„Să vă prefaceţi (transformați), prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Când ești abuzat fizic sau emoțional, stima ta de sine este subminată. Poate că gândești: „Dacă cineva mi-a făcut una ca asta, trebuie să fie ceva în neregulă cu mine.” Simți că sufletul îți este murdar, ca și cum ai fi „o marfă defectă”… Dar nu ești! Iată câteva cuvinte rostite de Dumnezeu pentru inima ta: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou” (Ieremia 31:3-4). „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” (Isaia 43:18-19) Ce s-a întâmplat cu tine a fost poate rău, dar tu nu ești rău! Astăzi, Dumnezeu îți mai spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.  Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3). Rușinea și depresia merg mână în mână. Și dacă medicii pot prescrie medicamente pentru depresie, pentru rușine nu există niciun remediu pământesc… cu excepția leacului din Cuvântul lui Dumnezeu! Deci, în loc să dai crezare gândurilor și emoțiilor tale, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cum te simți. Să-ți fie rușine de cine ești e ca și cum ai fi pedepsit neîncetat – doar că o faci singur. Care este soluția? Lasă-L pe Dumnezeu să schimbe modul în care gândești!

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca… s-o păzească.” (Geneza 2:15)

     Biblia spune că l-a pus pe Adam în grădină „ca s-o lucreze și s-o îngrijească.” Așadar, chiar și atunci când ai un mediu familial extraordinar, tot trebuie să-l „lucrezi” și să-l „păzești.”. Dacă nu este îngrijită, chiar și cea mai frumoasă grădină din lume se va transforma, în cele din urmă, într-un maidan plin de buruieni. Tot astfel, dacă îți canalizezi tot timpul și toată energia pe cariera ta, și nu pe căsnicie și pe familie, viața ta de familie va deveni o sursă de necazuri. Cuvântul ebraic pentru „a păzi” are aceeași semnificație precum cuvântul „a proteja, a ocroti”. Datoria lui Adam a fost să-și păzească și să-și ocrotească familia. „Din ce cauză?” întrebi tu. „La urma urmelor, nu locuia el într-un mediu perfect?” Ba da, dar Satan urma să apară și să creeze haos! S-a spus că „diavolul se află în detalii.” Privește atent și este posibil să-l vezi la treabă în familia ta în anumite domenii care funcționează greșit și care produc stres. În cuplu, ne supărăm și ne certăm, convinși că celălalt este problema. Exact asta vrea diavolul să credem! El știe că nu vei rezolva cu adevărat problema, câtă vreme persoana cu care te cerți reprezintă pentru tine adevărata problemă. La mijloc e de fapt o problemă spirituală, apărută din cauza firii voastre egoiste, prin care Satan va găsi prilejul de-a intra și-a rămâne în familia voastră! Căsnicia a fost instituită de Dumnezeu. Deci, doar când vezi lucrurile din perspectiva Lui, și începi să acționezi conform poruncilor Sale, vei avea o relație sănătoasă, condusă de Dumnezeu și plină de pace.

„Dacă vei merge prin foc, nu te va arde…” (Isaia 43:2)

     Înainte ca Dumnezeu să schimbe circumstanțele noastre, El le folosește adesea pentru a ne schimba pe noi. Da, El ne-a promis că ne va scăpa de necaz, dar asta nu neapărat la momentul ales de noi sau așa cum credem noi… Dumnezeu dorește să facă mai mult decât să ne scape: El dorește să creștem în asemănarea noastră cu Fiul Său și în plinătatea potențialului pe care ni l-a dat Dumnezeu. De remarcat cât de des este folosit în Scriptură cuvântul „prin”. Pentru a ajunge în Țara Promisă, poporul Israel a trebuit să treacă prin Marea Roșie, prin pustiu, prin râul Iordan… Să citim din două pasaje din Scriptură: „Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:6-7). „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2). Dumnezeu nu lucrează în minute, ore și zile, El lucrează în anotimpuri. Aurarul știe cât timp trebuie să stea minereul în foc pentru a produce aur. Olarul știe cât timp trebuie să țină lutul pe roată pentru a deveni un vas important, frumos și valoros. Încrede-te în Dumnezeu; El știe ce face! Ai răbdare; în timp ce Dumnezeu va lucra pentru tine, El va lucra în tine! După ce vei trece de această experiență, vei privi în urmă și îi vei mulțumi pentru lucrurile pe care le-ai învățat de la El!

„Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei.” (1 Corinteni 7:33)

     Când micuța Sara, o fetiță de patru ani din Statele Unite, a participat pentru prima dată la o ceremonie de nuntă, a pus nenumărate întrebări… între care: „Da’ de ce sunt două torturi, mami?” Mama ei i-a explicat că unul e tortul mirelui și celălalt tortul miresei.” „Dar mami, ei nu au fost învățați că trebuie să împartă?” Zâmbim… dar Biblia spune: „Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei. Tot aşa, femeia măritată se îngrijeşte… cum să placă bărbatului ei.” (1 Corinteni 7:33-34). Dacă îți dedici mai mult timp carierei decât relației, sunt șanse ca aceasta din urmă să nu reziste. De aceea jumătate din căsnicii se termină cu divorțul. Când te căsătorești cu cineva, te căsătorești cu tot ceea ce este și are acea persoană, și cu toate lucrurile prin care a trecut. E o afacere la pachet! Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da înțelepciunea și harul ca tu și soțul sau soția ta „să creșteți în har”. Poate lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte. După cum a spus Shakespeare: „Ce rană s-a vindecat altfel decât treptat?” Chiar și o mică zgârietură necesită timp de vindecare. Însă dacă Îi dai voie, Dumnezeu va turna undelemnul compasiunii și alifia dragostei peste rana soțului sau soției tale. Nu deveni niciodată atât de disponibil la serviciu încât să fii indisponibil acasă! Principala ta chemare este să fii cu familia ta. Acolo trebuie să înceapă prioritățile tale, după care poți trece la vocație și la alte lucruri. De fapt, Pavel spune: „Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.” (1 Corinteni 7:32-35). Poate spui: „Dar trebuie să petrec timp cu Dumnezeu!” Chemarea ta este să-L iubești pe Domnul – dar și pe soțul sau soția ta!

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” (Ioan 4:14)

     Există un vers dintr-un cântec ce spune așa: „Căutăm dragostea în toate locurile greșite.” Așa a fost cu femeia din Samaria pe care Domnul Isus a întâlnit-o la fântână. Iată povestea ei: 1) Încercase religia, însă nu a găsit satisfacție. Femeia i-a zis Domnului Isus: „Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” (Ioan 4:20). Deci ea avea cunoștințe despre religie în mintea ei, însă ele nu i-au săturat dorințele inimii. Ai trecut și tu prin ceva similar? 2)  Încercase relațiile, însă și acestea o dezamăgiseră. Domnul Isus i-a zis: „…cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat.” (Ioan 4:18). Ți s-a întâmplat și ție la fel? Relația de care ai cea mai mare nevoie este cu Domnul Isus! 3) Femeia aceasta a căutat să asculte de Hristos – și sufletul ei a fost săturat. Când Domnul Isus i-a zis: „oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete”, ea a răspuns: „Doamne… dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete” (Ioan 4:14-15). Religia fără o relație personală cu Dumnezeu te va lăsa nemulțumit și neîmplinit. E ca și cum ai bea apă sărată – cu cât bei mai mult, cu atât mai tare îți va fi sete. Religia golită de relația cu Hristos e ca o suzetă din care bebelușul tot trage, și suge, dar din care nu vine hrană! Dacă ai fost dezamăgit de creștini, dacă ai fost rănit în vreo biserică, astăzi Cuvântul pentru tine este acesta: Nu renunța, până nu încerci relația personală cu Hristos! Pentru că numai El îți poate sătura sufletul!

„…Te cunoşteam… Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc…” (Ieremia 1:5)

     Așa i-a spus Dumnezeu lui Ieremia când l-a chemat în slujire: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam… Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Ce putem învăța din aceste cuvinte? 1) Dumnezeu te cunoaște. Cuvântul folosit aici pentru „a cunoaște” înseamnă „a cunoaște în mod intim”. Când degetele tale firave erau doar o membrană, când bătaia inimii tale nici nu se auzea pe monitor, și înainte ca doctorul să poată spune dacă vei fi băiat sau fată, Dumnezeu știa totul despre tine. „În cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16). Dumnezeu știa ce urma să fii și te-a înzestrat cu tot ce trebuie pentru a-ți împlini scopul vieții. 2) Dumnezeu te-a sfințit și te-a pus deoparte. El a aranjat lucrurile în așa fel încât să nu-ți găsești odihna într-un alt loc, pe care El nu  l-a dorit pentru tine. Planul Său nu a fost să rătăcești, dar te vei simți pierdut… până când Îl vei găsi pe El! De aceea te simți inconfortabil în anumite locuri și în preajma anumitor oameni. Nu contează cât de mult încerci, nu te potrivești pentru că Dumnezeu te-a pus deoparte pentru El. 3) Dumnezeu te-a ales. Oamenii pot alege, însă numai Dumnezeu poate alege dinainte. Nu-ți mai face griji că unii nu-ți vor recunoaște darurile. John Mason spune: „Fiecare persoană a fost croită de Dumnezeu creatorul. Fiecare are o chemare unică și personală pentru viața lui – aceea de a fi noi înșine, și nu copii ale altora!” Dumnezeu i-a mai apoi zis lui Ieremia: „Te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine.” (Ieremia 1:7-8) Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai fost chemat de Dumnezeu!

„Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale…” (Isaia 54:2)

     Dorința de schimbare este cheia pentru creșterea în orice domeniu al vieții. Cei mai mulți dintre noi ne dorim o îmbunătățire, însă în același timp ne împotrivim schimbării. Dar nu poți avea una fără cealaltă! Schimbarea este posibilă numai dacă ți-o dorești din toată inima. Așa cum a observat Fred Smith, fondatorul companiei de transport Federal Express: „Ești așa cum ești pentru că așa vrei să fii. Dacă ți-ai dori cu adevărat să fii diferit, te-ai afla deja în procesul schimbării!” Da, schimbarea nu este aproape niciodată ușoară. Ea cere timp îndelungat, cantități uriașe de energie, perseverență și – desigur – dorință. Dorința de schimbare, însă, trebuie să se traducă în decizia de schimbare. Iar această decizie trebuie luată zi de zi. Se spune că Earl Weaver, managerul echipei de baseball Baltimore Otioles a fost nemulțumit de decizia unui arbitru, așa că și-a părăsit locul și a strigat la el: „Mai bine de atât nu poți?” Dacă dorești să te schimbi, trebuie să-ți pui aceeași întrebare. Îți vei continua strădania de a fi mai bun, sau mai bine de atât nu poți?! Biblia spune – prin Isaia – în felul următor: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii!” Să acordăm atenție sporită cuvintelor „lărgește, întinde, lungește, întărește”… Ce au ele în comun? Toate implică ideea de angajament și persistență. De asta e nevoie pentru a-ți schimba viața. Și vestea bună este că vei reuși, cu ajutorul lui Dumnezeu… chiar de astăzi, dacă într-adevăr vrei!

„Eu l-am şi chemat… şi lucrarea lui va izbuti” (Isaia 48:15)

     Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit… Eu te pusesem deoparte…” (Ieremia 1:5). Când Dumnezeu se hotărăște să te folosească, se întâmplă cinci lucruri: 1) Te cheamă. Dumnezeu le cere oamenilor obișnuiți să facă lucruri neobișnuite; de exemplu, lui Petru i-a zis să coboare din barcă și să pășească pe ape. 2) Apare teama. Când Dumnezeu l-a chemat, ca să-l trimită la Faraon, Moise a zis: „Nu mă pricep prea bine la vorbit, trimite pe altcineva!” 3) Apare asigurarea. Gândul că-i va lua locul lui Moise probabil că l-a străpuns în inimă pe Iosua, așa că Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Iosua 1:5). 4) Apare o decizie. Uneori îi spunem „da” lui Dumnezeu, alteori îi spunem „nu”! Când îi spunem „da”, viața noastră se umple de bucurie, iar când îi spunem „nu” – pierdem această bucurie. Însă totdeauna avem de luat o decizie. 5) Apare o viață schimbată. Cei ce spun „da” chemării lui Dumnezeu nu au o umblare fără căderi. Însă pentru că au spus „da”, ei învață și cresc până și din greșeli. Firește, acestea devin parte a abilității lor de a mărturisi altora… Iar cei ce spun „nu” lui Dumnezeu, sunt schimbați și ei: devin mai duri, mai împotrivitori față de chemarea Sa și mai predispuși să spună „nu” și data viitoare. Auzi chemarea lui Dumnezeu? Poate are legătură cu locul tău de muncă, cu relațiile tale, cu banii tăi sau cu cea mai mare teamă a ta. Chemarea lui Dumnezeu va pătrunde adânc în ceea ce ești și-n ceea ce faci. A-I spune „da” lui Dumnezeu este cea mai bună alegere pe care o vei face vreodată! Fă-o azi!

„Iată cele din urmă cuvinte ale lui David” (2 Samuel 23:1)

     Pentru că toți suntem muritori, se pare că ultimele noastre cuvinte sunt deseori considerate definitorii, sau foarte importante. Întrebarea cea mai importantă însă este nu ce cuvinte vom rosti pe ultima sută de metri a vieții, ci dacă am trăit la potențialul nostru maxim și dacă am împlinit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Biblia spune: „Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.” Ce va dori el oare să ne spună? Istoria lui este ca o tablă de șah, piesele fiind binele și răul, câștigul și pierderea, victoria și înfrângerea. În timpul vieții sale, unul din fiii săi i-a violat fiica, un altul și-a ucis fratele, soția i-a întors spatele, prietenii l-au trădat, un alt fiu i-a luat tronul, socrul său a încercat să-l ucidă, iar familia l-a respins, fapt pentru care David și-a petrecut mult timp ascunzându-se prin peșteri. Și-acum, stă să ne vorbească pentru ultima oară. Oare ne va spune despre Goliat? Despre Saul? Sau despre Batșeba? Nu! „Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel” a fost următorul: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineţii, când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie… Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:1-5). De ce au fost scrise aceste cuvinte în Scriptură? Pentru noi, care asemenea lui David, suntem imperfecți, dar ale căror inimi nu încetează să se întoarcă spre Dumnezeu!

„Atunci cei trei viteji au trecut…” (2 Samuel 23:16)

     David a știut cum să-și formeze lideri. El nu i-a „folosit” pe oameni pentru a obține ceea ce-și dorea. El le-a recunoscut talentul, le-a oferit nenumărate prilejuri să slujească, apoi i-a răsplătit și i-a onorat. Drept rezultat, ei au fost gata să-și dea viața pentru el. În 2 Samuel 23 citim: „David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David” (2 Samuel 23:15-16). E imposibil să înveți să fii lider, dacă nu ai chemarea de-a fi lider. La urma urmelor, a fi lider înseamnă a fi în acțiune. Ca lideri, tendința noastră naturală este să le dăm altora sarcini, și nu funcții de lider pe care să le ducă la îndeplinire. Însă dacă nu delegăm autoritatea – dimpreună cu responsabilitatea – oamenii nu vor câștiga niciodată experiența de care au nevoie pentru a conduce bine. Dacă ești lider, răspunde sincer la această întrebare: Le dai oamenilor ocazia să aibă experiențe de lider? „Dacă vor da greș?” întrebi tu. Contează pe asta – vor greși! Însă dacă ai ales oameni cu abilitatea autentică de a fi lideri, vor învăța din asta. Dr. John Maxwell scrie: „Pe măsură ce am îmbătrânit, am ajuns să mă văd ca pe unul care înlătură barierele. Aceasta e funcția mea principală ca lider de grup. Dacă pot da la o parte barierele pentru ca membrii din echipa mea să fie lideri, atunci mi-am îndeplinit slujba. Cu cât elimin mai multe bariere pentru oamenii mei, cu atât mai probabil ei își vor atinge potențialul.” David și-a format lideri care au fost cunoscuți drept „viteji”… și tu, la rândul tău, trebuie să investești în oameni!