ispitesc. Poate trebuie să-ți schimbi locul de muncă pentru că ai o relație acolo care este nepotrivită și dăunătoare pentru tine. E o măsură drastică, însă probabil ai nevoie de ceva drastic pentru a evita lucrul care te ispitește în acest moment. Dacă ai trăit ani de zile repetând aceeași greșeală, a sosit timpul să fii sincer. E timpul să te rogi „Doamne, nu sunt destul de puternic pentru a rezista singur în fața acestei ispite. Ajută-mă!” Și El o va face! „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Al cincilea pas este să-ţi alegi o persoană față de care să dai socoteală. Alcoolicii anonimi au un sistem de prietenie, în care ești încurajat să suni pe cineva de fiecare dată când simți presiunea tot mai mare de a te reîntoarce la vechiul obicei distrugător. Iar acesta este un principiu biblic: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora.” (Gal. 6:2). Poate nu-ți place această etapă, dar dacă duci o bătălie deja pierdută, ai nevoie de ea. Găsește pe cineva care să te verifice, care să se roage pentru tine și care să te încurajeze în domeniile în care ai nevoie de mai multă stăpânire de sine „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă” (Eclesiastul 4:12). Toate bisericile au nevoie de relații de prietenie, în care oamenii își dau socoteală unii altora; de relații în care oamenii se încurajează unii pe alții în Domnul. E greu să găsești pe cineva căruia să-i dai socoteală și să dea rezultate. Ce ar trebui să cauți la un prieten? Mai întâi, trebuie să fie bărbat sau femeie, la fel ca tine. Nu ai vrea să pui pe drumul tău o altă ispită, împărtășindu-ți problemele personale unei persoane de sex opus. În al doilea rând, trebuie să cauți o persoană de care să depinzi și pe care s-o urmezi în acest angajament pe care ți l-ai luat – o persoană credincioasă. În al treilea rând, caută pe cineva care poate păstra confidențialitatea. Nu alege o persoană care este cunoscută pentru cât de mult vorbește. În al patrulea rând, spune-i acelei persoane că are permisiunea de a te verifica din când în când și de a te întreba: „Cum stai cu problema ta?” Faptul că știi că vei fi întrebat despre problema ta va fi un imbold de a nu ceda în fața ispitei. Ar putea fi ajutorul suplimentar de care ai nevoie pentru a înainta pe calea spre victorie și stăpânire de sine.

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

     Al patrulea pas spre o mai bună stăpânire de sine este să crezi că te poți schimba. Convingerile îți controlează comportamentul. Modul tău de a gândi determină ceea ce simți. Când sentimentele tale devin suficient de puternice, ele vor determina modul în care acționezi. Persoana care spune: „nu pot” și cea care spune: „pot” au ambele dreptate. De cele mai multe ori te trezești învins de ceea ce spui. Vorbele tale întăresc sistemul corect de convingeri pe care îl ai sau sistemul greșit. În cartea1 Petru 2:18 Dumnezeu ne reamintește să ne lepădăm de sine și să avem stăpânire de sine. De ce? Pentru că lepădarea de sine este esențială pentru stăpânirea de sine. Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne schimba obiceiurile atunci când ne-a dat puterea de a ne alege gândurile. Versetul din Romani 12:2 ne spune să ne transformăm prin strădanie sau prin simpla putere a minții? Nu! Cum ne transformăm de fapt? Prin înnoirea minții. Când stăpânirea de sine îți este pusă la încercare, trebuie să-ți umpli mintea cu promisiunile lui Dumnezeu. Iată una dintre ele: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea” (1 Corinteni 10:13). Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu când îți spune că există „o cale de scăpare.” Pavel scrie: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Asta înseamnă că poți să te schimbi și că poți fi diferit. Nu te mai pregăti singur pentru eșec, criticându-te singur tot timpul: „Nu sunt bun de nimic. Nu am nici un control asupra vieții mele.” Cicăleala nu are nici un efect – nici asupra ta, nici asupra altora! În schimb, spune: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).

„Căci harul lui Dumnezeu … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” (Tit 2:11-12)

     Al treilea pas spre o mai bună stăpânire de sine este ignorarea sentimentelor. Noi punem un accent mult prea mare pe sentimente. Avem impresia că trebuie să ne simțim bine în orice situație, altfel nu merită osteneala noastră. Spunem lucruri precum: „Nu am chef să studiez … Nu am chef să lucrez … Nu am chef să citesc Biblia.” Sau: „Am chef să beau un pahar … Am chef să dorm până la amiază.” Nu lăsa ca sentimentele tale să aibă o autoritate atât de mare deoarece pe ele nu ne prea putem baza; dacă le dai voie, ele vor pune stăpânire pe tine și te vor manipula. Dumnezeu nu dorește să fii controlat de sentimente. El vrea să-ți ții stările de spirit în frâu. Când Hristos este Stăpânul vieții tale, tu ești stăpânul sentimentelor tale. Înfruntă-le! Dumnezeu dorește ca tu să înveți să fii în controlul sentimentelor tale „Harul lui Dumnezeu, … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (v. 11-12). Harul lui Dumnezeu îți dă puterea de a face ce este bine. El te înzestrează cu capacitatea de a spune nu acelui sentiment, acelei dorințe, acelui impuls. Te lupți cu problema greutății? Înainte de a intra în bucătărie și de a deschide ușa frigiderului, deja ai început să vorbești cu tine însuți despre mâncare. Dacă ești serios, va trebui să înfrunți acele atitudini din subconștient față de mâncare. Când mintea ta spune „Trebuie neapărat să mănânc ceva, că de nu, mor” trebuie să spui: „Nu, nu o să mor. De fapt, voi fi mai sănătos dacă nu mănânc.” Concluzie: Puterea supranaturală a lui Dumnezeu te poate ajuta să-ți stăpânești stările de spirit, gândurile și dorințele, indiferent cu ce problemă te lupți.

„Domnul are putere să-l întărească ca să stea” (Romani 14:4)

     Al doilea pas pentru a-ți îmbunătăți stăpânirea de sine este să-ți lași trecutul în urmă. „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă …” (Filipeni 3:13-14). Acest verset demască o părere greșită care te poate împiedica să dobândești stăpânire de sine: odată ce ai parte de eșec, mereu vei eșua! Poate spui: „O, am încercat să înving acest obicei rău. De fapt, am încercat la nesfârșit. Probabil nu voi fi niciodată în stare să-l controlez.” Dar aceasta este o părere greșită. Pavel spune: „prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9). Ai văzut vreodată un bebeluș care învață să umble? De multe ori cade, dar nu rămâne jos. Încearcă iar și iar și în cele din urmă reușește. Cât de departe crezi că va ajunge dacă ar renunța și ar spune: „Unii oameni au fost făcuți să umble, alții nu?” Eșecul din trecut nu înseamnă că nu vei fi în stare să te schimbi niciodată. Însă faptul că te concentrezi totuși asupra eșecului garantează repetarea lui. E ca și cum ai conduce o mașină privind prin oglinda retrovizoare. Te vei izbi de ceea ce se află în fața ta. Trebuie să lași trecutul în urmă. Nimeni nu a avut parte de mai multe eșecuri decât Thomas Edison. Majoritatea dintre noi ne-am fi dat bătuți, dar el nu. El a spus odată: „Nu-l numi eșec, numește-l educație! Acum știu ce nu funcționează!” Când îți dai seama că păcatul nu folosește la nimic bun te afli într-un moment decisiv și de propulsare spre victorie. Un câștigător este pur şi simplu o persoană care se ridică o dată în plus în faţa căderilor. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Domnul are putere să te întărească ca să stai.”

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit” (Iacov 1:14)

     În următoarele zile vom vorbi despre câteva modalități de îmbunătățire a stăpânirii de sine. Iată primul pas: Acceptă responsabilitatea pentru lipsa ta de autocontrol. Recunoaște-ți problema. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Principalul motiv pentru care faci ceva este pentru că îți place! Când știi că ceva este rău pentru tine, dar totuși faci lucrul acela, înseamnă că dorești. Uneori încercăm să ignorăm problema stăpânirii de sine sau s-o negăm: „Ce problemă? Eu n-am nici o problemă” sau „Așa sunt eu” sau „Toată lumea face așa.” Uneori dăm vina pe alții: „Dacă aș avea alți părinți” sau „Diavolul m-a făcut s-o fac.” Câtă vreme îți irosești energia căutând scuze, nu poți face progrese. Iacov arată că ne place să urmăm calea minimei rezistențe și de obicei e cel mai ușor să cedăm în fața ispitei. Începem să ne dezvoltăm stăpânirea de sine atunci când stăm față în față cu ceea ce a spus Dumnezeu deja în Cuvântul Său „oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34). Vrei să ai mai multă stăpânire de sine? Atunci recunoaște că ai o problemă și spune-o clar și răspicat „Am această problemă. În acest aspect am nevoie de ajutor.” Poate ai o problemă cu mâncatul, cu băutul, cu drogurile, cu vorbirea, cu pierderea cumpătului, cu banii, cu exercițiile fizice, cu relațiile aventuroase, cu televizorul, cu hainele, cu timpul toate aceste domenii necesită stăpânire de sine. Așadar, astăzi, pleacă-te pe genunchi și vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, crezând că prin ajutorul Său, vei reuși s-o rezolvi. Amin?

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

     Chiar și în cele mai reușite căsnicii vor apărea din când în când certuri. Cu doi oameni cu temperamente diferite, cu gusturi diferite și cu moduri diferite de a gândi, cum ar putea fi altfel? Așadar, iată câteva reguli pentru cei căsătoriți: 1) Gândește înainte să vorbești! Întreabă-te dacă teama, stresul sau îngrijorarea ar putea fi cauza reacției celuilalt. Te deranjează pentru că te face să te simți nesigur și neapreciat? Nu s-ar putea oare să înțelegi problema greșit sau s-o exagerezi? Stai și încearcă să identifici ce se întâmplă de fapt. 2) Exprimă-ți dorințele! Nu e greșit să recunoști că în unele zile ai mai multe nevoi decât în altele. Dr. Gary Oliver spune „Când o femeie intră în panică, când soțul ei vine târziu acasă, deoarece fostul ei soț a avut o aventură… nu e greșit să spună: „Știu că e nejustificat, dar am fost foarte neliniștită astăzi.” Acest fel de sinceritate întărește relația.” 3) Nu amenința niciodată. Amenințările nu fac decât să-l determine pe celălalt să fie defensiv și nesigur. Drept urmare, el nu aude ce-i spui și nu se rezolvă nimic. 4) Aruncă bagajul din relația anterioară. Biblia spune: „Dragostea … acopere totul, crede totul” (1 Corinteni 13:4-7). E greșit să-l faci mereu pe celălalt să se justifice la nesfârșit. Nu presupune că problemele din relația precedentă au menirea de a se tot repeta. Ele nu se vor repeta dacă există comunicare și creștere. 5) Spune-i ceva drăguț soțului sau soției tale în fiecare zi. De fiecare dată când ai o părere bună despre soțul sau soția ta, oprește-te și spune-i. Când există reciprocitate, răspunde cu blândețe la ceea ce-ți spune. Nu uita, vorbele tăioase pot crea răni, dar „un răspuns blând potolește mânia.”

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6)

     Un învățător scrie: „Greutățile din zilele noastre ne-au prins pe mulți dintre noi în plasa unui păcat dintre cele mai acceptabile și care ne epuizează cel mai tare familiile noastre creștine: îngrijorarea. Este posibil să te trezești dimineața, să cobori din pat și înainte să-ți începi activitatea, să fii legat de bagajul învechit al anxietății. Ți-ai început ziua nu cu o rugăciune în minte, ci încărcat de îngrijorare. Ce obicei îngrozitor! Domnul Isus i-a provocat pe urmașii Săi cu întrebarea: „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea nu rezolvă nimic. Ea dă naștere la oboseală și la neliniște și dacă scapă de sub control, ea poate crea valuri de anxietate într-o furtună perfectă de emoții. Adăugând imaginație și creativitate peste, vor ieși la iveală cele mai mari frici, în culori terifiante. Stresul cauzat de îngrijorare ne seacă de energie și ne tulbură mintea, furându-ne pacea. Nouă ne este teamă de lucruri mari și de lucruri mărunte. Unii dintre noi avem o listă de îngrijorări care alimentează dependența noastră de îngrijorare. Este o dependență foarte respingătoare și cu toate acestea, reușim să facem din ea o glumă. Am auzit persoane spunând cu zâmbetul pe buze: „Dacă nu am motive de îngrijorare, mă îngrijorez că nu am de ce să mă îngrijorez.” Îngrijorarea a devenit o activitate preferată de a ne petrece timpul liber și cu toate acestea o detestăm. Mai rău de atât, o transmitem mai departe copiilor noștri. Când văd îngrijorarea de pe chipurile noastre și când o aud din gura noastră, le suntem mentori în arta anxietății.” Așadar, care este răspunsul? „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri.”

„El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32)

     Domnul Isus descrie ziua judecății în felul următor: „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”(Matei 25:32-36) Cum va despărți Domnul Isus oile de capre și cum vom ști de care parte suntem? Domnul Isus spune că cei de la dreapta – oile – vor fi aceia care i-au dat să mănânce când i-a fost foame, i-au dat apă când i-a fost sete, i-au oferit găzduire când a fost singur, i-au dat îmbrăcăminte când a fost gol și i-au oferit mângâiere când a fost bolnav sau întemnițat. Semnul celor mântuiți este preocuparea lor pentru cei aflați în nevoie. Compasiunea nu-i mântuiește – nici pe ei, nici pe noi. Mântuirea este lucrarea lui Hristos. Dar compasiunea este consecința mântuirii. Oile vor reacționa punând o întrebare sinceră: Când? Când ți-am dat să mănânci, când te-am vizitat, când te am îmbrăcat și când te-am mângâiat noi? Atunci Domnul Isus va răspunde: „Ori de câte ori aţi dat dovadă de compasiune, Mie mi-aţi arătat-o.” Încearcă să nu uiți lucrul acesta niciodată!