„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

     Celebrul boxer american Muhammad Ali (alias Cassius Clay) a făcut această declarație înaintea meciului cu Joe Frazier, din 1971: „Nu există niciun om în viață care să mă poată bate. [A lovit aerul cu stânga lui orbitoare.] Sunt prea deștept. [Și-a lovit capul cu mănușa.] Sunt prea frumos. [A arătat camerelor profilul său, ca un bust pe un piedestal.] Eu sunt cel mai mare! Eu sunt regele! Ar trebui să fiu un timbru poștal – numai așa voi fi lins vreodată!” Ghici ce s-a întâmplat în acea luptă? Spre uimirea tuturor, în special a sa, Ali a pierdut în fața lui Frazier. Când încrederea în propriile capacități și resurse se transformă în mândrie și apoi în aroganță, te îndrepți spre dezastru. Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.” (Proverbele 16:18) Așadar, cum găsești echilibrul? Amintindu-ți că fiecare dar, abilitate, talent și resursă vine de la Dumnezeu. Încrederea este esențială pentru succes. Nu este nimic greșit în a recunoaște darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Dar diferența dintre încrederea în sine și încrederea în Hristos se găsește în persoana care primește creditul. O modalitate bună de a menține acest gând în prim-planul vieții tale este să practici arta mulțumirii în fiecare zi. Este greu să mai fii prea încrezător în tine însuți când recunoști că nu ești nimic fără harul lui Dumnezeu, care este darul Său nemeritat, necâștigat și nejustificat! Biblia spune: „Tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6) Deci, nu lăsa loc mândriei!

„Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune…” (Eclesiastul 1:14)

     Ai cumva impresia că dacă ai avea mai mulți bani sau mai mult succes, ai fi fericit? Tenismenul german Boris Becker a declarat: „Am câștigat Wimbledonul de două ori, o dată ca cel mai tânăr jucător. Eram bogat. Aveam toate bunurile materiale de care aveam nevoie… La fel ca starurile de cinema și din muzică ce ajung să se sinucidă – ei au totul, și totuși sunt atât de nefericiți. Eu nu aveam pace interioară.” Înțeleptul Solomon a făcut aceeași descoperire: „Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!” El a încercat religia, educația, banii, proiectele de lucrări publice, faima, scrisul creativ și plăcerea senzuală: „Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.” (Eclesiastul 2:10-11) Pentru ca în cele din urmă, în ultimul capitol al cărții Eclesiastul, Solomon să găsească ce căuta, ajungând la concluzia potrivită: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13) Înțeleptul acesta a descoperit că viața nu se construiește pe lucruri, ci pe relații. Iar prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este relația cu Dumnezeu. S-ar putea să te întrebi: „Cum Îl găsesc pe Dumnezeu?” Prin Hristos! Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Poți deci să ai o relație cu Dumnezeu, care să-ți schimbe viața, punându-ți încrederea în Isus Hristos!

„Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)

     Ionatan era moștenitorul de drept al tronului tatălui său, Saul… dar David a fost chemat de Dumnezeu să fie succesorul lui Saul, ca viitor rege al Israelului. Din prima zi, s-au aflat pe calea conflictului. Aveau totul de pierdut dacă deveneau prieteni, pentru că, în cele din urmă, doar unul dintre ei putea domni. Așadar, cum au gestionat această situație? Au fost competitivi, suspicioși sau geloși unul față de celălalt? Nu, pentru că niciunul nu era interesat să se promoveze pe sine însuși. Biblia spune: „Ionatan a făcut legământ cu David… A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.” (1 Samuel 18:3-4) Acestea erau bunurile sale personale cele mai prețioase. El a fost dispus să-și riște viața pentru David, în ciuda avertismentelor tatălui său, Saul, potrivit cărora tronul lui Ionatan nu va fi niciodată liniștit câtă vreme David va fi în viață (cf. 1 Samuel 20:31). De asemenea, David și-a riscat viața luptând cu filistenii pentru a-i ajuta pe Saul și Ionatan să-și întemeieze regatul. Ideea principală aici este următoarea: un prieten adevărat este „acolo pentru tine”, chiar și atunci când ar prefera să fie în altă parte. Așa cum spunea o celebritate: „Mulți oameni vor să meargă cu tine în limuzină, dar ce trebuie să cauți este o persoană care să ia autobuzul cu tine atunci când limuzina se strică!” Înțeleptul Solomon a spus: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” Când a fost ultima oară când I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru prietenii adevărați din viața ta? Ce îi face atât de speciali? Nu presupune că ei știu cât de mult îi apreciezi, spune-le-o! Și încă un gând: dacă vrei să ai prieteni adevărați, fii tu unul!

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

     Fiul risipitor s-a întors în cele din urmă acasă și și-a recăpătat locul în familie. Biblia ne spune că atunci când a pierdut totul și a ajuns să hrănească porcii, el „și-a venit în fire” (Luca 15:17). Este greu să vezi o persoană dragă că suferă, dar uneori trebuie să ajungă jos, pentru a se întoarce. Momentul de cădere al fiului risipitor a devenit punctul său de cotitură. „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15: 18) Să remarcăm faptul că tatăl său a fost un părinte bun care avea un copil rebel. Dacă asta te descrie și pe tine, iată trei sfaturi bune: 1) Nu te învinovăți și nu-ți face reproșuri; 2) Nu judeca defectele copiilor tăi din postura cuiva plin de calități. Motivul pentru care ei nu pot vedea este că sunt orbi spiritual. Dar Dumnezeu le poate deschide ochii! Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6:44) Tu roagă-te, și lasă-L pe Dumnezeu să-i atragă! 3) Fii cu inima deschisă… și deschide și ușa! Când fiul risipitor și-a venit în sfârșit în fire, a știut unde să meargă; înapoi acasă, la tatăl care-l iubea. Tu nu-ți vei putea salva copiii de consecințele faptelor lor și poate că nu vei putea diminua durerea prin care trec… Dar dacă te rogi, dacă îți păstrezi inima și ușa deschise, Dumnezeu îi poate aduce înapoi. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Aceasta este o promisiune pe care te poți baza, azi și în fiecare zi!

„Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare)… Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire).” (Geneza 41:51-52)

     Când treci printr-o tragedie sau printr-o pierdere, dacă nu primești ajutor, te poți închide emoțional și poți rămâne blocat. Iar atunci când te concentrezi asupra durerii din trecut, riști să pierzi binecuvântarea pe care Dumnezeu o are pentru tine în viitor. Dacă cineva a avut motive să cedeze disperării și să renunțe, acela a fost Iosif. Cei care ar fi trebuit să-l iubească, l-au dușmănit și l-au trădat. A fost calomniat, mințit și întemnițat pe nedrept. Cum a supraviețuit? De patru ori citim în Geneza 39: „Domnul a fost cu Iosif”. Sentimentul prezenței lui Dumnezeu îți va fi sprijin prin lucruri care altfel te-ar distruge. Iosif știa că iertând și uitând, și nu păstrând resentimente, se va elibera și se va poziționa favorabil pentru a-și îndeplini destinul divin. Cum știm acest lucru? Datorită numelui pe care l-a dat celor doi fii ai săi. „Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu”. Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”. Cine l-a ajutat pe Iosif să uite durerea provocată de familia sa? Dumnezeu! Ce l-a ajutat să depășească nedreptățile pe care alții i le-au făcut? Un sentiment constant al prezenței permanente a lui Dumnezeu! Și astăzi, prezența lui Dumnezeu va face asta și pentru tine. Promisiunea Sa pentru tine este următoarea (Isaia 43:2-3): „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine… dacă vei merge prin foc, nu te va arde… Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău!”

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:14)

     Femeia pe care a întâlnit-o Domnul Isus la fântână fusese căsătorită de cinci ori. A tot încercat relații, din dorința de a umple golul din ea. Dar nu a funcționat pentru ea… și nu va funcționa nici pentru tine! Nu va funcționa nici urcatul pe scara ierarhică a corporației, nici achiziționarea de tot mai multe lucruri, sau dobândirea faimei… Reține ce i-a spus Domnul Isus acestei femei: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete…” (vers. 13) Când te afli în deșert fără apă, vine un moment în care începi să ai iluzii, halucinații… iei mirajele drept lucruri reale… Dar nu sunt! Iar când sufletul tău continuă să fie însetat și uscat, începi să cauți lucruri care nu sunt reale și care nu-l pot satisface. Domnul Isus nu a adus în discuție trecutul acestei femei pentru a o face de râs, ci din cu totul alt (și unic) motiv: ca ea să înțeleagă că El poate vindeca rănile trecutului ei și îi poate da speranța unui viitor mai bun. Și a făcut-o! Nu numai că a transformat-o, dar ea a devenit și prima persoană care a dus Evanghelia în Samaria. Poate crezi că ești în afara „razei de acțiune” a speranței și răscumpărării. Împăratul David nu a fost în afara acestei sfere, dar a comis adulter, și l-a acoperit cu o crimă! Apostolul Petru nu a fost în afara acestei sfere, și s-a lepădat de Domnul Isus! Ucenicul Toma nu a fost în afara acestei sfere, chiar dacă este încă amintit ca un necredincios. Apostolul Pavel nu a fost în afara acestei scheme, și a ucis creștini înainte de a deveni unul dintre ei. Dorințele tale neîmplinite și setea ta nepotolită sunt un plus, nu un minus – dacă le lași să te ducă la picioarele lui Isus! Avem aici în vers. 14 promisiunea Sa: „apa pe care i-o voi da Eu… se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” Reține: numai Domnul Isus îți poate sătura sufletul!

„Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege…” (Romani 3:21)

     Vei merge în cer pentru că te-ai încrezut în neprihănirea lui Hristos, și nu datorită neprihănirii tale. Poate vei spune: „Dar nu este important să faci ceea ce este bine?” Absolut. Răsplata ta în cer va depinde de ceea ce faci pentru Dumnezeu aici pe pământ. Dar mântuirea ta depinde de încrederea în ceea ce a făcut Hristos, nu tu. Satan știe acest lucru și va încerca să te conducă înapoi la o viață creștină bazată pe fapte. Iar când vei da greș (și asta se va întâmpla în mod sigur!), el te va condamna și îți va spune că nu te ridici la înălțimea așteptărilor… și, prin urmare, nu ești demn de dragostea și acceptarea lui Dumnezeu. Să ne uităm ce face condamnarea: 1) Te lipsește de încrederea în Dumnezeu. De multe ori, când greșești tu, nu poți să te bazezi pe promisiunile Sale, pentru că te simți nevrednic. De 31 de ori în Sfânta Scriptură, se spune că suntem „în Hristos”. Asta înseamnă câte una pentru fiecare zi a lunii. Așadar, în fiecare zi, amintește-ți că ești „în Hristos” și, pentru că El este vrednic, tu ești acceptat! 2) Te face o persoană iritabilă și neplăcută pentru cei din jurul tău. Consilierii pe probleme de dependență descriu acest lucru ca fiind starea de a fi „agitat” sau neliniștit în propria piele. Ca urmare, începi să dai afară ceea ce simți pe dinăuntru. Care este răspunsul? Ni-l oferă apostolul Pavel: „nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii… Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege… şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” (Romani 3:20-22) Concluzie: neprihănirea este trecută în contul tău prin credință, nu prin fapte! Astăzi ești iubit și acceptat „în Hristos”!

„Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins… Şi, chiar de nu ne va scoate… nu vom sluji dumnezeilor tăi…” (Daniel 3:17-18)

     Când Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat să se închine în fața statuii de aur înaltă de aproape 30 m. a lui Nebucadnețar, acesta i-a amenințat cu un cuptor de foc. Dar iată ce i-au răspuns ei: „Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins… Şi, chiar de nu ne va scoate… nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (vers. 17-18). Când Se arată Dumnezeu? Când spui: „Dumnezeu poate să mă scape, dar și dacă nu o va face, am de gând să-L slujesc oricum!” Este minunat când Dumnezeu ne oferă ceea ce avem nevoie. Totuși, credința care îi face plăcere cu adevărat lui Dumnezeu spune: „Dar chiar dacă nu mă va scăpa, sau nu-mi va da – mă voi încrede în Dumnezeu oricum!” Apostolul Petru scria: „sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos…” (1 Petru 1:6-7) Și încă un gând: Biblia nu spune că cei trei tineri evrei l-au văzut pe al patrulea om care era cu ei în foc; spune că Nebucadnețar l-a văzut și l-a descris ca fiind „fiu de dumnezei” (Daniel 3:25). Așadar, chiar și atunci când nu știi sau nu ești conștient, credința, viața și mărturia ta au un impact asupra celor din jurul tău și aduc slavă lui Dumnezeu!

„Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă… provizii…” (Geneza 41:35)

     Să citim mai mult din ce i-a sugerat Iosif lui Faraon: „Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, şi să le păzească. Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:34-36) Există două lecții importante pentru noi în această relatare: 1) Nu lăsa momentele proaste să le înghită pe cele bune. Și care este cel mai bun mod de a face lucrul acesta? Stând în Cuvântul lui Dumnezeu în momentele de descurajare și dificultate și bazându-ne pe el. Pavel a spus: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6); 2) Nu te bucura doar de momentele tale bune; culege din ele înțelepciunea, puterea, strategiile, relațiile și resursele care te vor susține în momentele grele. Apostolul Pavel scrie: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4) Iar atunci când Dumnezeu te binecuvântează, nu te limita la păstrarea binecuvântării – împarte-o cu alții! Pune în practică legea reciprocității pe care a propovăduit-o Domnul Isus: „Daţi, şi vi se va da… cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38) Lucrurile de care te agăți pentru scopuri egoiste în cele din urmă le vei pierde. Dar atunci când dăruiești pentru a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu a promis să te răsplătească – acum, și în veșnicie!

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Împăratul Solomon ne-a lăsat această mostră de înțelepciune: „Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3:2-8) El trece în revistă douăzeci și opt de „momente” diferite. Dar să observăm ce nu include Solomon aici: un timp pentru a renunța! Atâta timp cât rămâi pe câmpul de luptă, Dumnezeu îți poate întoarce situația și îți poate oferi victoria. Dacă ești îngrijorat astăzi în legătură cu căsnicia ta, copiii tăi, sănătatea ta, finanțele tale, slujba ta, viitorul tău etc. iată o promisiune pe care te poți baza: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.” (Isaia 54:17) Dumnezeu nu a spus că nu va exista nicio armă îndreptată împotriva ta, ci a promis că ea nu va avea putere!… Așa că, nu renunța!