„S-au suit toţi să-l caute” (2 Samuel 5:17)

     Pavel scrie: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12). Trebuie să lupți ca să beneficiezi de unele dintre promisiunile lui Dumnezeu. Iebusiții care populau Ierusalimul i-au spus lui David: „Să nu intri aici” (2 Samuel 5:6). Așa că așteaptă-te la împotrivire față de viziunea ta, mai ales atunci când nu există nicio dovadă care s-o valideze. Și ceea ce a îngreunat și mai mult lucrurile, Ierusalimul era cu sute de metri deasupra armatei lui David, și singura cale de acces era prin izvorul de apă, adică prin noroi. „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului” (2 Samuel 5:7). Înțelege un lucru: Dacă trebuie, Dumnezeu te va duce prin situații dificile pentru a te urca apoi pe tron. Să remarcăm cuvântul „Dar…” Când ești afundat în probleme până la gât și când dușmanul îți spune că nu o vei scoate la capăt, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu, și spune: „Dar…” Ridică-te prin credință și proclamă ceea ce ți-a promis Dumnezeu. „Aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11:32) Dumnezeu îți poate arăta cum poți exploata împrejurările spre binele tău și spre slava lui Dumnezeu. Însă nu te aștepta ca toți să te ajute! „Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s-au suit toţi să-l caute.” Va trebui să lupți pentru a-ți împlini destinul, și va trebui să lupți ca să nu-l pierzi. Și cu fiecare nouă bătălie, va trebui să te întorci spre Dumnezeu pentru noi instrucțiuni. „David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile tale.” (2 Samuel 5:19). Astăzi – mergi mai departe, și să știi că Dumnezeu este cu tine!

„Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12)

     Astăzi vom vorbi despre încă trei lecții (de câte trei cuvinte fiecare) din viața lui David: 1) Dumnezeu face alegerea. Când proorocul Samuel a mers la casa lui Isai ca să aleagă următorul rege al lui Israel, nimeni nu se gândise la David. Însă Dumnezeu pe el îl alesese – la fel cum a ales-o pe Debora să conducă poporul, într-o societate dominată de bărbați. Nu mai încerca să-L înțelegi pe Dumnezeu! Și nu te mai compara cu alții! Noi i-am fi respins pe mulți dintre oamenii pe care i-a ales și i-a folosit Dumnezeu – ceea ce demonstrează cât de puține cunoaștem. 2) Dumnezeu concepe planul. „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). Cine concepe planul? Cine îl duce la capăt? Dumnezeu! Planul Său pentru David a presupus să se ferească de sulița lui Saul, să locuiască în peșteri ca un fugar și (vezi 1 Samuel 22:2) să lucreze cu patru sute de nepricepuți pentru care cuvântul „disfuncțional” e un termen blând. Dumnezeu te pregătește prin dificultățile pe care le experimentezi pentru a face față misiunii pe care ți-a încredințat-o. 3) Dumnezeu stabilește orarul. „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” Răbdarea înseamnă să fii tare și atunci când ești sub presiune. Premiul le aparține celor care sunt credincioși într-o cursă lungă. David a fost uns rege când era adolescent, însă nu a urcat pe tron decât la vârsta de treizeci de ani. Așa că, ai răbdare! Dumnezeu face o lucrare de pregătire în viața ta ca să fii gata la vremea potrivită. Da, așteptarea este grea, dar dacă pornești înainte ca arbitrul să dea startul, vei fi descalificat. Stai cu ochii ațintiți la premiul chemării tale cerești, și nu renunța!

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28)

     Dumnezeu a zis: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele Apostolilor 13:22). Când Dumnezeu spune lucrul acesta despre cineva, ar fi bine să dai dovadă de înțelepciune și să urmărești viața acelui om. La început, David a fost păstor la oi… dar a ajuns rege! Șansele ca așa ceva să se întâmple erau zero. Păstorii se aflau așa de jos pe scara socială, încât nu puteau fi nici măcar martori într-un proces, întrucât cuvântul lor nu era luat în considerare. Cu toate acestea, David a ajuns să scrie psalmii cei mai citiți din toate timpurile! Înțelege un lucru: când Îl inviți pe Dumnezeu în viața ta, El anulează datoriile trecutului și rescrie viitorul. Însă trebuie să alegi ceea ce a ales Dumnezeu pentru tine! Există un contrast puternic între Pavel și David. Pavel și-a trăit episoadele de neascultare înainte de a-L întâlni pe Hristos, apoi a dus o viață exemplară. David a devenit rege la treizeci de ani și în cei patruzeci de ani de domnie a experimentat păcatul, inclusiv adulterul și crima. Sunt două lecții importante aici: 1) Nu te grăbi să judeci. Nimic nu se termină, până când nu zice Dumnezeu că se termină! Istoria lui David este o avertizare pentru cel neascultător, o mustrare pentru neprihănirea prin fapte, o verificare a dreptății lui Dumnezeu care nu te va lăsa să scapi de consecințe, și o mărturie a dragostei Lui care nu te va abandona niciodată. 2) Dumnezeu poate scoate ceva bun chiar și dintr-o situație neplăcută. El poate lua toate experiențele prin care ai trecut și le poate face să lucreze spre bine – fie spre binele tău, fie spre binele altora. Concluzie: El poate face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.”

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)

     Solomon cel înțelept ne-a sfătuit: „Gustă viaţa… în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare…Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:7-10) Profesorul Howard Hendricks scria: „Recent, mi-am pierdut unul din cei mai buni prieteni, o femeie de optzeci și șase de ani. A fost cea mai extraordinară profesoară cu care am avut de-a face vreodată. Ultima oară când am văzut-o pe planeta Pământ a fost la una din acele „întâlniri creștine” când toți stăm în fotolii adânci și încercăm să părem pioși. Atunci a apărut ea, m-a privit și a spus: „Hendricks, nu te-am mai văzut de multă vreme… Spune-mi cinci cărți extraordinare dintre cele pe care le-ai citit în ultimul an!” Lucrul acesta a schimbat numaidecât dinamica grupului. Logica ei era: „Să nu ne plictisim unul pe altul, să trecem la subiect. Și dacă nu găsim nimic de discutat, atunci să intrăm într-o dezbatere!” Avea optzeci și trei de ani când a făcut ultima călătorie în Țara Sfântă. Am mers cu un grup de fotbaliști. Una din cele mai vii amintiri ale mele este când ea a ieșit în față și a strigat la ei: „Haideți odată, oameni buni!” A murit recent, în somn, acasă la fiica ei… care mi-a spus că înainte de a muri, prietena mea își făcuse o listă cu obiectivele ei pentru următorii zece ani!” Așadar, fie că ai nouăsprezece sau nouăzeci de ani, cuvântul pentru tine astăzi este: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” Cu alte cuvinte, fii trup și suflet!

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)

     Un om stătea pe o bancă în parc și arăta atât de deprimat, încât un polițist a încercat să-l consoleze. „Ai pățit ceva?” „Da, a răspuns el. Acum câteva luni, bunicul meu mi-a lăsat moștenire 500.000 de lire și câteva zăcăminte de petrol.” Polițistul a comentat: „Ăsta nu prea pare un motiv de  supărare!” „Da, dar nu ai auzit povestea până la capăt. Luna trecută unchiul meu mi-a lăsat 1.000.000 de lire.” Polițistul a dat din cap. „Nu înțeleg. Atunci de ce ești atât de nefericit?” El a răspuns: „Pentru că uite, suntem la sfârșitul lunii, și nimeni nu mi-a mai dat nimic!” Serios vorbind, această persoană face parte din categoria oamenilor care sunt nefericiți indiferent cât de mult ar avea. Psalmistul ne arată că putem scăpa de atitudinea de nemulțumire cultivând recunoștința. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Gândirea și mulțumirea merg mână în mână. Amintirea este catalizatorul pentru închinare. O cântare de mulțumire spune așa: „Ia în seamă harul Său bogat/ tot ce Domnul tău în dar ți-a dat; ia în seamă cât de minunat/ Domnul zi de zi Te-a binecuvântat!” Psalmistul ne încurajează să facem trei lucruri: 1) Să ne gândim la ceea ce ne-a dat Dumnezeu – iertare, vindecare, ocrotire, răscumpărare, dragoste și compasiune (vezi versetele 1-5). 2) Să ne gândim la ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu – pedeapsa pe care o merităm pentru păcatele noastre (vezi versetele 8-12). 3) Să ne gândim la ceea ce ne-a promis Dumnezeu. „Bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.” (Psalmul 103:17) Dumnezeu te acceptă atunci când accepți lucrarea lui Hristos. Deci, uită-te în oglindă în fiecare dimineață și spune: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” Nu-i târziu nici acum s-o faci!

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Una din cele mai neplăcute neînțelegeri menționate în Scriptură s-a iscat între doi dintre cei mai de succes lucrători ai tuturor timpurilor: Pavel și Barnaba. De la ce-a pornit această divergență? Din cauza tânărului Ioan Marcu. Barnaba a dorit să-l ia cu ei în următoarea lor călătorie misionară, iar Pavel nu a dorit lucrul acesta. De ce? Se pare că Pavel nu era foarte încântat că Ioan Marcu își dorea timp liber pentru a-l petrece cu familia. Vedeți, uneori persoanele pasionale, precum Pavel, conduse de scop, nu văd lucrurile prea clar! Însă după un timp, Pavel  s-a răzgândit și a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat… Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:10-11). Din această situație putem învăța trei lecții importante: 1) Fiecare merită încă o șansă. La urma urmelor, asta face Dumnezeu pentru tine în mod repetat. Atenție: când ești îngăduitor, poți fi rănit și dezamăgit, însă dacă dorești să semeni cu Hristos, este un risc pe care trebuie să ți-l asumi! 2) Nu toți au aceeași chemare. Poate persoana pe care te-ai supărat nu este chemată să facă ce ai fost tu chemat să faci, sau poate a fost chemată să facă altfel. Nu face din preferințele tale o condiție a dragostei, acceptării și interacțiunii cu alții. 3) Caută ce-i mai bun în alții, nu ce-i mai rău. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut.” Asta înseamnă că toți cei cu care avem de-a face au o „comoară”. În același timp este responsabilitatea ta să cauți această comoară și s-o prețuiești. În general vorbind, când oamenii se simt apreciați, ei au tendința să se ridice și să-ți împlinească așteptările.

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam” (Psalmul 90:1)

     La sfârșitul unei zile grele, te simți bine când vii acasă, într-un loc pe care îl știi – un loc  în care poți să-ți arunci papucii, să stai în halat și să nu-ți pese ce cred ceilalți. Spiritual vorbind, prezența lui Dumnezeu ar trebui să-ți fie măcar la fel de confortabilă. Cu timpul, vei învăța să te duci la El ca să primești putere, protecție și călăuzire. Dumnezeu dorește să nu uiți că ești în prezența Lui oriunde, și să fii conștient de apropierea Lui tot timpul. Noi ne gândim la Dumnezeu ca la un zeu cu care putem discuta, în loc să ne gândim la El ca la un loc în care să locuim. Dar Dumnezeu dorește să-L vedem ca pe Cel în care „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele Apostolilor 17:28). Când Dumnezeu a călăuzit poporul Israel prin pustie, El nu apărea o dată pe zi și apoi dispărea. Nu, stâlpul de foc era prezent cu ei toată noaptea, iar stâlpul de nor era cu ei toată ziua. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată! Domnul Isus a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20). Psalmistul a zis: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (Psalmul 27:4). „Drăguț”, spui tu. „Și mie mi-ar plăcea să locuiesc în casa lui Dumnezeu, dar m-am blocat în lumea reală.” Deblochează-te! O singură decizie – a ta! – te ține departe de prezența Tatălui ceresc. Nu trebuie să-ți schimbi adresa, ci doar percepția!

„Mă gândesc la căile mele…” (Psalmul 119:59)

     Una din principalele căi pentru a izbuti în viață este să ai o abordare corectă a lucrurilor. Însă pentru aceasta trebuie să faci o evaluare a locului din care pornești. Acest lucru ar putea dura mai mult timp. În funcție de cât de bine te cunoști, poate fi chiar un lucru dificil. Este important să te analizezi obiectiv și să te separi de atitudinea ta. Scopul tău nu este să te condamni singur, ci să te vezi clar, așa încât să poți face schimbări pozitive în modul tău de a gândi. Când tăietorii de lemne profesioniști descoperă un baraj din bușteni pe un râu, se cațără într-un copac foarte înalt din apropierea râului pentru a vedea care este problema și pentru a găsi cauza. Ei caută „bușteanul-cheie” care a creat blocajul. Odată ce bușteanul va fi dat la o parte, râul are grijă de restul. O persoană neexperimentată va petrece ore, zile, chiar săptămâni mutând buștenii dintr-o parte în alta fără nici un rezultat. Ideea este că nu trebuie să-ți schimbi toată gândirea, ci doar cele câteva elemente care te împiedică să ai o abordare corectă a vieții. Când vei face această schimbare, viața ta va începe să curgă în direcția bună. Iată câteva întrebări care te vor ajuta să descoperi „bușteanul-cheie” care te ține pe loc. Cum te împaci cu tine însuți? În ce situații ai cea mai negativă părere despre tine însuți? Ce îți cauzează cele mai mari probleme în relațiile tale cu alții: nesiguranța, resentimentul, inferioritatea? Care sunt gândurile negative care îți controlează mintea constant? Acestea sunt întrebări importante, fiindcă ești „ca unul care îşi face socotelile în suflet”. (Proverbe 23:7). Dacă dorești să-ți schimbi viața în bine, roagă-L pe Dumnezeu să te facă conștient de lucrurile care blochează acest proces.

„Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:2)

     Tu spui: „Sunt atât de departe de standardele lui Dumnezeu! Oare va veni vreodată vremea când firea pământească își va înceta activitatea și nu mă va mai trage în jos?” Avem vești rele și vești bune. Vestea rea este că, la fel cum legea gravitației funcționează mereu, tot așa este și „legea păcatului” la care răspunde firea păcătoasă. Vestea bună este că putem accesa o lege mai înaltă după care să trăim. Aceasta se numește „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” care anulează „legea păcatului și a morții.” Legea gravitației spune că tot ce urcă trebuie să coboare. Însă atunci când te afli în avion, se aplică o altă lege – legea aerodinamicii. Iată cum funcționează: avionul se deplasează cu o anumită viteză, iar forța de tracțiune corespunzătoare îl face să părăsească raza de acțiune a atracției gravitaționale. Asta nu înseamnă că legea gravitației nu mai este legea gravitației. Înțelegi ideea? Poate întrebi: „Care este legea Duhului”? Bună întrebare. Iată răspunsul. Când ești locuit de Duhul Sfânt și când te încrezi în puterea Sa și nu în a ta, ceea ce înseamnă să fii sensibil la călăuzirea Lui și să asculți de poruncile Lui, nu mai ești controlat de „legea păcatului și a morții”! Nu se pune problema să te străduiești mai tare, ci să te sprijini mai mult pe Duhul lui Dumnezeu care locuiește în tine și să primești de la El puterea de a trăi victorios.

„…Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Toleranța nu înseamnă doar să fii de acord și să accepți diferențele, ci presupune și acceptarea dreptului celeilalte persoane de a crede așa cum dorește și de a se comporta conform acestor convingeri. Unul dintre marile teste ale maturității spirituale este disponibilitatea noastră de a iubi și de a ne ruga pentru cei ale căror credințe și comportamente le considerăm inacceptabile. În loc să îi condamnăm pe cei care greșesc, ar trebui să îi tratăm ca pe un orb care se îndreaptă spre marginea unei stânci. Reacția noastră nu trebuie să fie de condamnare, ci de compasiune și de a încerca să-i oprim și să le arătăm o cale mai sigură. Să ne înțelegem: compasiunea nu înseamnă compromis, la fel cum nu-L putem acuza pe Dumnezeu, care îi iubește pe păcătoși și urăște păcatul, de compromis. De ce nu-L imităm pe Tatăl nostru ceresc? În vremurile biblice, evreii au desconsiderat neamurile și le numeau „câini” (vezi Matei 15:26-28). Dar Isus a venit și a răscumpărat acei „câini” și i-a transformat în ucenici. Când Corneliu, care făcea parte dintre neamuri, l-a invitat pe iudeul Petru la el acasă, Petru a fost reticent la început, dar Dumnezeu l-a luminat. El a explicat: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Fapte 10:28). Dumnezeu a dezrădăcinat tradițiile existente și a deschis noi oportunități pentru Evanghelie. Și Petru a continuat: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.” (Fapte 10:34-35). Nu cumva Dumnezeu dorește să extindă și granițele minții tale pentru slava Lui? Dacă ești deschis, El te va binecuvânta!