„Să umblaţi după lucrurile de sus” (Coloseni 3:1)

     Acum cinci sute de ani, marinarii se temeau de orizont, crezând că dacă navighezi prea departe, cazi de pe marginea pământului. Iar ei erau foarte serioși; într-atât încât au ridicat un monument la Strâmtoarea Gibraltar pentru a comemora această idee. În punctul ei cel mai îngust, spaniolii au ridicat un reper din piatră cu următoarea inscripție în limba latină: „Ne plus ultra” care înseamnă „mai departe nu se poate”. Apoi, în 1492, a venit Cristofor Columb și le-a răsturnat teoria. Descoperirea unor noi lumi și a unor noi orizonturi a schimbat gândirea tuturor. Spania a recunoscut lucrul acesta pe moneda sa națională, care a ajuns să poarte inscripția:   „Plus ultra – Mai departe”. Ți-ai pus cumva limite în gândirea ta? Regreți că ți-ai pierdut perioade din viață cu noțiuni și alergări nebunești? Ai impresia că cei mai buni ani din viața ta s-au dus? Nu e așa! Ai la dispoziție veșnicia pentru a trăi într-un trup ceresc de slavă care nu cunoaște limitări. Cele mai bune momente ale tale îți stau înainte, de partea cealaltă a mormântului. Așadar: „să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus” (v. 1-2). Apostolul Ioan a fost prizonier, înconjurat de mare pe mica insulă Patmos. Oriunde mergea, marea era acolo. Marea îl îngrădea. Îl mărginea și îl separa de cei dragi ai săi. Apoi Dumnezeu i-a descoperit slava cerului și el a scris: „marea nu mai era” (Apocalipsa 21:1). Gata cu limitările – în cer vei fi în sfârșit liber.”

„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14:2)

     În această meditație dorim să accentuăm însemnătatea pe care o are fiecare zi: să te bucuri acolo unde ești, în drumul tău spre destinație. E un sfat bun de urmat. Însă, la urma urmelor, în calitatea ta de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, dorința ta cea mai arzătoare nu trebuie să fie după cele ce sunt trecătoare, ci după cele ce sunt veșnice – patria ta cerească. Domnul Isus s descris-o în felul următor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Max Lucado scrie: „Călătoria către casă e plăcută, însă nu călătoria e scopul. O parte din acest mesaj l-am pregătit pe avion. Când m-am uitat în jurul meu la ceilalți pasageri, am văzut oameni satisfăcuți. Mulțumită cărților, pernelor, rebusurilor, ei își petreceau timpul într-un mod plăcut. Să presupunem că se aude următorul anunț: „Doamnelor și domnilor, aceasta este ultima voastră destinație. Nu veți ateriza niciodată; casa voastră este acest avion, deci bucurați-vă de călătorie.” Am năvăli cu toții spre cabina pilotului, căutând o pistă de aterizare. Nu ne-am mulțumi cu această idee. Călătoria nu este destinația. Avionul nu este scopul. Cei ce se mulțumesc cu nimic mai mult decât cu bucuria călătoriei se mulțumesc cu prea puțin. Inima noastră ne spune că în viață există mai mult decât această viață. Noi, la fel ca E.T. (personaj extra-terestru din filmul cu același nume apărut în 1982 – n.tr.) ridicăm degete îndoite spre cer. Poate nu știm înspre ce să le îndreptăm, dar știm că nu putem numi avionul casa noastră.” Domnul Isus a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc.” Pe pământ nu există nici un loc asemănător! Așa că, trăiește având cerul în gând.

„În temniţă Domnul a fost cu Iosif” (Geneza 39:20-21)

     Când soția lui Potifar a pretins că a fost abuzată de către Iosif, soțul ei a crezut-o și a ordonat ca Iosif să fie aruncat în închisoare. Unii dintre noi ar spune: „Putea să-și păstreze locul de muncă, să se distreze, sau poate chiar să obțină o promovare.” Nu și Iosif! În acel moment din viața sa, nu a existat un loc mai potrivit în care s-ar fi putut afla, pentru că era exact acolo unde dorea Dumnezeu. În închisoare l-a întâlnit pe paharnicul împăratului, care l-a prezentat lui Faraon, iar în cele din urmă l-a pus pe tron. Uneori Dumnezeu ne duce în vale pentru a ne ridica apoi pe culme. Noi trebuie să știm însă că atunci când ajungem jos, călătoria nu este terminată. Biblia spune despre Iosif: „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). Faraon urma să aibă un vis pe care nimeni din împărăția lui nu-l putea tălmăci în afară de Iosif. Prin urmare, Iosif era pe cale să ajungă de la zăbrelele închisorii la al doilea ca importanță după Faraon. Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate face o astfel de minune. Dacă ne-am afla în închisoare, aproape toți ne-am mulțumi cu o grațiere, cu un rând de haine și cu câțiva bănuți ca să ajungem acasă. Dumnezeu însă a pregătit ceva mai bun pentru Iosif. La fel a pregătit și pentru tine! El știe unde te duce. El știe ce lecții trebuie să înveți pe parcurs așa încât, când vei ajunge la destinație, vei putea împlini planul Său. Așadar, caută să vezi mâna lui Dumnezeu în situația în care te găsești astăzi.

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)

     Noi trăim și creștem copiii într-o lume a presiunii anturajului. Alții stabilesc standardul, iar noi ni-l însușim, îl dăm mai departe sau chiar îl punem în aplicare. În unele cazuri e bine, însă nu și când vorbim de direcția vieții noastre. Domnul Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Asta înseamnă că ești liber de presiunea pe care alții încearcă s-o pună asupra ta; liber să fii persoana pe care Dumnezeu te-a chemat să fii; liber să apelezi la El pentru răspunsuri în loc să te uiți și să cauți soluții la oameni. Biblia spune: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan 3:27). Când treci dincolo de aparențe, descoperi că mulți dintre noi se luptă cu nesiguranța. Noi suntem ființe competitive, care ne comparăm mereu unii cu alții. Suntem invidioși pe posesiunile celorlalți, pe abilitățile și pe realizările lor. Ne trezim că încercăm să ținem pasul cu anumite persoane sau să fim exact ca ele. Și drept consecință, devenim frustrați, deoarece acționăm în afara a ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim. Cu alte cuvinte, nu suntem noi înșine! Înțelege un lucru: Viața de creștin este o cursă și trebuie să alergi pe traseul corect. Niciodată nu te vei bucura de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu până nu-ți iei angajamentul să fii persoana creată de Dumnezeu să fii. Așadar, uită-te în oglindă astăzi și spune cu voce tare: „Sunt ceea ce sunt. Nu pot fi nimic altceva decât ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu. Așa că, mă voi concentra să fiu cel mai bun – și să sărbătoresc fiecare clipă.”

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

     Pierderile suferite în viață ne lasă cu dureri profunde și cu întrebări. Mame sau tați tineri sunt răpuși de cancer. Ruina financiară dă peste cap planurile de pensie. Copiii merg la închisoare, sunt uciși sau își iau viața. Asemenea vremuri ridică întrebări la care este dificil, dacă nu cumva chiar imposibil să răspundem. Analizăm circumstanțele la nesfârșit. Facem speculații referitoare la detalii, căutând indicii care ne-ar putea face să înțelegem mai bine sau să suportăm mai ușor. Întoarcem lumina reflectorului spre noi, spre alții și chiar spre Dumnezeu, întrebându-ne ce am fi putut sau ar fi trebuit să facem diferit pentru a împiedica cele întâmplate. Ne întoarcem spre prieteni, frați credincioși și pastori numai pentru a auzi ceea ce par a fi platitudini religioase și încercări eșuate de a ne micșora durerea. Când răspunsurile par să întârzie și când cerul tace, ce trebuie să facem? Iată două versete care îți pot fi de ajutor în astfel de vremuri: 1) „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre” (Deuteronom 29:29). Când vorbim de înțelegerea celor întâmplate, noi avem teritoriul nostru, iar Dumnezeu îl are pe al Său. Al nostru se limitează la ceea ce decide El să ne descopere. În acel moment, trebuie „să te încrezi în Domnul din toată inima ta, şi să nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbe 3:5). 2) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Poate Dumnezeu îți va da explicații, poate nu. Dar El este „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 22:13), ceea ce înseamnă că El are un plan și că lucrează spre binele nostru și spre slava Sa. Așadar, încrede-te în El!

„N-a găsit decât frunze” (Matei 21:19)

     Biblia spune: „pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat” (v. 18-19). Poate te gândești că a fost o faptă destul de urâtă. La urma urmelor, nu a fost vina smochinului că nu avea pe el nici o smochină. Atunci de ce l-a blestemat Domnul Isus? Vom găsi răspunsul în următoarele cuvinte: „În smochin, fructele apar odată cu frunzele.” Când Domnul Isus a văzut frunzele în copac, avea dreptul să se aștepte să găsească și fructe. Și pentru că nu a găsit, l-a blestemat pentru că l-a amăgit și a lăsat impresia că are rod. Fiecare dintre noi trebuie să ia aminte la următoarea învățătură. Ai grijă să nu expui o coroană impresionantă de frunze fără să ai vreun rod! E nevoie de mai mult decât de un abțibild cu un pește, lipit pe mașină, de o insignă cu numele Isus la rever și de o Biblie mare sub braț pentru a-i influența pe alții și pentru a-i câștiga pentru Hristos. Biblia spune: „ Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Acestea sunt roadele pe care oamenii le văd, le ating, le gustă și de care se bucură. Și acestea le dorește Dumnezeu să se manifeste și în viața ta astăzi.

„David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6)

     David tocmai a câștigat o serie de victorii militare spectaculoase. Însă când s-a întors de pe câmpul de luptă, găsindu-și casa distrusă de amaleciți și familia luată prizonieră, inima i s-a frânt. El și oamenii săi au căzut la pământ și au plâns până nu au mai avut lacrimi. Însă el nu a rămas la pământ. „David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (v. 8). Auto-încurajarea lui David, bazată pe călăuzirea lui Dumnezeu, l-a condus spre următoarea victorie. Este o lecție importantă și pentru noi. Trebuie să învățăm cum să vorbim cu noi înșine, cum să invocăm promisiunile lui Dumnezeu și cum să ne rugăm pentru noi înșine. Iată și o promisiune din Psalmi pe care ne putem baza: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Bucuria ta va reveni. Dumnezeu a promis așa! Deci, uită-te în oglindă astăzi și declară: „Și asta va trece. Ce nu mă distruge mă face mai puternic. Între timp, voi lăsa ca situația aceasta să mă apropie mai mult de Tine, Doamne.” Începe să te încurajezi singur! Cele mai aprigi lupte aduc cele mai mari victorii. Slăbiciunile tale pot deveni surse ale unor calități pe care nu știai că le ai. Amintindu-și de cele mai dificile clipe din viața sa, Iosif a spus: „Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). El face la fel și astăzi! Nu ceilalți îți controlează destinul, ci Dumnezeu și El nu este ca oamenii. El îți poate transforma durerea în câștig, iar cicatricile în binecuvântări. Regăsește-te, restabilește-ți prioritățile și hotărăște-te să mergi înainte. Cuvântul pentru tine astăzi este: Învață să te încurajezi singur.

„Fiecare să-şi cerceteze fapta lui” (Galateni 6:4)

     Un pastor scrie: „Când eram tânăr, aș fi putut participa la o sută de teste despre daruri și abilități și nu aș fi descoperit niciodată că am darul învățării, pentru că nu am desfășurat niciodată această activitate. Numai după ce am început să accept oportunitățile de a vorbi și am văzut rezultatele, am primit confirmarea din partea altora și mi-am dat seama că Dumnezeu m-a înzestrat să fac lucrul acesta.” Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul implicării, nu vei știi niciodată la ce te pricepi. Cu siguranță că vei face greșeli – și unele te vor descuraja atât de tare că vei dori să renunți și să nu mai încerci niciodată. Dacă însă transformi greșelile în experiențe din care ai ceva de învățat, nu numai că vei descoperi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci, dar vei crește și vei deveni expert. Pavel scrie: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (v. 4-5). Apoi adaugă: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi” (v. 9-10). Astăzi, te invit să privești cu mare atenție la zilele care ți-au mai rămas și să iei hotărârea de-a le transforma în ceva semnificativ. Cele mai triste cuvinte din lume se găsesc pe o piatră funerară pe care scrie: „Când am realizat că mor, am descoperit că nu am trăit.” Nu lăsa să se spună asta despre tine!

„Fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:5)

     Bob Buford a fost un om de afaceri de succes care a simțit că Dumnezeu îl cheamă în lucrare. Însă nu era sigur care este acea lucrare, așa că s-a hotărât să testeze apele. A adunat mai mulți pastori din biserici mari pentru a vedea dacă îi poate ajuta prin experiența sa organizatorică. Costul acestui demers era suficient de scăzut așa încât, chiar dacă nu ar fi dus nicăieri, și-ar fi putut continua căutările în altă parte. Dacă din impuls ar fi renunțat la funcția sa de director executiv și ar fi acceptat o poziție în conducerea vreunei biserici, și-ar fi putut rata chemarea și ar fi pus în pericol șansa lui de a continua cercetările. Prin urmare, astăzi Bob Buford este cunoscut în lume prin modelul promovat de el în domeniul organizării lucrării bisericii. Când te hotărăști să „testezi apele” trbuie să ții cont de angajamentele luate în trecut și să ți le onorezi. Amos a devenit profet în timp ce avea de îndeplinit în continuare datoria de păstor. Pavel nu a încetat să se ocupe de facerea corturilor când s-a apucat de plantarea de biserici. E nevoie de timp și de răbdare pentru a înțelege care este voia lui Dumnezeu și majoritatea dintre noi avem facturi de plătit și familii de îngrijit. Așadar, ce ar trebui să facem? Să ne păstrăm activitatea curentă – dar să testăm apele! Și să nu uităm că nu suntem singuri. Dumnezeu este mai preocupat de succesul nostru decât suntem noi. Când simțim că am primit undă verde de la El, să apăsăm ușor accelerația și să mergem înainte. Dramaturgul Arthur Miller a spus: „E greșit să rămâi într-o lucrare despre care știi că nu ți se potrivește. Dumnezeu nu  te-a pus pe pământ pentru a-ți irosi anii într-o activitate în care planul Său sau scopul Său pentru viața ta nu sunt incluse, indiferent cu cât ești plătit pentru asta.”

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Pavel scrie: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc., iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățat, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care poate numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea – nu slăbiciunea – Evangheliei. E o diferență uriașă între răceala unei inimi răzvrătite și strigătul unei inimi frământate care spune : „Doamne, scapă-mă de mine însumi.” O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi!  Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).