„…erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă te-ai fi întâlnit cu Asaf, cel care a scris câțiva dintre Psalmi, probabil te-ai fi gândit că nu are nicio grijă pe lumea asta. Însă te-ai fi înșelat, pentru că iată ce spune el: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!” Apoi, la sfârșitul psalmului, el se întoarce cu o sută optzeci de grade și scrie: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Ps. 73:26). În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească cuvinte încurajatoare. Când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi prin ce situație trece o persoană – fie că trăiește într-un palat sau într-o cocioabă. Iată un principiu important pe care nu trebuie să-l pierzi din vedere: Oamenii au tendința să devină ceea ce persoanele cele mai importante din viața lor cred despre ei! Așadar: gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun și exprimă cele mai bune lucruri în ceea ce-i privește pe alții. „Dar bine-ar fi să nu mai continue cu aceleași greșeli stupide!” – spui tu. Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și când pare simplu, rareori este de fapt ușor. Singura modalitate prin care putem scăpa de vechile obiceiuri este să ne formăm obiceiuri noi, iar lucrul acesta necesită timp și exercițiu – neîncetat. Nu se poate să le spui oamenilor ceva o singură dată și să te aștepți să priceapă; ei trebuie s-o audă neîncetat, până să ajungă să facă schimbarea… Iar modul în care le vorbești poate determina reacția lor: de teamă paralizantă sau de depășire a obstacolelor. Fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta să devină mai buni. Recunoaște și apreciază fiecare pas în progresul pe care îl fac. Modalitatea de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare.

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24)

     A nu împlini misiunea vieții tale înseamnă a nu împlini motivul pentru care te-a pus Dumnezeu pe pământ. Tu ai fost înzestrat și chemat de Dumnezeu, și trebuie să iei lucrul acesta în serios. Întrebarea nu este: care sunt lucrurile de care fugi?, ci: care sunt lucrurile înspre care te îndrepți? Pentru a reuși, trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să te concentrezi asupra împlinirii ei. Dacă ai un „de ce” puternic, vei avea și un „cum” necesar. Scopul, nu banii și talentul, reprezintă cea mai mare avuție. Pentru a reuși să-ți descoperi misiunea vieții, răspunde la aceste întrebări: 1) Ce temperament și ce talent ai? Psihologul Charles Garfield a spus: „Cei care au ajuns cel mai sus sunt aceia care sunt dedicați unei misiuni captivante. Este foarte clar că le pasă enorm de ceea ce fac, iar eforturile, energia și entuziasmul lor sunt legate de acea misiune specială.” 2) De ce faci ceea ce faci? Există o mare diferență între a face un lucru pentru că ai convingerea că Dumnezeu te-a chemat să-l faci, și a face ceea ce doresc părinții, prietenii sau eul tău să faci. 3) Care este lucrul pe care nu-l faci bine? Ca să știi ce ai de făcut, trebuie să știi la ce nu ai fost chemat. Când îți poți accepta limitele, ești pe drumul înțelegerii misiunii pe care o ai în viață. Când pretinzi că ești ceva ce nu ești, trăiești cu un sentiment cronic de inadecvare, și ajungi să fii frustrat. Nu îngădui asta! Fii deschis adevărului despre tine însuți. Descoperă misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dăruiește-te ei întru totul.

„Toţi greşim în multe feluri.” (Iacov 3:2)

     Când păcătuim, Duhul lui Dumnezeu ne conștientizează că avem nevoie de pocăință și de schimbarea felului de a trăi. Însă până când nu primim trupul de slavă în ceruri, aici mereu ne vom confrunta cu păcatul. Apostolul Iacov a scris: „Toţi greşim în multe feluri.” Totuși, nu „slăbiciunile” ne înving – ci faptul că rămânem căzuți! Ridică-te, scutură-te de murdărie, primește harul lui Dumnezeu, trage învățămintele necesare din această experiență… și mergi mai departe! Biblia spune: „Acum, deci, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1). Dumnezeu nu te condamnă, așa că nu te mai condamna singur. În urmă cu niște zeci de ani, unii creștini purtau insigne sau brățări cu literele inițiale ale cuvintelor care înseamnă în traducere: „Dumnezeu nu Și-a încheiat încă lucrarea în viața mea”. El nu a terminat nici lucrarea din viața ta! Uneori te faci vinovat de un lucru rău, dar făcut poate cu o motivație corectă. De exemplu, în 1975, Ford Motors a descris noul model Edsel ca fiind „mașina deceniului.” Încearcă să spui asta șoferilor de mașini ale căror uși nu se închid, ale căror claxoane s-au blocat și ale căror transmisii s-au stricat! Amintește-ți apoi de Turnul din Pisa, Italia, al cărui arhitect a proiectat o fundație de 3 m adâncime pentru o construcție de 55 m înălțime! Ți-ar plăcea să ai așa ceva în CV? În realitate, cei mai talentați oameni fac deseori cele mai mari greșeli. Solomon a scris: „pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Iar Pavel a adăugat: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc…” (Filipeni 3:12). Așadar, nu te mai condamna singur!

„…Se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.” (Marcu 9:34)

     Când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”… ei au tăcut, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus… le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” (Marcu 9:33-35). După ce au stat cu Domnul Isus zi și noapte, timp de trei ani, ucenicii au avut de învățat și lecția smereniei. Asta înseamnă că niciunul dintre noi nu este scutit! Iar Domnul Isus i-a învățat o lecție pe care nu au uitat-o niciodată, și ar fi bine să n-o uităm nici noi. „Isus, fiindcă ştia că… de la Dumnezeu vine și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (Ioan 13:3-5). Apoi i-a șocat spunându-le: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Chuck Swindoll scrie: „A-ți pleca genunchiul pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a-ți recunoaște slăbiciunea este considerat un semn al vulnerabilității față de cei care ar putea profita de tine. Prea mulți lideri ajunși în acele poziții cred că merită să fie slujiți, excepție făcând scurtele perioade de timp în care e avantajos să fie văzuți slujindu-i pe alții – dar nu pentru mult timp și nu prea des! Dar nu trebuie să fie la fel pentru urmașii lui Hristos. Pentru ei, smerenia nu reprezintă un concept religios, ci este un fel de a trăi!” Așadar, de astăzi practică smerenia!

„Dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5)

     Biblia spune: „Când a încetat (Isus) să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Luca 5:4-11). Adevăratul test al credinței tale vine atunci când nimic din ce-ai încercat nu a dat rezultate, iar Dumnezeu îți spune să faci ceva care îți împinge credința până la limită. În acel moment ai de făcut o alegere: să cazi pradă îndoielilor, sau să spui ca Petru: „La cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” Această istorie ne învață că Dumnezeu lucrează atât de diferit și înțelept! 1) El se folosește de lucruri obișnuite pentru a face lucruri neobișnuite. La locul lor de muncă, acolo unde în aparență nimic special nu se întâmpla vreodată, Se arată Isus, îi cheamă și le schimbă viețile. Așadar, caută-L pe Dumnezeu în rutina ta zilnică și nu fi surprins atunci când El te va surprinde! 2) El te îndepărtează de siguranța superficială, înspre zona riscurilor profunde. Cele mai mari capturi și cele mai mari furtuni se află pe aceeași mare. Dacă-ți dorești rezultate impresionante, trebuie să înfrunți furtuni grele. Fără risc, nu poți fi răsplătit. Fără luptă, nu-i cunună! 3) El te implică în ceva, pentru a te învăța altceva! Planul lui Dumnezeu pentru acești oameni a fost să-i implice într-o minune și mai mare: pescuirea sufletelor. Astăzi, El are același plan și pentru tine. Și planul începe să devină realitate, atunci când spui: „Doamne, la cuvântul tău, așa voi face.”

„Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov 35:14)

     Ai încercat vreodată să stai și să privești cum încolțește o sămânță? E imposibil, nu-i așa? Sămânța stă în pământ până când vine vremea potrivită ca să încolțească. Cred că putem trage o învățătură de aici: Dumnezeu a plantat anumite lucruri în tine și trebuie să aștepți ca ele să prindă rădăcină și să crească. Problemele nerezolvate din trecut pot submina acest proces. Deseori este nevoie de rugăciune și de sfătuire pentru ca acestea să iasă la iveală, așa încât să le poți confrunta efectiv. La Dumnezeu, amânarea nu înseamnă refuz. Vorbind cu Iov, Elihu, prietenul său i-a zis: „Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov  35:13-14). Ce sfat extraordinar! Charles Trumbull a spus: „Dumnezeu știe când să ne dea (sau nu!) semne vizibile de încurajare. E bine atunci când ne trimite o confirmare, însă creștem mai repede atunci când ne-am încrezut în El și fără aceste semne. Și aceștia dintre noi primesc întotdeauna cea mai mare dovadă a dragostei.” Dumnezeu răspunde fiecărei rugăciuni; doar că în dreptul unora dintre ele, El scrie: „Încă nu a sosit vremea potrivită!” Iov întreabă: „Cât va dura această încercare? De ce nu răspunde Dumnezeu?” Pentru că durează atât cât vrea Dumnezeu să dureze – și de obicei tot acest timp pare neplăcut. Dar iată o veste bună. În cele din urmă, rugăciunile tale nu vor mai fi îndreptate doar spre primirea unui răspuns, ci mai mult pe apropierea de Dumnezeu. Iar când Îl lăsăm pe El să lucreze, se întâmplă următoarele: 1) Începem să  înțelegem că El este cu noi; 2) Dezvoltăm un nivel mai profund al apropierii de El; 3) Descoperim că ne putem încrede în El până la sfârșitul călătoriei!

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

     Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26). Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde? Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace: 1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui. 2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el! La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!

„Dacă zicem că avem părtăşie cu El… avem părtășie unii cu alții.” (1 Ioan 1:6-7)

     Dumnezeu este responsabil pentru relația noastră cu El. În clipa în care îți pui nădejdea în Isus Hristos, Fiul Său, devii un membru al familiei cu drepturi depline. Însă tu ești responsabil pentru părtășia ta cu Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” Oprește-te și gândește-te când ai experimentat ultima dată tensiune în relația ta cu cineva din familie. Încă făceați parte din aceeași familie, însă conversațiile voastre au devenit superficiale și ați descoperit că vă simțiți mai bine dacă nu vă întâlniți. Când intervine ceva între două persoane apropiate, primul lucru care dispare este dovada părtășiei. La fel este și în umblarea cu Dumnezeu. Dintr-odată rugăciunile noastre devin superficiale, lipsite de consistență și sterile, rezumându-se la: „Doamne, te rog să binecuvântezi această mâncare!” Și evităm să mai petrecem timp cu Dumnezeu! Pur și simplu nu mai ai timp pentru părtășia cu El! Principala condiție pentru a experimenta părtășia cu Domnul Isus este să-L urmezi în fiecare zi și să asculți poruncile Sale. Când Petru și ceilalți ucenici se aflau la pescuit, Domnul le-a spus să arunce năvoadele în partea dreaptă a bărcii. Când L-au ascultat, năvoadele li s-au umplut de pește. În acea zi, însă, ceva mult mai măreț s-a întâmplat. Când s-a apropiat Isus de ei, Ioan a spus: „Este Domnul” (vezi Ioan 21:7). Ceea ce a urmat a fost o masă binecuvântată și un timp extraordinar de părtășie cu Isus. Așadar, dacă simți azi că nu te trage inima spre Domnul, înseamnă că ai încetat să mai ai părtășie cu El, sau ai început să nu-L mai asculți. Dacă e așa, fă tot ce poți și întoarce-te la părtășia cu Isus!

„Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine” (1 Tesaloniceni 5:15)

    „Când singura unealtă pe care o folosești este ciocanul, ai tendința să vezi toate problemele ca pe niște cuie” a zis odată cineva. Să recunoaștem, din cauza personalității noastre puternice, unii dintre noi sunt înclinați să folosească mai mereu ciocanul, chiar și când abordări mai blânde ar da rezultate mai bune. Dacă și tu ai această problemă, ia aminte la următoarele trei recomandări: 1) Fii temperat! Când ești supărat, este foarte posibil să faci din țânțar armăsar. Deci, atunci când vine vorba de reacția ta și de nivelul decibelilor, folosește această regulă sigură: Atunci când reacția este mai mică decât fapta, întotdeauna problema se micșorează. 2) Nu tărăgăna lucrurile! Dacă nu duci la spital o persoană rănită, suficient de repede, acea persoană și-ar putea pierde viața. Și dacă nu-ți ceri iertare când ai greșit față de cineva, relația se poate pierde. A ști când să acționezi – și când să nu acționezi – este la fel de important ca a acționa în mod potrivit. Doamna Dorothy Neville a spus: „Adevărata artă a conversației nu este numai a spune lucrul potrivit în locul potrivit, ci și să lași lucrul greșit nespus, atunci când ești ispitit s-o faci.” 3) Nu trage concluzii pripite! Un om a intrat într-un restaurant și l-a întrebat pe chelner: „Aveți ceva pentru sughiț?” La care chelnerul îi trage o palmă peste față! „Hei, ce te-a apucat?” a exclamat omul. Chelnerul a zâmbit: „Nu mai sughiți, nu-i așa?” Omul a zis: „Dar nici nu am sughițat! Îmi trebuia ceva pentru soția mea, ea sughite… E în mașină!” Ești și tu înclinat să tragi concluzii pripite? Temperează-te, și vei reuși să reacționezi în mod adecvat, „căutând să faci ce este bine”.

„Ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!” (Psalm 119: 58)

     O singură clipă în care ai trecere înaintea lui Dumnezeu valorează mai mult decât o viață întreagă de năzuințe. Prin faptul că a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu, dintr-o văduvă săracă Rut a ajuns să fie soția lui Boaz, care era un om bogat. Este ceea ce a făcut-o regină pe Estera, și a adus-o în poziția de a salva poporul iudeu. Pe măsură ce capeți trecere înaintea lui Dumnezeu, ți se vor deschide noi orizonturi, oamenii potriviți îți vor veni în ajutor și vei descoperi idei, strategii și resurse în locurile cele mai neașteptate. Să însemne asta că nu vei experimenta împotrivire? Nicidecum! De fapt, când faci ceva de valoare, trebuie să te aștepți la reacții ostile de la cei care nu sunt preocupați de planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Este inevitabil! Dar Biblia spune chiar că „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21:1). La fel ca schimbarea direcției unui râu ce curge, Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor și îți poate da trecere înaintea celor care altfel ar putea să te respingă, ori să nu te ia în calcul sau în considerare. Solomon a mai scris (Proverbe 16:7): „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui”. Deci, când oamenii ți se opun sau nu sunt de acord cu tine, trebuie doar să te concentrezi să fii pe placul lui Dumnezeu – și lasă-L pe El să se ocupe de restul. Nu uita: Dumnezeu intervine în clipa în care tu nu mai poți. El îți poate da binecuvântări pe care, din punct de vedere omenesc, nu le meriți și pentru care nu îndeplinești condițiile. Așa cum Duhul Sfânt L-a ajutat pe Domnul Isus să-Și îndeplinească misiunea vieții, El te va echipa și te va ajuta și pe tine să împlinești planul Său pentru viața ta (vezi Luca 4:18-19). Așadar, nu te mai strădui atât de mult să faci ca lucrurile să se întâmple în termenii tăi, și începe să te rogi să ai trecere înaintea lui Dumnezeu. El ți-a promis-o, și El Își ține promisiunile!