„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Zig Ziglar povestește despre un om mic de statură care a fost atacat de trei bătăuși înalți de statură și care l-ar fi putut lăsa lat. Și, după cum arăta situația, asta și intenționau. Dar omul mic de statură era foarte deștept. S-a dat un pas în spate, a tras o linie cu piciorul pe nisip, a mai făcut câțiva pași în spate, l-a privit în ochi pe cel mai înalt dintre bătăuși și a zis: „Te provoc să treci de această linie!” Ceea ce bătăușul a și făcut. Atunci piticul zâmbind a spus: „Bun, acum suntem amândoi de aceeași parte a baricadei!” Când te afli în mijlocul unui conflict poți decide să faci unul din cele două lucruri: să devii un instigator sau un aducător de pace. Poți intensifica stresul sau poți încerca să vii cu o soluție. Persoanele împăciuitoare caută lucrurile comune și încearcă să-i aducă pe toți în jurul lor. Scopul lor este să găsească o soluție în urma căreia ambele părți să aibă de câștigat. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii”, l-a susținut pe Saul din Tars. Liderii bisericii se simțeau amenințați de noul convertit și nu puteai să-i învinovățești. Însă Barnaba nu avea în minte trecutul violent al lui Pavel; el se gândea la valoarea lui în fața lui Dumnezeu. În esență, el se gândea: „Dacă îl putem ghida și călăuzi pe acest om, el ne va aduce victoria!” Și s-a dovedit că a avut dreptate. Saul prigonitorul a devenit Pavel apostolul. Însă numai după ce Barnaba și-a pus credibilitatea în joc (vezi Faptele Apostolilor 9:26-30)! Instaurarea păcii necesită asumarea unor riscuri. Înseamnă evaluarea oamenilor după momentele lor cele mai bune și după calitățile lor. Persoanele împăciuitoare se gândesc la tabloul de ansamblu și sunt mânați de bunătate, nu de păreri înguste și de condiții temporare. Așadar, fii un om împăciuitor!

„Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată…” (2 Împărați 4:8)

     Biblia se referă la această femeie ca la o „femeie bogată”, și asta din cauză că avea o strategie bogată pentru viața ei! Această femeie i-a pregătit o cameră de dormit prorocului Elisei pentru ca acesta s-o folosească atunci când trecea prin oraș. Drept consecință, ea a fost binecuvântată cu un fiu. Mai târziu, când fiul ei a murit pe neașteptate, Dumnezeu l-a folosit pe Elisei pentru a-l învia din morți. Putem remarca trei lucruri în istoria acestei femei: 1) Ea a pregătit un loc pentru Dumnezeu. 2) Visul ei s-a împlinit. 3) Când visul ei a murit, Dumnezeu l-a readus la viață (2 Împărați 4:36-37). Când fiul femeii a murit, probabil vecinii i-au zis: „S-a terminat. Să-l înmormântăm!” Dar ea a refuzat să accepte părerile unor oameni necredincioși sau să-și discute situația cu cei care nu erau pregătiți s-o ajute. Ai grijă cui te deschizi, când treci printr-o criză! Asigură-te că acea persoană îl cunoaște pe Dumnezeu și că ceea ce spune este în concordanță cu Scriptura. Această femeie a crezut că dacă Dumnezeu a început ceva, El poate duce la bun sfârșit acel lucru. Dacă El a făcut un lucru, El îl poate repara. Biblia ne spune că Elisei s-a întins peste băiatul fără suflare și acesta s-a încălzit. Însă acel băiat avea nevoie de mai mult decât de căldură – avea nevoie de viață. Așa că s-a întins peste el din nou, și băiatul a revenit complet la viață. Putem extrage o învățătură de aici. Indiferent cât de rele par să fie lucrurile, stai deasupra situației prin credința în Dumnezeu. Plimbă-te prin cameră și roagă-te toată noaptea, dacă trebuie, dar încrede-te puternic în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate visul tău nu a prins complet viață, dar se încălzește, lucrurile se îmbunătățesc, Dumnezeu este în control și răspunsul este la El!

„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbe 22:7)

     Iată un sfat despre cum să ieși din datorii și despre cum să te ferești de ele. Ca să nu fii nevoit să vorbești despre „cardul de credit”, începe prin a-l considera „cardul de datorii.” Data viitoare când ești pornit să cumperi un lucru de care nu ai nevoie sau pe care nu-l poți plăti, poate asta te va face să te oprești. În general, oamenii se împart în trei categorii: 1) Cei ce au; 2) Cei ce nu au; 3) Cei ce nu au plătit pentru ceea ce au. Se spune că un om priceput la toate a fost chemat la vila unui milionar pentru a-i finisa podelele. Soția bogătașului i-a zis: „Să ai mare grijă de această masă din sufragerie, i-a aparținut lui Ludovic al XVI-lea.” Omul i-a răspuns: „Asta nu e nimic! Eu dacă nu plătesc până vinerea viitoare, toată mobila mea din sufragerie se va întoarce la magazin!” Statisticile spun că în zilele noastre, omul obișnuit se duce la supermarket cu mașina finanțată de bancă, mașină care funcționează cu combustibilul cumpărat cu cardul de credit. Are deschis un cont de cumpărături ca să-și mobileze casa ipotecată, pe o perioadă de treizeci de ani, cu mobilă care va fi cumpărată tot în rate. Biblia nu condamnă ideea de a lua credit, dar ne avertizează despre utilizarea lui. „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Nu e greșit să iei împrumut pentru cheltuielile curente, dar pentru lucrurile de lux trebuie să plătești. Așa că, pe cât posibil, plătește în numerar sau nu cumpăra deloc. „Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi” (Psalmul 37:21). Nu e greșit să iei bani cu împrumut, dar e greșit să împrumuți bani și să nu-i dai înapoi! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să trăiești cumpătat!

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi” (1 Tesaloniceni 2:13)

     Din punct de vedere spiritual, poate nu ai ajuns atât de departe precum ți-ar plăcea, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că încă ești pe cale. Mai demult erai străin de harul lui Dumnezeu, dar acum faci parte din „casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Pavel scria tesalonicenilor: „aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu… care lucrează şi în voi.” Câtă vreme citești Cuvântul lui Dumnezeu și îl crezi, el nu va înceta să lucreze în tine. În plus, te maturizezi mult mai rapid când înveți să te relaxezi și când începi să trăiești în ascultare de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tine, și nu prin ascultarea de ceea ce simți. Modul în care te percepi îți afectează profund progresul spiritual. Până când părerea ta despre tine însuți nu se aliniază la ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Scriptură, te vei considera în continuare nepregătit și nedemn – fapt care îți va amâna creșterea spirituală. Când Dumnezeu i-a spus lui Ieremia că îl cheamă să fie profet al neamurilor, Ieremia L-a „informat” pe Dumnezeu că este prea tânăr, că nu știe să vorbească prea bine, că nu are destulă experiență etc.! Cum a răspuns Dumnezeu? „Înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam… Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5). Nu te mai îngrijora că vei fi respins când nu ai un comportament perfect. Lumea funcționează după acest principiu, dar nu și Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă ai fi desăvârșit așa cum ți-ai dori, nu ai mai avea nevoie de harul Său. La fel ca în cazul lui Iacov care „șchiopăta din coapsă”, uneori Dumnezeu îngăduie un lucru în viața noastră ca să ne aducă aminte că avem nevoie de El în fiecare zi. Așa că, bucură-te de starea în care te găsești acum, și nu te mai compara cu alții. Nu te îngrijora că ceilalți au ajuns mai departe decât tine; și ei au trecut prin ce treci tu, ca să  ajungă unde se găsesc astăzi!

„Când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” (1 Corinteni 13:11)

     Oamenii care au o credință puternică te pot face să te simți „mai prejos” atunci când te compari cu ei. Un învățător biblic a scris: „Îi admiram pe acei eroi ai credinței ale căror mărturii incredibile pluteau în aer ca aburii din cabina de duș. Păreau atât de schimbați, atât de siguri, atât de stabili! Credeam că dragostea lui Dumnezeu este împărțită conform unui sistem al meritelor. Dacă mă descurcam bine azi, mă iubea. Dacă nu, nu mă iubea. Mă simțeam ca pe un montagne russe! Nu am înțeles că tot ce se naște pe pământ necesită timp să crească și să se dezvolte până să ajungă la maturitate. Eu așteptam o metamorfoză imediată, puternică, atotcuprinzătoare, care să mă transforme într-un perfect!” Te simți și tu de parcă ceva nu este în regulă cu tine pentru că nu ai reușit niciodată să fii la fel? Dacă da, citește următoarele: „Când eram copil… gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” Noi începem prin a fi bebeluși din punct de vedere spiritual, apoi devenim copii, apoi adolescenți… și în cele din urmă devenim adulți. Reparația rapidă, neprihănirea obținută prin propriile fapte, nu va face decât să-i impresioneze pe ceilalți, inspirându-le un fals sentiment de sfințenie. Te va împiedica să fii sincer înaintea lui Dumnezeu și te va face să crezi că ar trebui să fii mai departe decât ești acum pentru vârsta ta spirituală. Mai ții minte când erai copil și îți luai pantofii cu toc ai mamei sau ghetele de lucru ale tatălui? Oricât de mult ai fi vrut să-ți fie buni, nu-ți erau. Asta nu însemna că ai greșit ceva, ci doar că te aflai exact unde trebuie pentru vârsta ta!

„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Un muncitor care lucra pe o clădire cu multe etaje a alunecat și a căzut de pe o schelă de la etajul patruzeci. Când a trecut pe lângă fereastra etajului al douăzecilea, o femeie dintr-un birou a țipat: „Ce faci?” El a apucat să răspundă: „Până acum, bine!” Serios vorbind, în unele zile creșterea spirituală pare să însemne doi pași înainte și trei înapoi. Nu se produce ușor; de aceea Pavel ne încurajează să nu cădem de oboseală. În general vorbind, nu-ți dai seama că ai îmbătrânit din punct de vedere fizic până nu vezi o fotografie din tinerețe… și atunci brusc, înțelegi. La fel este și cu creșterea spirituală; e greu să contorizezi cât de departe ai ajuns, până nu privești în urmă ca să vezi unde erai înainte ca Isus să-ți schimbe viața. Biblia spune: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Dar creșterea spirituală aduce cu sine și suferințe mai mari! Așadar, când te simți descurajat, reamintește-ți că te afli într-o călătorie spirituală, că faci progrese în ciuda problemelor și că diavolul va căuta mereu modalități de a-ți reaminti cât de mult mai ai de parcurs. Nu-l asculta! Domnul Isus a spus că: „în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). Dacă te simți descurajat și renunți, Satan câștigă! Biblia spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii… şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Învață să trăiești dincolo de sentimentele tale și să te încrezi în profunzimea și călăuzirea Duhului Sfânt. Și nu cădea de oboseală: poate nu vei simți asta, dar în fiecare zi te maturizezi și devii mai puternic în Hristos. Așadar, să nu te gândești nicio secundă să renunți!

„Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10:28)

     Din perspectiva iudeilor, Corneliu, care făcea parte dintre Neamuri, era un personaj negativ. Mânca ce nu era permis, își petrecea timpul cu persoanele nepotrivite și jura credincioșie unor lideri nepotriviți, în speță lui Cezar. Nu cunoștea Tora și nici nu se trăgea din Avraam. Era netăiat împrejur, și nu era kosher (era necurat). Cu toate acestea, el a făcut două lucruri care I-au atras atenția lui Dumnezeu: s-a rugat pentru iluminare spirituală, și a fost generos cu cei săraci și nevoiași. Biblia spune că era „cucernic şi temător de Dumnezeu… şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (versetul 2). Până în acel moment, Evanghelia le fusese vestită numai iudeilor. Dar Dumnezeu avea să schimbe lucrul acesta. Și pentru asta, El l-a folosit pe Petru, unul dintre cei mai religioși oameni care-au existat vreodată. Într-o viziune, Dumnezeu i-a arătat lui Petru o față de masă care cobora din cer și era plină cu tot felul de mâncăruri de care iudeii n-aveau voie să se atingă… și i-a cerut să mănânce! „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (versetul 14). Și pentru că Petru nu pricepea, „lucrul acesta s-a făcut de trei ori”, iar un glas din cer a trebuit să-i spună: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (versetul 15). Prin urmare, Petru s-a dus la casa lui Corneliu și a predicat Evanghelia. Și înainte de a face o invitație, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei prezenți, confirmând că aceasta era voia lui Dumnezeu. În acel moment, Petru a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (versetul 28). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și ție lucrul acesta!

„Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” (1 Petru 5:5)

     Biblia spune: „Toți în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5: 5-7). Haideți să împărțim acest pasaj în patru părți: 1) „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” În acest context, cuvântul „a se împodobi” se referă la un batic alb sau la un șorț care era purtat de obicei de către servitori. Asta înseamnă oare că trebuie să te conformezi dorințelor celorlalți? Nu! Dacă faci lucrul acesta, poate vei atrage simpatia celorlalți, dar nu și pe a ta. Fii pur și simplu ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii, și fii gata să-i slujești pe alții atunci când se ivește ocazia. 2) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smerenia nu înseamnă să ai o părere mai proastă despre tine însuți, ci să te gândești mai puțin la tine însuți și să-i pui pe ceilalți pe primul plan. 3) „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” În Scriptură, „mâna tare a lui Dumnezeu” simbolizează două lucruri: mâna lui Dumnezeu care disciplinează, și mâna Lui care eliberează – iar noi avem nevoie de ambele. Așa că, supune-te disciplinei Lui și vei avea parte de scăpare cu ajutorul Său. 4) „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Aici, Petru se referă la una din preocupările esențiale ale omului: dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Însă dacă credem cu adevărat că Dumnezeu Se îngrijește de noi, nu trebuie să ne îngrijorăm că propriul nostru interes nu va fi satisfăcut. Suntem liberi să ne concentrăm asupra nevoilor altora, încrezători că Dumnezeu nu va avea mâna prea scurtă ca să împlinească nevoile noastre – reale!

„Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

     Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni! Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult. Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!

„Ferice… de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13)

     Cheia succesului este să faci ceea ce trebuie atunci când trebuie. Teologul Tyron Edwards a spus: „Orice lucru trebuie să-și aibă timpul și locul său, și toate lucrurile trebuie făcute la vremea și la locul lor… astfel, vei realiza mai multe și nu numai atât, dar vei avea mult mai mult timp decât cei ce sunt pe fugă mereu.” Dacă te-ai săturat să mai trăiești într-un stres permanent, profesorul de teologie Dr. Howard Hendricks ne indică patru surse majore ale stresului: 1) Faptul că spunem DA prea multor lucruri. Dr. Lewis Sperry Chafer spunea: „O mare parte din activitatea noastră spirituală e un pic mai mult decât un anestezic ieftin menit să aline durerea unei vieți goale.” Toate „drumurile și faptele” noastre nu reușesc să umple golul din adâncul sufletului nostru. 2) Faptul că nu ne oprim pentru a ne reîncărca bateriile. Noi ne scoatem conștiincios agendele și umplem spațiile goale dintre activități. Dar să nu ne păcălim singuri; faptul că evităm suprapunerea activităților nu înseamnă planificare. Drept urmare, suntem niște oameni stresați, iuți la mânie, trecând de la o activitate prost planificată la alta, fapt care contribuie din plin și la starea noastră spirituală. 3) Faptul că nu reușim să ne bucurăm de realizările noastre. „Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului” (Proverbe 13:19). Având mereu prea multe de făcut, trecem rapid la următoarea îndatorire, adesea fără să o terminăm pe cea dinainte sau fără să facem un pas înapoi pentru a savura un lucru bine făcut. Nu e de mirare că ne îngrijorăm că existența noastră pare lipsită de sens. 4) Faptul că datoria noastră este mai mare decât ne putem permite. Data viitoare când te gândești să cumperi ceva cu cardul de cumpărături – așteaptă! Nu spune neapărat nu, ci prezintă-i lui Dumnezeu așa zisa ta „nevoie” și vezi ce spune. Dacă te gândești serios să-ți dezvolți viața spirituală, folosește-ți judecata sănătoasă și lasă ca aceste patru principii să lucreze! Azi… și nu numai!