„Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El…” (Romani 1:20)

     Cuvântul grecesc din Noul Testament tradus prin „ucenic” înseamnă „învățăcel”. Prin definiție, un ucenic este o persoană care nu încetează să învețe. El profită la maximum de cele o sută de miliarde de celule nervoase pe care Dumnezeu i le-a împrumutat. El continuă să ceară, să caute și să bată (vezi Matei 7:7). Leonardo da Vinci avea cu el un carnețel de notițe oriunde mergea. Unii au estimat că a lăsat prin testament 14.000 de pagini de notițe, pictorului Francesco Melzi. Aproape șapte mii de pagini există și astăzi. Bill Gates a cumpărat optsprezece pagini cu 30,8 milioane de dolari în 1994. Mâzgăliturile de pe șervețelul lui da Vinci variau de la anatomie la botanică, de la pictură la filozofie. Un lucru care l-a făcut extraordinar este faptul că a scris cele mai multe dintre ele folosind o tehnică numită scriere în oglindă. El scria invers, astfel încât cuvintele să poată fi citite doar atunci când erau reflectate într-o oglindă. În ultimele zile dinaintea morții sale, în 2 mai 1519, Leonardo și-a cerut iertare lui Dumnezeu și oamenilor „pentru că a lăsat atâtea lucruri neterminate”. Și și-a propus să continue să învețe până în ziua în care va muri. Chiar și pe patul de moarte, Leonardo a studiat și a relatat, prin detalii științifice, natura și simptomele bolii sale. Așadar, nu înceta niciodată să înveți, pentru că Dumnezeu este slăvit atunci când o faci din motive corecte. Iar motivul corect este acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu pentru a-L putea iubi și mai mult. Trăiește ca și cum vei muri mâine, dar continuă să înveți ca și cum vei trăi veșnic! La urma urmei, dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, așa va fi. Deci, dacă vrei să-L cunoști mai bine pe Dumnezeu, uită-te atent la ce a făcut și face El!

„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele 25:2)

     Orice lucru care dezvăluie ceva despre Creatorul nostru ar trebui să ne intereseze. Sfânta Scriptura este singura carte denumită revelația scrisă a lui Dumnezeu. Dar și matematica dezvăluie o dimensiune distinctă a personalității lui Dumnezeu… Și arta… Și știința… Biblia spune: „Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere… A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.” (1 Împărați 4:29, 32-34). Ce putem învăța de-aici? Solomon era interesat de orice. Iar vastitatea cunoștințelor sale i-a dat o asemenea profunzime a înțelepciunii, încât „veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon”. Cine-i trimitea pe acești oameni? Ei auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui. Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt, noi nu trebuie să evităm cultura, ci să o penetrăm, să o instruim și să o luminăm, așa după cum spune Biblia: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Lui Dumnezeu Îi place când înțelegem ceva sau când descoperim ceva nou pentru noi, chiar dacă descoperirile noastre fac parte din cunoștințele generale. Nu e normal ca părinții să se bucure când copiii lor descoperă lucruri noi? Când continui să pui întrebările potrivite, Dumnezeu va continua să-ți dea răspunsurile potrivite. Așadar, fii preocupat de tot ce a făcut și face Dumnezeu!

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

     Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început. Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora. Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat. Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara! Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta…” (Matei 6:6)

     Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6). Viața creștină ar putea fi comparată cu Cortul din Vechiul Testament, care era împărțit în trei compartimente. Exista o curte exterioară în care puteau să intre toți evreii. Și tu ai o curte exterioară: locul în care mergi la muncă, la cumpărături ori la activități relaxante. Ea reprezintă aspectul tău exterior sau persoana ta publică, partea din tine pe care o vede toată lumea. Cortul avea, de asemenea, o cameră interioară numită Locul Sfânt, unde majoritatea oamenilor nu aveau voie să intre. Și tu ai un „Loc Sfânt” în care pot intra persoane desemnate, cum ar fi prietenii apropiați sau familia. Tu decizi cine intră și cine nu intră, și nimeni nu poate intra cu forța. Anumite persoane pot avea autoritate asupra ta, din punct de vedere profesional sau financiar, dar asta nu le dă dreptul să intre în locul tău sfânt. Când vine vorba de acea cameră interioară, tu decizi cine intră și cine iese! Cel de-al treilea compartiment al Cortului din Vechiul Testament era Sfânta Sfintelor, un locaș mic și păzit cu grijă, care se afla cel mai departe. Acolo avea acces doar marele preot, și era loc doar pentru o singură persoană și Dumnezeu. Și tu ai un asemenea loc în interiorul tău. Uneori ne referim la el ca fiind „odăița noastră”, deoarece numai Dumnezeu are voie să intre. Și iată un adevăr pe care trebuie să-l cunoști: nivelul tău de pace, bucurie, mulțumire, călăuzire și victorie este reglementat de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în locul tău secret. Așa că, dă-i prioritate, protejează-l… și petrece timp, în acel loc tainic, în fiecare zi!

„Enoh a umblat cu Dumnezeu…” (Geneza 5:24)

     Oare s-au poticnit vreodată oamenii din Scriptură care „umblau cu Dumnezeu”? Sigur că da! S-au abătut uneori de la drumul cel bun? Da! Dar în fiecare dimineață când picioarele lor atingeau pământul, își luau angajamentul să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Ei se bazau pe puterea Lui, se străduiau să facă voia Lui și aveau ca țintă planul pe care El l-a stabilit pentru ei. Apostolul Pavel scria: „Vă sfătuiesc… să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efeseni 4:1) Iar acest lucru înseamnă că trebuie să știi în ce direcție te conduce Dumnezeu și să rămâi în pas cu El. Când El acționează – acționezi și tu. Când El Se oprește – te oprești și tu. În calitate de credincios, viața ta nu trebuie să fie împărțită pe compartimente: sacru și laic. Biblia spune că în Dumnezeu „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:28). Tu nu poți spune: „În această situație, acționez conform impulsului… dar în acea situație, voi opera în acord cu Duhul Sfânt din mine!” Duhul Sfânt nu vine și pleacă din viața ta; El este întotdeauna cu tine! Iată un pasaj din Scriptură la care trebuie să te gândești: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Ce verset minunat! Noi am fost creați pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! Așadar, una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, în fiecare zi, este aceasta: „Doamne, sunt căile mele plăcute Ție în acest moment?” Dacă sunt plăcute Domnului căile tale, vei descoperi că direcția în care te duce El este întotdeauna cea bună; sincronizarea Lui este întotdeauna cea potrivită, iar rezultatele pe care le obții sunt întotdeauna cele corecte. Așadar, umblă cu Dumnezeu în fiecare zi!

„Creșteți în harul și în cunoștința Domnului…” (2 Petru 3:18)

     Când apostolul Petru a dorit să-și încerce credința și a ieșit din barcă pentru a merge pe apă, s-a scufundat și a părut mai slab decât oricare dintre ceilalți ucenici. Când a încercat să-L apere pe Isus, a tăiat urechea unui om. Când a promis că va fi loial, a căzut cu fața la pământ. Când a încercat să-L sfătuiască pe Isus, a devenit avocatul diavolului (vezi Matei 16:22-23). În cele din urmă însă, a devenit un stâlp puternic al Bisericii – deși a eșuat de multe ori până a ajuns acolo. Iar comportamentul său nu L-a surprins și nu L-a descurajat pe Isus. Mântuitorul nu va înceta niciodată să ajute un urmaș al Său care caută cu sinceritate să crească! El ne va conduce întotdeauna înainte în creștere; dar creșterea necesită riscuri, iar riscul înseamnă uneori eșec. Isus știe acest lucru, dar El nu renunță niciodată la un elev doar pentru că acesta eșuează. De exemplu, dacă nu te-ai confruntat cu oamenii până acum, atunci când o vei face ai toate șansele să eșuezi. Dacă ai încurajat rareori oamenii, este posibil ca primele tale încercări să fie stângace. Dacă nu ți-ai împărtășit niciodată credința, prima dată când o vei face s-ar putea să te împotmolești de tot. Dar nu te descuraja! Eșecul nu înseamnă să cazi, sau să ratezi, ci să refuzi să mai încerci! Un enoriaș i-a spus pastorului său: „Dacă aș fi Dumnezeu, n-aș putea suporta pe cineva ca mine!” Pastorul i-a răspuns: „Atunci bucură-te că nu ești Dumnezeu, iar eu mă voi bucura de două ori mai mult – pentru că altfel am fi pierduți amândoi!” Atâta timp cât ești flămând după Dumnezeu, El va lucra cu tine și în tine. A crește în har înseamnă a crește din punct de vedere spiritual, a trece prin etapele copilăriei, adolescenței și a ajunge la maturitate. Așadar, continuă să crești „în harul și în cunoștința Domnului”!

„Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta…” (Matei 6:2)

     Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:1-4). Dăruiește cu generozitate și cu bucurie, dar nu te făli cu asta! Este ceva între tine și Dumnezeu! Dacă implici și pe altcineva, îți iei imediat răsplata și pierzi ocazia de a primi ceva și mai mare când ajungi în ceruri. Și vei primi, pentru că: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10). S-ar putea ca ceilalți să nu observe generozitatea ta sau să o uite repede, dar Dumnezeu nu o va face, ci te va răsplăti pentru asta! Așa că, data viitoare când mergi la biserică, gândește-te că în jurul tău sunt oameni credincioși care au dăruit și dăruiesc regulat, dar fără să trâmbițeze acest lucru. S-ar putea chiar tu să fii unul dintre ei! În fiecare duminică te întâlnești la biserică cu unii dintre cei mai importanți donatori ai zilelor noastre, care fac asta „ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23), în mod discret, și așteptând răsplata promisă de El. Poate că oamenii nu vor afla niciodată, sau vor uita (dacă știu), dar Dumnezeu nu va uita. Așadar, dăruiește cu generozitate și bucurie, dar „nu suna cu trâmbița” când o faci!

„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)

     Una dintre cele mai convingătoare dovezi că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu constă în numărul de profeții împlinite în viața lui Isus Hristos. Daniel a profețit venirea singurului și unicului Mesia, ca evreu, înainte de încetarea funcționării Templului. Profeții Vechiului Testament au spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2), dintr-o fecioară (vezi Isaia 7:14), că va fi trădat pentru treizeci de arginți (vezi Zaharia 11:12- 13), va muri prin răstignire (vezi Psalmul 22:16) și va fi îngropat în mormântul unui om bogat (vezi Isaia 53:9). Domnul Isus Însuși a prezis că va fi răstignit și că va învia din morți trei zile mai târziu. Biblia ne spune (Ioan 2:18-22) că: „Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.” Napoleon Bonaparte a spus: „Cunosc oamenii, și pot să vă spun că Isus Hristos nu este un simplu om. Între El și orice altă persoană din lume nu există niciun termen de comparație posibil. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu am fondat imperii. Dar pe ce ne-am sprijinit realizările? Pe forță. Isus Hristos Și-a întemeiat imperiul pe iubire; așa că în acest moment milioane de oameni ar muri pentru El!” Tu, poți să spui că Isus este „Hristosul” (Mântuitorul tău personal) și „Fiul Dumnezeului celui viu”?! Dacă da, ai un loc sigur în cer! Dacă nu poți spune că El este Salvatorul tău, vino la El astăzi (cât se mai poate), ca să primești iertarea și eliberarea din păcat!

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor…” (Galateni 5:22-23)

     Știai că poți să-ți îmbogățești și să-ți consolidezi orice relație prin dezvoltarea și manifestarea roadei Duhului Sfânt?! Biblia vorbește despre „a fi plin de Duhul” (vezi Efeseni 5:18) și despre „a umbla în Duhul” (vezi Galateni 5:16). „A fi plin” de Duhul lui Dumnezeu înseamnă că ești un recipient, în timp ce „a umbla în Duhul” presupune că ești un distribuitor, un vas pe care Dumnezeu îl poate umple și revărsa în viețile altora. „Și care este această „roadă” despre care vorbești?”, vei întreba tu. Biblia o descrie astfel: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23) Să ne uităm cu atenție la aceste nouă calități deosebite ale caracterului. Primele trei – „dragostea, bucuria, pacea” – sunt roade care schimbă atmosfera; pe măsură ce te supui Duhului Sfânt, El va pune frâu cuvintelor neplăcute și răutăcioase pe care ai vrea să le spui… și va aprinde în inima ta un foc care va aduce căldură într-o atmosferă rece, și dragoste într-o atmosferă plină de ură și răzbunare… Următoarele trei – „îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine” – sunt roade care schimbă atitudinea. Fiecare dintre noi are o înclinație spre fapte rele. Uneori, Dumnezeu ne lasă să trecem prin situații și circumstanțe dificile, pentru a ne dezvălui ce este cu adevărat în noi. Iar atunci când ne vedem propria neputință, slăbiciune și disperare, acest lucru ne face să strigăm: „Doamne, am nevoie de Tine!” Ultimele trei roade – „credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” – schimbă atributele. Prin intermediul Duhului Sfânt, tu vei primi putere și abilități pe care nu le poți atribui nimănui altcuiva, decât lui Dumnezeu! Și vei avea o pace care depășește înțelegerea umană (vezi Filipeni 4:7). Așadar, consolidează-ți relațiile prin dezvoltarea și manifestarea roadelor Duhului Sfânt!

„Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:5, 7)

     Provocarea de a-ți „descoperi punctele forte” s-a extins și datorită lui Marcus Buckingham, autorul cărții „Stand Out – Evaluarea revoluționară a punctelor tale forte”… în care ne îndeamnă să nu ne mai concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci să descoperim și să ne dezvoltăm calitățile – ceea ce reflectă de fapt planul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în Exodul 31:1-5, observăm că Dumnezeu nu a spus: „Moise, abilitățile tale de meșter sunt slabe. Ce-ar fi să nu mai conduci acest popor pentru o vreme și să încerci să fii ca Bețaleel?!” Biblia vorbește despre a merge „din putere în putere”. Iar puterea este o forță care, atunci când o angrenezi, te face să te simți puternic. Anumite activități te vor entuziasma și te vor provoca; altele te vor plictisi și te vor epuiza. Odată ce descoperi acest lucru, nu mai ești pur și simplu angajat în „planificarea carierei”, ci recunoști implicarea lui Dumnezeu și propriile tale calități esențiale. Este important să faci acest lucru, deoarece în principal părticica din creație pe care ești responsabil s-o administrezi este propria ta viață. Dorothy Sayers, scriitoare britanică și creștină umanistă din prima parte a sec. al XX-lea, spunea: „Munca nu este atât un lucru pe care cineva îl face pentru a trăi, ci lucrul pentru care trăiește. Este, sau ar trebui să fie, expresia deplină a facultăților lucrătorului, lucrul în care acesta își găsește satisfacția spirituală, mentală și trupească, și mediul în care se oferă lui Dumnezeu.” Ce se întâmplă dacă locul tău de muncă nu-ți satisface nevoia de scop sau nu folosește darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Uneori, nevoia sau lipsa impun acest lucru. Tocmai de aceea, Biblia spune: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Între timp, roagă-te pentru oportunități, pregătește-te și fă voluntariat într-un domeniu în care să-ți folosești calitățile. Uneori, oamenii care nu se bucură de locul de muncă și de ceea ce fac, sunt nefericiți, și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Tu să nu fi așa! Dumnezeu așteaptă altceva de la tine!