„Trăiţi în dragoste…” (Efeseni 5:2)

     Grecii foloseau patru cuvinte pentru a face deosebirea dintre tipurile de dragoste: 1) Storge, care înseamnă atașament, afecțiune firească, ca aceea dintre părinți și copii; 2) Eros, care înseamnă atracție trupească; 3) Philia, care înseamnă afecțiune emoțională sau prietenie; 4) Agape, care înseamnă dăruire necondiționată, dragoste sacrificială. Când Biblia vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi și despre tipul de dragoste pe care trebuie s-o avem pentru El și pentru ceilalți, cuvântul folosit este întotdeauna agape, ceea ce indică angajamentul de a acționa. Știi că este posibil să iubești pe cineva chiar dacă nu-ți place de persoana aceea? Într-adevăr, dacă Dumnezeu vrea să ne învețe să iubim, El va aduce în viața noastră persoane greu de iubit. Adevărul este că viețile noastre sunt pline de persoane pe care nu le agreem: nu ne place cum vorbesc, nu ne place cum se comportă, nu ne place cum se îmbracă… Dar mai mult decât orice, avem tendința de-a nu agreea persoanele cărora nu le place de noi! Dacă stai să te gândești, ai putea întocmi o listă cu persoanele pe care nu le iubești? Probabil ai trece pe listă persoane cu care nu ai nimic în comun, sau îți este greu să te înțelegi cu ele. Uneori, fiecare este greu de iubit – da, chiar și tu, și eu! – dar unii sunt greu de iubit… tot timpul! Domnul Isus nu ne-a cerut niciodată să avem o atracție delicată față de toți. Nici El nu a simțit atracție față de farisei. Așa că, nu trebuie să ne placă de toți – nu-i așa că este o ușurare? Dar – și acum vine partea cea mai grea – noi trebuie să-i iubim. Ce vrea să ne învețe Biblia când spune: „trăiți în dragoste”? Este la fel ca umblarea fizică. Această dragoste necondiționată necesită efort, se mișcă într-o direcție precisă și este ceva ce faci în fiecare zi! Deci și azi, acum – iubește!

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii…” (Ioan 13:34)

     Dragostea este cu siguranță cel mai neînțeles cuvânt din lume. Iar noi îi diluăm și mai mult înțelesul printr-o utilizare exagerată: „Îmi iubesc soția, îmi iubesc țara, iubesc pizza, iubesc să fac cutare lucru…” A da și a primi dragoste nu e deloc simplu, când nu înțelegem ce înseamnă dragostea. Așa că trebuie să clarificăm câteva concepții greșite. Noi credem că dragostea este un sentiment – un nod sentimental în stomac. Dragostea adevărată creează într-adevăr sentimente, dar e mai mult decât un sentiment. O a doua concepție greșită este că dragostea nu se poate controla. Ai spus vreodată: „M-am îndrăgostit” – ca și cum te-ai fi împiedicat? Noi spunem „Nu am ce să fac, dacă m-am îndrăgostit!” sau opusul „Nu am ce face, pur și simplu nu îl/o mai iubesc!” Faptul că Domnul Isus ne poruncește să ne iubim unii pe alții înseamnă că avem control asupra persoanelor pe care le iubim sau nu le iubim. Dragostea, în esența sa, înseamnă două lucruri. Mai întâi, este o chestiune de alegere. „Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14). Să remarcăm acest cuvânt: „îmbrăcați-vă.” Așa cum îți alegi hainele pe care le porți în fiecare zi, tot la fel îți alegi și atitudinea pe care o afișezi. Așadar, dragostea se poate controla. În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament. „Copilașilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan 3:18). Și iată cum funcționează: când te apropii de cineva cu o dragoste autentică și cu preocupare, sentimentele tale față de acea persoană se schimbă. Și chiar dacă nu răspunde cu dragoste la dragostea ta, Dumnezeu Se bucură de tine. Iar această răsplată îți va fi de-ajuns!

„Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)

     În relatarea din Noul Testament, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că El va ruga pe Tatăl, să le dea un alt Mângâietor, care să rămână cu ei în veac. Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce stă alături” sau „cel care mijlocește”. Misiunea Lui este să te întărească, să te încurajeze și să te sfătuiască. Cât de bun este lucrul acesta? Când te simți descurajat, confuz și lipsit de putere, tu ai acces la un ajutor înțelept, plin de compasiune și competent, care se va arăta ca să te sprijine și să-ți asigure lucrurile de care ai nevoie. Așadar, în loc să te lupți să mergi singur, învață să te bazezi pe El, să iei din puterea Sa, și să crezi că El Își va face lucrarea plină de putere în tine. Apostolul Pavel ne spune să umblăm „cârmuiţi de Duhul, şi să nu împlinim poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16). Lupta Duhului împotriva cărnii este neobosită. Și firea noastră pământească nu poate fi niciodată potolită de gândirea omenească; lucrul acesta nu face decât să producă înfrângere și descurajare. Care este răspunsul? Duhul Sfânt îți va spune unde să mergi și ce să faci. Și mai există un beneficiu minunat pe care ți-l aduce locuirea de către Duhul Sfânt: „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Să te rogi, și apoi să faci lucrurile după mintea ta – nu este calea lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt – și nu faptele făcute la nimereală – trebuie să caracterizeze viața ta. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: sprijină-te, contează pe lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt!

„Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi…” (Ioan 16:7)

     Chiar dacă inimile ucenicilor erau îndurerate din cauza plecării lui Isus la Tatăl, El i-a asigurat că este spre folosul lor să plece, deoarece acest lucru le va da putere și autoritate să facă lucrări în Numele Lui (vezi Ioan 14:12). Faptul că erau „sub o altă conducere” nu era sfârșitul, ci o continuare a lucrării lui Hristos, căci Duhul Sfânt a luat ștafeta din mâna Fiului și a pus-o într-a lor. Fiul avea să plece, dar Duhul Sfânt avea să rămână cu ei în veac (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor. Duhul avea să intre în trupurile lor umane și să locuiască permanent în ei! Dar acest fapt nu este doar o legătură provizorie, vagă. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne alege pe noi ca reședință permanentă. Te-ai gândit vreodată la avantajul pe care ți-l conferă lucrul acesta? De exemplu, poate mâine te vei trezi stresat, obosit și iritat… omenește vorbind, aceste sentimente îți pot influența foarte ușor ziua – dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să aibă control asupra vieții tale.  Apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poate ești la muncă, poate îți duci copiii la școală, vizitezi un bolnav, aștepți rezultatul biopsiei sau participi la înmormântarea prietenului tău cel mai bun… pe măsură ce-ți desfășori viața de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu este acolo cu tine. Înțelegi acum de ce Domnul Isus le-a zis ucenicilor că e bine ca El să plece și să le trimită Duhul Sfânt? Indiferent ce faci, nu lăsa ca acest adevăr plin de putere să treacă pe lângă tine!

„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)

     Mai ții minte vremurile în care luai cina fără telefon mobil, fără mesaje vocale și fără supraîncărcarea creierului? Când prietenii și familia se bucurau unii de alții, fără să fie întrerupți de tehnologie? Suntem o generație care pierdem arta comunicării și a intimității – și lucrul acesta își pune amprenta asupra timpului pe care-L petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a trăit cu mult înainte de epoca înaltei tehnologii, El era solicitat mereu; mulțimile Îl urmau la orice oră din zi și din noapte. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne spune: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Domnul Isus Și-a făcut timp să fie singur cu Tatăl Său. Este nevoie de disciplină spirituală pentru a elimina zgomotul și agitația vieții, și pentru a putea tăcea și asculta ce are Dumnezeu să-ți spună. Iar dacă exersezi lucrul acesta, descoperi o profunzime și o părtășie cu Dumnezeu care îți liniștește inima. Investește câteva minute și citește Ioan capitolele 14-16 și lasă ca duhul tău să absoarbă mesajul Domnului Isus. Să remarcăm faptul că El dorește ca ucenicii Săi să aibă pace, și îi mângâie asigurându-i că nu-i va lăsa niciodată singuri. Acestea sunt binecuvântări pe care dorește să ți le împărtășească și ție, printr-o lucrare lăuntrică. Așadar, cum poți găsi această pace și această mângâiere? Duhul Sfânt care locuiește în tine face această lucrare lăuntrică. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Probabil aceasta este cea mai profundă și benefică taină a creștinismului, anume că Duhul Sfânt locuiește în orice credincios, și este dispus și disponibil să ne ofere tot ce ne trebuie pentru a face față dificultăților vieții. Mângâietorul a fost promis de Fiul, trimis de Tatăl și astăzi El este al nostru prin credință. Îmbrățișează-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa care nu dă greș niciodată!

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)

     Astăzi, poți avea pace – indiferent de împrejurările prin care treci. Biblia spune: „Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16). Gândește-te la următorul aspect: Dumnezeu nu are nicio îngrijorare și nicio problemă, pentru că El controlează totul! Și pe măsură ce înveți să te încrezi în El, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, îți va păzi inima şi gândurile în Hristos Isus.” Un autor creștin a spus: „Dacă ai locui într-un oraș care este terorizat de raiduri inamice, una dintre opțiunile armatei ar fi să trimită trupe care să locuiască efectiv alături de tine. Ele nu ți-ar oferi doar protecție în timpul atacului, ci l-ar și descuraja pe inamic să mai lanseze atacuri viitoare.” Acesta este rostul celor scrise în versetul din Filipeni 4:7. Duhul Sfânt a pus bazele unei garnizoane [o fortăreață, o armată de apărare, o forță de intervenție] înlăuntrul nostru. Și garnizoana păcii lui Dumnezeu îți va locui inima și mintea, ocrotindu-te și vindecându-ți rănile produse de îngrijorarea și de teama care amenință să-ți invadeze viața. Este pacea care transcende priceperea omenească pentru că are putere de la Dumnezeu și este conectată cu Duhul Sfânt. „Avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem.” (Romani 5:1-2) Există în viața ta domenii în care îți lipsește pacea? Dă-i-le lui Dumnezeu! Psalmistul a spus: „El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui.” (Psalmul 85:8) Autoarea Diane Eble afirma: „Când vorbește Dumnezeu, mesajul Său este pacea. Nu porni pe niciun drum care nu este caracterizat de pace… acolo nu este Dumnezeu!” Așa că, fă din pacea lui Dumnezeu unitatea ta de măsură!

„Sunt limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit”. (1 Timotei 5:13)

     Biblia ne spune deci că bârfa înseamnă – simplu – „a vorbi ce nu trebuie vorbit.” Teologul american Jon Zens spunea: „Am văzut prieteni și familii care suferă nespus de mult din cauza bârfei, informații pe care cineva ți le oferă fără consimțământul tău și fără consimțământul persoanei implicate. Ce mai contează că această informație poate fi adevărată, parțial adevărată sau complet falsă?! Poate fi motivată de intenții bune, însă întotdeauna conține informații negative și întunecă percepțiile oamenilor despre o persoană, în mod injust. Persoana care este defăimată nu are nicio idee, deoarece purtătorii de povești evită de obicei să vorbească direct cu persoana pe care o înjosesc!” Un alt lider creștin a afirmat: „Armata creștină este singura care își împușcă răniții!” Așa că stabilește-ți, pentru propria ta viață, standardul de-a evalua oamenii pe baza experienței tale cu ei, și nu după ceea ce spune altcineva. Se știe că informațiile „de mâna a doua” nu sunt demne de încredere, induc în eroare și încalcă porunca lui Hristos „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). După ce ai fost rănit de bârfă, poți înțelege înțelepciunea acestor cuvinte! Zvonurile și aluziile pot părea nevinovate și pot ajunge la tine subtil, dar (chiar dacă cineva nu acționează cu răutate) motivul lor este nerelevant. Împrăștierea bârfelor sfidează umblarea în dragoste și dorința de a „acoperi totul” la ceilalți (vezi 1 Corinteni 13:7). A. W. Tozer a spus: „Nu transmite niciodată mai departe nimic din ce ar putea dăuna cuiva. „Dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8) și bârfitorii nu au trecere înaintea lui Dumnezeu. Dacă ai cunoștință de un anumit lucru care ar putea răni pe unul dintre copiii lui Dumnezeu, scoate-l afară, îngroapă-l și spune: ,Aici odihnește în pace povestea despre fratele meu!’ Și Dumnezeu Se va îngriji de ea.” Așa că, pune-ți fermoar la gură!

„Voi intra… şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4:16)

     Estera, o evreică tânără căsătorită cu un împărat păgân, a încălcat legea și tradiția, a intrat neinvitată în sala tronului soțului său, și-a vărsat sufletul înaintea lui – și a reușit să-și salveze poporul de la pieire. O tânără a salvat o națiune, pentru că a fost dispusă să riște totul! Ești și tu într-o astfel de situație? Te gândești cumva: „Altcineva trebuie să facă lucrul acesta, nu eu!”? Atunci ascultă cuvintele scrise de clericul Edward Everett Hale: „Eu sunt unul singur; dar cu toate acestea, nu sunt singur. Nu pot face totul, dar cu toate acestea pot face ceva; și pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care pot să-l fac!” De câte persoane a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De unul singur: bunul samaritean. De câte persoane a fost nevoie pentru confruntarea lui Faraon și pentru a iniția exodul din Egipt? De un singur om: Moise. Un expert respectat pe probleme de leadership scria: „Dumnezeu a pus în tine un vis. Este doar al tău. El declară unicitatea ta. Poartă potențialul tău. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trăi. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu-l pune în practică înseamnă a te afecta în mod negativ atât pe tine, cât și pe cei care ar putea beneficia de visul tău!” Poetul Greenleaf Whittier a scris: „Căci dintre toate cuvintele rostite și scrise, cele mai triste sunt acestea: ,ar fi putut să fie!’” În anii de apus ai vieții tale, când te vei uita în urmă, vei avea impresia că ți-ai petrecut viața luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei ști că ai trăit la maximum pentru a împlini visul pe care ți l-a dat Dumnezeu? Gândește-te la asta acum, cât mai ai timp să-ți schimbi direcția. Așa că, fă tot ce poți pentru Hristos!

„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

     La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie. Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.” Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24). Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27). Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)

„Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi…” (Iacov 5:16)

     Apostolul Pavel scria: „în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7). Astăzi vă mai oferim trei argumente care subliniază puterea rugăciunii: 1) Cercetătorii de la Universitatea din Saskatchewan au descoperit că atunci când rugăciunea și practicile bisericești sunt importante pentru o persoană, nivelul de stres scade și experimentează mult mai puțină anxietate. 2) Cercetătorii de la Universitatea din Texas au precizat că persoanele care frecventează regulat biserica își asumă un rol mai activ în menținerea stării de sănătate. Sunt mai predispuse să meargă la controale periodice, iau vitamine și sunt mai puțin predispuse la abuzul de alcool și de tutun. De asemenea, sunt implicate într-o varietate de activități zilnice și dorm bine noaptea. În consecință, ele sunt mai sănătoase și trăiesc mai mult. Biblia ne spune că trupul nostru este locașul Duhului Sfânt și că nu ne aparține (vezi 1 Corinteni 6:19), așa că trebuie să-l respectăm și să avem grijă de el. 3) Revista „Cercetări asupra îmbătrânirii” a publicat rezultatele studiului a trei mari universități care au arătat că persoanele care au convingeri creștine semnificative și care le pun în practică sunt mai puțin predispuse la boli de inimă. Adică, rugăciunea și credința pot ține în parametrii normali tensiunea arterială și bolile cardiace? Da! Persoanele care au declarat că „principiile și convingerile lor religioase stau la baza vieții și activității lor” au avut tensiunea arterială normală și nu au fost afectate în mod negativ, atunci când au experimentat stresul. Uimitor, nu-i așa? Și este important de remarcat faptul că toate aceste cercetări au fost publicate de instituții seculare, ne-religioase! Adevărul este că rugăciunea zilnică îmbogățește și dezvoltă fiecare aspect al vieții!