„Îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14)

Dacă ești genul de persoană care poartă pică și care ține minte greșelile din trecut, chiar și pe cele proprii, atunci știi ce înseamnă să fii împovărat de bagajul mental. Unei relații îi este greu să supraviețuiască dacă niciuna dintre părți nu a procesat ceea ce s-a întâmplat în trecut. Asemenea sentimentului de vinovăție, bagajul mental te ține blocat. De exemplu, dacă ai fost rănit într-o relație din trecut și dacă nu ai reușit să uiți, de fiecare dată când vei face ceva similar, probabil că vei reacționa cu o fervoare necontrolată, ca și cum acea persoană ar fi chiar cea care te-a rănit prima dată. Într-o asemenea situație, partenerul se supără și devine confuz din cauza reacției tale exagerate față de o greșeală minoră, sau care la prima vedere pare a fi nevinovată. La fel cum îți faci curățenie în casă pentru a scăpa de gunoiul fizic, tot așa și casa ta mentală, emoțională și spirituală trebuie păstrată curată și în ordine. Rugăciunea, cititul, consilierea, legătura frățească, meditația, părtășia – toate acestea sunt modalități prin care te poți asigura că problemele din trecut nu interferează cu relațiile tale din prezent. Iar dacă ies la suprafață din când în când, cel mai bine ar fi să discuți cu cei cu care ești în legătură… ori cu cei în cauză! Fă-o însă cu bunătate, în adevăr și în cinste. Vechea zicală „dragostea înseamnă să nu trebuiască să spui niciodată ‘îmi pare rău’” este greșită! Iată un moto scriptural care te ajută să lași bagajul mental și emoțional la tomberon, acolo unde îi este locul: „Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Biblia mai spune în același sens (Coloseni 3:12-14): „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi… îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

     Nu lăsa teama să-ți saboteze darurile și abilitățile date de Dumnezeu. Un autor creștin scria: „Dumnezeu se așteaptă să profităm la maximum de ce ne dăruiește El… să păstrăm flacăra vie, să creștem în caracter și personalitate, să ne lărgim experiențele ca să fim din ce în ce mai eficienți. Pavel le-a zis filipenilor: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Și tot Pavel i-a scris lui Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine… pune-ți pe inimă aceste lucruri și îndeletniceşte-te în totul cu ele…” (1 Timotei 4:14-15). „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” Când nu-ți exersezi mușchii, ei slăbesc și se atrofiază… și la fel se întâmplă când nu-ți folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Referindu-Se la slujitorul care, din pricina fricii, și-a ascuns talantul în pământ, Domnul Isus a zis: „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi” (Matei 25:28). Nu te teme! Pune-ți darurile și abilitățile în slujbă, și ele se vor mări și se vor dezvolta prin practică. Nimeni nu ajunge la o dezvoltare deplină dintr-odată. Însă prin studiu, feedback și practică, un profesor bun poate deveni un profesor și mai bun, iar cu timpul, va ajunge să fie un profesor extraordinar. Depune toate eforturile! Învață cât de mult poți! „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine” (2 Timotei 2:15). Profită de fiecare ocazie pentru a-ți dezvolta și a-ți desăvârși abilitățile. Nu uita: în rai Îl vei sluji pe Dumnezeu pentru totdeauna, și pentru asta ne pregătim aici pe pământ! La fel ca atleții care se pregătesc pentru olimpiadă, și noi ne antrenăm pentru ziua cea mare care va veni, cu siguranță!”

„Din El tot trupul… prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

     Pasajul întreg din scrisoarea apostolului Pavel spune astfel: „Din El (din Hristos) tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” Există două tipuri de creștere – o creștere simbiotică și o creștere parazitară. Creșterea simbiotică apare în urma unei relații în care se dăruiește și se primește, iar din aceasta ambele părți au de câștigat. Creșterea parazitară este atunci când una dintre părți o alimentează pe cealaltă, dar nu primește nimic în schimb. Așadar, când ieși din biserică și spui: „Nu am înțeles nimic din predică,” probabil că practici creșterea parazitară. Aceasta se caracterizează prin vorbe precum: „Roagă-te pentru mine! Dă-mi și mie un sfat! Ajută-mă, dar să nu aștepți nimic de la mine!” Creșterea simbiotică se caracterizează prin cuvinte și atitudini de tip: „Da, am nevoi, dar sunt dispus și să dăruiesc, pentru că toată lumea trebuie să aibă un folos!” Trupul tău este făcut din sisteme. Acestea includ sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul muscular, sistemul limfatic, sistemul endocrin, osos, imunitar etc. Ele sunt interdependente. Așa că atunci când unul dintre ele se strică, restul trupului suferă și el. În loc să spui: „Mă duc la biserică”, nu uita că tu ești biserica! Pavel scrie: „după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos… Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:12,18). Dumnezeu dorește să fii un mădular al bisericii care funcționează pe deplin. Dacă nu ești sigur care este rolul tău, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate!

„A început să Se roage… ‘facă-se nu voia Mea, ci a Ta.‘ ” (Luca 22:41-42)

     Domnul Isus S-a rugat înainte de a fi confruntat cu cea mai mare criză din viața Sa. Biblia spune: „S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela… S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.” (Luca 22:39-43). Domnul Isus nu a așteptat până în clipa celei mai mari crize a Lui ca să Se roage. Timp de trei ani și jumătate de misiune pe pământ, El Și-a consolidat o viață de rugăciune. Înainte să-l învieze pe Lazăr din morți, citim: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi…” (Ioan 11:41-42). Domnul Isus a avut o relație atât de apropiată cu Tatăl Său, încât în momentele de presiune și durere, El a putut merge la Dumnezeu, încrezător că va avea parte de harul Său puternic. Poți face și tu la fel? Dacă nu procedezi ca Isus, vei fi vulnerabil față de oameni și situații care îți scapă de sub control. Gândește-te la următoarea întrebare: crezi că Domnul Isus S-a rugat atât de mult – pentru că a dorit, sau pentru că a știut că trebuie? Răspunsul este: a dorit! Și dacă dorești să-I calci pe urme și să te bucuri de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu, trebuie să treci de la „trebuie” la „doresc”. Iată un adevăr pe care cei care se roagă îl cunosc: cu cât te rogi mai puțin, cu atât mai puțin îți dorești să te rogi; și cu cât te rogi mai mult, cu atât îți dorești mai mult să te rogi! Puterea din spatele succesului uimitor al lui Hristos în viață a fost puterea rugăciunii. Începând de-acum, ia-ți angajamentul că te vei ruga în fiecare zi!

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine” (Luca 22:31-32)

     Domnul Isus S-a rugat atunci când era preocupat de cei pe care îi iubea. El i-a zis lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Iar Petru chiar s-a întors! Ucenicul care s-a lepădat de Domnul lui într-un moment de slăbiciune a stat până la urmă în fața unei mulțimi de mii de oameni și le-a predicat Evanghelia, și trei mii au fost câștigați pentru Hristos! Domnul Isus nu numai că i-a vindecat pe ucenicii Săi, dar i-a și avertizat de păcat. Însă în final, El Și-a dat seama că cel mai măreț lucru pe care îl putea face era să se roage pentru ei. Din nefericire, acesta e un adevăr la care avem tendința să ajungem mai târziu, și nu mai devreme… Promitem, încercăm, ne zbatem – și numai după ce toate eforturile noastre au dat greș, ne rugăm! Rugăciunea nu trebuie să fie ultimul lucru la care recurgi, ci prima ta reacție! Prin rugăciune, situația este mutată din mâinile tale în mâinile lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de cei patru bărbați care și-au adus prietenul neputincios și l-au așezat la picioarele Domnului Isus? (vezi Marcu 2:3-5). Asta faci atunci când te rogi pentru cineva. Nu e ușor să duci povara altcuiva și să I-o prezinți lui Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune. Însă este cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru acea persoană! Oamenii din vechime obișnuiau să spună: „Rugăciunea mișcă mâna care mișcă lumea.” Și au avut dreptate! Când o persoană dragă te dezamăgește sau te rănește, în loc să te mânii, adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Invită-L pe Dumnezeu să ia parte la situație, apoi dă-te la o parte și lasă-L să lucreze!

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Să ne uităm la o altă situație când Domnul Isus S-a rugat: când presiunile și așteptările celorlalți amenințau să înlăture planul lui Dumnezeu din viața Sa. Biblia spune: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea…” (Marcu 1:35-39). Iată ce lecție putem învăța de aici: Dacă nu înțelegi planul lui Dumnezeu și dacă nu îl urmezi, alții vor încerca să facă planuri pentru viața ta. În urma vreunui succes precum al Domnului Isus în fiecare cetate pe care a vizitat-o, mulți predicatori ar fi rămas și ar fi zidit o biserică acolo, pentru a se bucura de aplauzele și răsplata cuvenite în urma lucrării lor. Însă nu și Domnul Isus! El umbla în ascultare de voia Tatălui. Când te uiți în urmă la greșelile pe care le-ai făcut, vei vedea că ai luat decizii ca răspuns la presiuni, nu la rugăciuni. Când nu te rogi, devii indiferent. Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și o agendă. Pentru a te sincroniza cu ambele, trebuie să te rogi constant. Domnul Isus Și-a dat seama că are timp să facă numai ceea ce I-a trasat Tatăl Său, și asta L-a ajutat să spună „nu” la toate celelalte… Tu ai fost chemat să-i iubești pe oameni – dar și să fii pe placul lui Dumnezeu. Iar încrederea ta în rugăciune vine (vezi 1 Ioan 3:21-22) atunci când știi că lucrezi în cadrul voii lui Dumnezeu!

„S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

     Când nu te rogi – îți așterni drumul spre eșec. Motivul pentru care Domnul Isus nu a greșit niciodată este că El nu a neglijat niciodată rugăciunea. Să vedem un alt moment când Isus S-a rugat: când a avut sufletul încărcat. În timpul misiunii sale de pe pământ, vărul Său Ioan Botezătorul a fost arestat și decapitat pentru că l-a confruntat pe guvernator cu păcatul său. „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu.” (Matei 14:13) Dezamăgirea, singurătatea, divorțul și moartea vor scrie capitole importante în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru terapeuți și doctori, dar în ultimă instanță nu există nimeni care poate vindeca o inimă frântă așa cum o face Dumnezeu. „Tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui.” (Psalmul 147:3-5) Fie că vorbim despre vindecarea bolilor sau despre salvarea din păcat, nicio situație nu este prea mare sau prea mică pentru a atrage atenția Dumnezeului nostru plin de dragoste. Pentru a înțelege capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca, să ne uităm la viața lui Iov. Nimeni în istorie nu a pierdut mai mult decât el… și cu toate acestea, Dumnezeu l-a scos la liman. În Iov capitolul 11, de la versetul 16 citim: „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” Ești cumva trist și cu sufletul încărcat? Fă ce a făcut Domnul Isus: fă-ți timp să te rogi!

„El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga…” (Luca 5:16)

     Dacă dorești să știi și să experimentezi mai multe lucruri despre rugăciune, analizează viața Domnului Isus: 1) El S-a rugat când presiunile vieții au crescut. „Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:15-16). Atunci când crezi că nu ai timp să te rogi, e momentul în care trebuie să te rogi cel mai mult. Secretul puterii primite de la El se găsește în timpul petrecut cu Dumnezeu. 2) Isus Hristos S-a rugat când a trebuit să ia decizii importante. Când a trebuit să-și aleagă prietenii cei mai apropiați, Domnul Isus a căutat călăuzirea Tatălui Său. „Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6:12-13). Când stai și te gândești – adevărul te lovește în moalele capului! Petrecem un an, ca să nu mai vorbim și de resursele materiale aferente, ca să ne organizăm nunta. Cu toate acestea, în mod uimitor, nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu când trebuie să ne alegem partenerul cu care ne vom petrece restul vieții! Dumnezeu nu este numai Creatorul universului; este și Stăpânul care îl conduce. Îți poți imagina ce cunoștințe are în materie de a conduce o afacere cu succes? Biblia spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17). Înainte de a angaja pe cineva, de-a te căsători, de a întocmi un plan sau de a face o investiție, Dumnezeu te invită să discuți cu El și să înțelegi punctul Său de vedere. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)

„Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele…” (Daniel 12:3)

     Dr. James Kennedy a scris: „Să ne gândim la piramida de la Giza (Gizeh), una din cele mai masive structuri din lume. Cineva a construit o casă memorială în cinstea lui însuși. E vorba de regele Khufru (Kefren), nume nu prea cunoscut! Șahul Indiei a construit Taj Mahalul ca ofrandă în cinstea soției sale, dar cu toate acestea și el a construit degeaba; la urma urmelor, cine cunoaște numele Arjumand? Dar Marele Zid chinezesc? Astronauții îl pot vedea din spațiu, dar cu toate acestea nimeni nu-și mai aduce aminte de Qin Shihuang, cel care a fost responsabil inițial de cea mai mare construcție din lume ridicată de mâna omenească. Chiar dacă acești oameni au fost uitați, tu poți lăsa o amprentă permanentă asupra lumii. Cum? Conducându-i pe alții la Hristos!” Biblia spune: „Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele…” Louis Pasteur, pionierul și părintele imunologiei, a trăit într-o perioadă în care mii de oameni mureau în fiecare an de rabie. El a lucrat ani de zile la un vaccin, și exact când era pe cale să-l testeze pe el însuși, un băiețel de nouă ani, pe nume Joseph Meister a fost mușcat de un câine turbat. Mama lui Joseph l-a implorat să testeze vaccinul pe fiul ei. Așa că, Pasteur i-a injectat vaccin timp de zece zile – și băiatul a supraviețuit! Zeci de ani mai târziu, dintre toate epitafurile pe care le-ar fi putut alege, Pasteur a cerut ca pe piatra lui funerară să fie încrustate cuvintele: JOSEPH MEISTER A TRĂIT! Cea mai mare moștenire a ta poate fi formată din toți aceia care vor trăi veșnic, datorită faptului că le-ai împărtășit Evanghelia. Domnul Isus a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63). Ce mișcă inimile oamenilor? Ce schimbă vieți? Cuvintele Domnului Isus!

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18)

     În esență, Biblia are de spus un singur lucru despre văicăreală – nu o practica! Tu spui: „Dacă ai avea problemele mele și tu te-ai plânge!” Dacă simți asta, ascultă sfatul apostolului Pavel: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14). De ce? 1) De obicei, cârtirea nu face decât să agraveze lucrurile. Și iată cum se întâmplă: ai o problemă, așa că te plângi și rămâi blocat. Te simți rău, așa că te plângi și mai mult… și ajungi să fii stresat, fără să ai în schimb vreo soluție. 2) Cârtirea nu te duce unde trebuie să ajungi. În loc să-I încredințezi situația lui Dumnezeu, Îi pui la îndoială înțelepciunea și ajutorul. Mii de iudei au murit în pustie din această cauză. Pavel scria: „Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi… Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră…” (1 Corinteni 10:10-11) Când nu iei în seamă binecuvântările și te concentrezi doar asupra problemelor, îți pierzi bucuria. 3) Cârtirea poate duce la boli legate de stres. „O inimă liniştită este viaţa trupului.” (Proverbe 14.30) Fii sincer: câți cârtitori cu „o inimă liniștită” cunoști? În loc să te plângi, începe să-ți numeri binecuvântările. Autoarea Barbara Johnson ne dă acest exemplu oarecum ironic: „Pe un bilețel scris de mână, lipit pe un stâlp de telegraf, scria așa: „Pierdut câine cu trei picioare, orb de ochiul stâng, cu colțul urechii drepte lipsă, recent castrat și care răspunde la numele Lucky (n.tr. Norocosul)!” Fiindcă ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, norocul nu are nimic de-a face cu tine, deoarece tu ești binecuvântat! Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”