„Credinţa ta neprefăcută… s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice” (2 Timotei 1.5)

     Se spune că Timotei a devenit un slujitor al lui Dumnezeu când avea șaptesprezece ani. El a fost copilul spiritual al lui Pavel și succesorul său. Lucrul acesta a fost posibil datorită influenței celor două femei din viața lui: bunica sa Lois și mama sa Eunice. E interesant faptul că bunicul și tatăl său nu sunt menționați. Așadar, ca părinte chiar dacă ai rămas singur, tu poți crește un copil deștept și fericit. Potrivit unui studiu realizat pe o perioadă de zece ani la Facultatea de Medicină din Harvard, există șase factori care au legătură cu capacitatea intelectuală a copilului: 1) Cea mai critică perioadă în dezvoltarea mentală a copilului este între opt și optsprezece luni. 2) De obicei, mama este cea mai importantă persoană din mediul copilului. 3) Cantitatea de limbaj „viu” adresat copilului între douăsprezece și optsprezece luni este absolut determinantă. 4) Copiii cărora li s-a dat acces liber în toate zonele de locuit din casă au progresat mult mai rapid decât aceia ale căror mișcări au fost restricționate. 5) Familia este cel mai important cadru în care se lucrează educația. 6) Cei mai buni părinți sunt cei care excelează în trei funcții cheie: sunt designeri și organizatori excepționali ai mediului propice pentru copiii lor; le permit copiilor să-i întrerupă timp de treizeci de secunde pentru a face schimb de impresii și de informații; și sunt disciplinatori fermi dar le arată în același timp o afecțiune profundă. Cu alte cuvinte, își iubesc copiii, discută cu ei, îi tratează cu respect, îi expun la lucruri interesante, le organizează timpul, îi disciplinează în mod corect și îi cresc în familii puternice și stabile. Aceasta este o rețetă ce se aplică în timp, dar care produce copii deștepți și fericiți.

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare  și tot felul de fapte rele” (Iacov 3:16)

     Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. De multe ori pornește de la un „eu” inflamat și te duce la comparație, competiție și condamnare. Același lucru îl subliniază Iacov: „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.” Așadar, fii veghetor în ce privește cearta! Și când își ițește capul – retează-i-l! Biblia ne avertizează: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă vrei ca astăzi să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Este posibil lucrul acesta de fiecare dată? Nu, dar cu cât înveți mai repede s-o faci, cu atât mai bine îți va merge. Când Dumnezeu îți spune „să întorci și celălalt obraz,” sau „să-ți vezi bârna din ochi”, sprijină-te pe harul Său și fă-o. Roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta în această situație!” – și El ți-o va da. „Înţelepciunea care vine de sus, este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18). Concluzie: Dacă vrei să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta – evită cearta!

„…Ca să fiţi desăvârşiţi…” (Iacov 1:4)

     Dacă te gândești serios să-ți schimbi modul de viață, de la un expert în leadership am obținut următoarele sfaturi: „Nu te schimba numai cât să scapi de probleme – schimbă-te cât să le poți rezolva. Nu-ți schimba numai circumstanțele pentru a-ți face viața mai bună – schimbă-te pe tine însuți ca să-ți îmbunătățești circumstanțele. Nu continua să faci aceleași lucruri învechite, așteptând rezultate diferite – obține rezultate diferite făcând ceva nou. Nu te uita la schimbare ca la un lucru greu ce trebuie făcut – ci ca la ceva util ce poate fi făcut. Nu te codi să plătești prețul schimbării – căci dacă n-o faci, vei plăti prețul faptului că nu te-ai schimbat niciodată.” Biblia spune: „Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” Formarea caracterului este un proces lent; nu te aștepta să fie ușor. Când încerci să scapi de greutățile vieții, scurtcircuitezi procesul, îți amâni creșterea și ajungi să ai o durere mai mare – acea durere nefolositoare care însoțește negarea și evitarea. O scrisoare a fost returnată oficiului poștal care a trimis-o, iar pe plic erau scrise următoarele cuvinte: „Destinatarul decedat.” Datorită unei omisiuni, scrisoarea a fost retrimisă la aceeași adresă. De data aceasta scrisoarea a fost returnată cu următoarele cuvinte: „Destinatarul este încă decedat!” Să fim sinceri, nici unuia dintre noi nu-i place schimbarea; facem tot ce ne stă în putere pentru a o evita. Ne dorim o îmbunătățire, însă nu dorim să plătim prețul aferent. Asta este o problemă, deoarece nu vei deveni niciodată ceea ce intenționează Dumnezeu să fii – rămânând așa cum ești! Nu e suficient să-ți dorești schimbarea și să fii deschis la ea, trebuie s-o urmărești!

„…Până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19)

     Astăzi vom vorbi despre trei căi scripturale care te vor ajuta să crești și să te maturizezi spiritual: 1) Conceperea. Aceasta este rezultatul uniunii dintre două persoane care se iubesc. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine este clară și convingătoare (vezi 1 Ioan 3:1); dar tu, cât de mult Îl iubești? (citește pentru asta Ioan 21:15). 2) Formarea. Pavel scrie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi.” Dumnezeu știe care sunt testele și încercările necesare pentru a produce în tine caracterul lui Hristos, și va face tot posibilul ca lucrul acesta să se întâmple. 3) Strădania. Când ești pregătit pe deplin să pui în negoț ceea ce a pus Dumnezeu în tine, va trebui să dai la o parte toate lucrurile negative pe care ți le-au făcut sau ți le-au spus alții. Trebuie să lupți împotriva atacurilor lui Satan indiferent de natura lor; amintiri dureroase, sentimente de deznădejde sau stimă de sine scăzută. Poate dușmanul a încercat ani la rând să te dea la o parte, să te facă să dai înapoi sau să te doboare, însă Dumnezeu îți va da putere să aduci la viață ceea ce a pus în tine. Și iată încă un lucru la care să te gândești: când se naște un copil, totul în familie se schimbă. La fel se întâmplă și cu tine. Când aduci la viață ceea ce a pus Dumnezeu în tine, toate lucrurile din viața ta vor fi schimbate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este o binecuvântare „ce dă peste”; va atinge fiecare domeniu al existenței tale. La fel cum o mamă își dă seama că este însărcinată, tot așa este și în domeniul spiritual. Așadar, nu ezita să aduci la viață ce a fost pus în tine. Acum e vremea potrivită s-o faci!

„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?” (Galateni 1:10)

     Avem adesea tendința de a cădea într-una din cele două capcane: 1) Ne gândim prea mult la noi înșine. Harry Truman a ajuns președinte după moartea lui Franklin Roosevelt. A fost momentul în care Sam Rayburn, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, l-a luat deoparte și i-a zis: „De acum înainte vei fi înconjurat de mulți oameni care îți vor spune ce om deosebit ești. Dar Harry, tu știi – și o știu și eu! – că nu ești!” Truman a pus la suflet acest sfat și a devenit un președinte cu adevărat extraordinar. Pentru a avea succes în misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu în viață, îți trebuie două lucruri – dependență de Dumnezeu și încredere în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Câtă vreme cele două lucruri sunt la locul lor, vei reuși. 2) Ne gândim prea puțin la noi înșine. Mulți dintre noi ne-am făcut un scop din a schimba opinia celor din jur despre noi și a dovedi că suntem valoroși. Până nu încetezi să mai fii de acord cu opiniile celor care te critică, vei rămâne închis într-o închisoare făcută de tine însuți. Când opinia criticului tău devine opinia ta, ai ridicat o închisoare în sufletul tău, și în ea se află un singur deținut – tu. De fapt, se poate ca cei pe care ai încercat să-i impresionezi toată viața să nu fie impresionați. Și trebuie să accepți că din perspectiva lui Dumnezeu nu contează! Pentru a reuși, trebuie să fii capabil să lucrezi cot la cot cu alții fără a te lăsa controlat de stările lor de spirit și de opiniile lor. De aceea Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?… Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” Deci, fii pe placul lui Dumnezeu!

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12)

     Ai remarcat vreodată felul în care cei de la grădina zoologică au grijă de animalele rănite? Chiar dacă îngrijitorul nu dorește decât să le ajute, animalele nu înțeleg deoarece ele se concentrează numai asupra durerii. Prin urmare, ripostează față de oricine încearcă să le ajute. Se întâmplă cumva asta și în viața ta acum? Poate cei care se intitulează creștini te-au rănit, și nu te așteptai ca tocmai ei să fi fost cei care ți-au cauzat durerea. Poate ai fost rănit atât de tare, încât nu mai ai încredere în nimeni – nici măcar în Dumnezeu. Nu ai spus efectiv: „Doamne, nu am încredere în Tine!”, însă faptele tale vorbesc mai tare decât vorbele tale: eviți să citești Cuvântul Său pentru a găsi un răspuns… nu vrei să te rogi sau să lași pe cineva să se roage pentru tine… încerci să te îngropi în muncă… treci de la o relație la alta… încerci alcoolul sau substanțe care îți alterează starea de spirit… petreci ore în șir uitându-te la televizor și navigând pe internet, iar unele lucruri pe care le vezi îți murdăresc conștiința… și în final te simți tot mai rău! Ce-i de făcut? 1) Întoarce-te la Dumnezeu. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Dă-i Lui durerea ta, greșelile tale, încurcăturile în care ai intrat și provocările tale. 2) Iartă-l pe cel ce ți-a greșit. Când ești obsedat de ceea ce ți-a făcut, și de încercarea de a-i plăti cu aceeași monedă, nu faci decât să te ții legat de acea persoană. Însă iertarea rupe lanțul și te eliberează. Prin propria ta putere ai putea reuși să-ți alini durerea, însă Dumnezeu poate distruge rădăcina durerii și te poate ajuta să ai parte de un viitor victorios!

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18)

     Solomon scrie: „Gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Există numeroase aplicații practice ale acestui verset; una dintre ele este aceea că gelozia poate duce la moartea unei căsnicii. Când ești gelos pe partenerul tău, îl distrugi – pentru că încerci să-i controlezi fiecare mișcare. Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când cineva din trecutul tău te-a trădat. Teama că s-ar putea întâmpla din nou îl ține pe partenerul tău ca pe jar. Și dacă vei continua în felul acesta, vei crea exact lucrul de care îți este frică: vei ajunge să-l îndepărtezi de tine. Chiar dacă nu va pleca, poate trăi într-o izolare emoțională fără să ți se dăruiască vreodată în întregime. Având lucrul acesta în minte, iată ce are Biblia de spus: „Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:16-18). Când știi că Dumnezeu te iubește în pofida imperfecțiunilor tale, sentimentul stimei de sine crește și începi să crezi că meriți să fii iubit. Când se întâmplă lucrul acesta, e mai ușor să accepți că și soțul (sau soția) te iubește, și că îți va fi fidel (sau fidelă). La fel este și când ieși din această închisoare – o închisoare făcută de propria-ți minte și mână, numită „gelozie”. Astăzi, Dumnezeu dorește să te elibereze de gelozie și să-ți dea relația după care ai tânjit întotdeauna. Vorbește cu El despre asta!

„Multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui” (Faptele Apostolilor 8:11)

     La fel cum apostolii au făcut minuni uimitoare prin puterea lui Dumnezeu, Simon vrăjitorul putea să facă lucruri nemaivăzute prin puterea celui rău. Ce au făcut apostolii ca să rezolve situația? Au trecut-o cu vederea? Au coexistat în pace? Au spus că nu e mare lucru? Nu, Petru l-a confruntat pe Simon, spunându-i: „Pocăieşte-te… şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale.” (Fapte 8:22). Și astăzi, forțele răului sunt reale și trebuie să știi cum să le ții piept. Domnul Isus a zis: „Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Biblia ne spune două lucruri importante despre omul posedat de diavol, din Gadara, pe care l-a vindecat Hristos: 1) Forțele răului care îl posedau s-au prezentat drept „Legiune… pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). Legiunea reprezenta o divizie de câteva mii de oameni,  bine antrenați și complet echipați, din armata romană, care primea ordine direct de la Cezar. 2) Ei „Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela” (Marcu 5:10). Asta pentru că își stabiliseră în el o întăritură. Să înțelegem un lucru: Nu poți câștiga bătălii spirituale cu arme naturale. E adevărat că învinovățirea lui Satan pentru toate problemele tale poate fi numai o scuză, însă atunci când nu-l vezi la treabă, el va avea avantaj de fiecare dată. Trebuie să fii înțelept și să știi când te confrunți cu probleme normale, omenești sau psihologice. Însă trebuie să ai și discernământ când ai de-a face cu „domnii, cu stăpânitori ai întunericului acestui veac… cu duhuri ale răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cum le poți învinge? Îmbrăcându-te (cum spune același Pavel mai departe, în Efeseni 6:13) cu „toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea.”

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.” Există trei tipuri de solitudine: 1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic. 2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” 3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!

„Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!