„Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43)

     Biblia spune (Ioan 12:42-43): „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Dacă ești un lider sau faci parte dintr-o echipă de conducere, răspunde sincer la aceste întrebări: Cât de sigur te simți ca lider? Când altcineva are o idee grozavă, o susții sau o reprimi? Aplauzi succesele altora sau te simți amenințat de ele? Dacă răspunsurile tale sunt „reprim” și „mă simt amenințat”, ai o problemă de nesiguranță, și trebuie să te ocupi de ea pentru a reuși pe deplin în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Să reținem următoarele lucruri: 1) Liderii nesiguri creează nesiguranță în ceilalți. Vechea zicală spune: „Nu poți da decât ce ai.” Dacă tu nu ai siguranță, nu-i poți face pe ceilalți să se simtă în siguranță. Iar pentru a fi un lider eficient, genul pe care ceilalți vor să îl urmeze, tu trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine în pielea lor. 2) Liderii nesiguri mai mult iau, de la oameni, decât dau. Ei sunt într-o căutare constantă după recunoaștere, validare și iubire. Din acest motiv, atenția lor se concentrează pe aflarea siguranței, și nu pe transmiterea ei către ceilalți. Ei sunt în mare parte cei care iau, nu cei care dau – iar cei care tot iau nu sunt lideri eficienți! 3) Liderii nesiguri îi limitează în mod constant pe cei mai buni oameni ai lor. Ei acaparează puterea. De fapt, cu cât cei din jurul lor sunt mai buni, cu atât liderii se simt mai amenințați – și cu atât mai mult se străduie să limiteze succesul și recunoașterea celor ce-i înconjură. Dacă aceste lucruri te descriu și pe tine, citește și ia aminte la următorul verset din Scriptură (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

     Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești. David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15) Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat! Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină. O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.” Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Așadar, fii disciplinat!

„Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.” (Marcu 7:14)

     Domnul Isus a spus: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți…” Dar de ce Se va fi exprimat așa? Pentru că, deși a rostit cuvinte care schimbă vieți, El știa că mințile prea ocupate nu ascultă întotdeauna prea bine. Ești tu, oare, un bun ascultător? Dacă da, răspunde sincer la următoarele întrebări: 1) Dacă ești păstor, îți asculți enoriașii? Genul de conducători pe care oamenii vor să-i urmeze fac mai mult decât a se limita la o anumită problemă atunci când interacționează cu cei implicați; ei își fac timp să simtă cine sunt aceștia ca persoane. Philip Stanhope, conte de Chesterfield, credea că „Mulți oameni ar prefera mai degrabă să le asculți povestea, decât să le îndeplinești cererea!” Dacă obișnuiești să pleci urechea numai la fapte și nu asculți persoana care le exprimă, schimbă-ți centrul de interes și ascultă cu adevărat! 2) Dacă ești implicat în afaceri, îți asculți clienții? Un proverb Cherokee spune așa: „Ascultă șoaptele și nu va trebui să auzi țipetele.” Nu te lăsa niciodată atât de absorbit de propriile idei și produse, încât să nu auzi preocupările, plângerile și sugestiile clienților tăi. În cartea sa, „Business @ the Speed of Thought” („Afaceri cu viteza gândului”), Bill Gates – co-fondator al companiei Microsoft – a scris: „Clienții nemulțumiți sunt întotdeauna o preocupare aparte pentru mine. Ei sunt, în același timp, și cea mai mare oportunitate!” De aceea, ar trebui să-ți faci o prioritate din a ține legătura cu oamenii pe care îi servești. 3) Dacă vrei să te dezvolți, îți asculți mentorii? Nu vei deveni niciodată atât de avansat sau experimentat, încât să îți permiți să nu ai mentori. Dacă nu ai, caută-i. Iar până-i găsești, citește cărțile potrivite, începând cu Biblia. Dacă nu pornești pe urmele cuiva mai înțelept, există o mare probabilitate că nu te afli pe calea cea bună!

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

     Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri: 1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu. 2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată! 3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?” Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte. 4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

     Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el. Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații. Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7) Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

     Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont: 1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19). 2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19). 3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24). 4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă! Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

     Despre ce personaj din Biblie ai spune că a avut cea mai bună căsnicie? Adam și Eva au început în Paradis, iar de acolo totul a luat-o la vale: Avraam a mințit și a spus că soția sa, Sara, era sora lui, apoi a lăsat-o însărcinată pe Agar, servitoarea ei; Isaac și Rebeca și-au petrecut o mare parte din căsnicie luptându-se să aibă copii, apoi el îl favoriza pe Esau, iar ea pe Iacov; Iacov a avut copii de la două soții și de la servitoarele soțiilor… Ce să spunem de Moise? Ceea ce știm despre Sefora, soția lui Moise este că s-a certat cu acesta în legătură cu circumcizia fiului lor, și că ea l-a numit pe Moise „soț de sânge” (Exodul 4:26). Marele David nu a fost deloc un model ca soț, iar Solomon a fost și mai rău. Când viața lui Iov a devenit grea, soția lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9). În basme, viața este descrisă ca o aventură dificilă până când te căsătorești – după care trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbește despre vreun cuplu care s-a căsătorit și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți! Așadar căsătoria nu salvează pe nimeni, doar Isus o face! Și totuși, așa de multe familii din biserici trăiesc într-o agonie tăcută. De ce? Pentru că ei și-au făcut o imagine de succes spiritual pe care trebuie să o proiecteze, dar nu se bucură de intimitate… mai rău, se petrec abuzuri. Când fiica lor necăsătorită este însărcinată, sau vreunul dintre ei este alcoolic, sau când se confruntă cu falimentul – n-au nicio idee despre ce să facă. Deseori, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor îl primesc cel mai puțin – pentru că ar trebui să coboare de pe piedestalul lor! Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii reali ar fi la fel de sinceri ca Biblia în ceea ce privește căsătoria? În Sfânta Scriptură, căsătoria este o școală în care învățăm, primim harul lui Dumnezeu și creștem împreună în dragoste. Așadar, apelează la harul lui Dumnezeu pentru căsnicia ta!

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Coloseni 4:2)

     Cuvântul „veghetor” ne duce cu gândul la practica din perioada Vechiului Testament, când santinelele stăteau pe zidul orașului și vegheau. Paznicii erau primii care vedeau atacurile forțelor armate sau ale negustorilor ambulanți. Aveau un punct de observație optim. Ei vedeau ceea ce nimeni altcineva nu vedea… și putea vedea atacatorii mai devreme decât îi vedeau ceilalți. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când ne rugăm. Vedem ceea ce nimeni altcineva nu vede și vedem lucrul acesta mai repede decât îl văd alții. De ce? Pentru că rugăciunea ne oferă o vedere de tipul „ochiul lui Dumnezeu”; ea ne dezvoltă conștiința și ne dă un al șaselea simț care ne permite să percepem realitățile spirituale. În cartea lor clasică „Geeks and Geezers”, cei doi mentori din domeniul afacerilor Warren Bennis și Robert Thomas fac o observație interesantă cu privire la un numitor comun al liderilor de succes din toate domeniile: Bennis și Thomas îi numesc „observatori de primă clasă.” Ei spun: „A fi un observator de primă clasă îți permite să recunoști talentul, să identifici oportunitățile și să eviți capcanele. Liderii care reușesc mereu sunt genii în a înțelege contextul. Aceasta este una dintre acele caracteristici, care este dificil de descompus în părțile sale componente. Dar capacitatea de a cântări o sumedenie de factori, unii foarte subtili, cât și modul în care grupuri foarte diferite de persoane vor interpreta un gest, este una dintre trăsăturile de bază ale unui adevărat lider.” Așadar, rugăciunea ne transformă în observatori de primă clasă. Ea ne ajută să vedem ceea ce Dumnezeu vrea să observăm. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult vom observa. Cu cât ne rugăm mai puțin, cu atât mai puțin vom observa. Iar rețeta biblică pentru succes, în orice domeniu al vieții, este și Cuvântul de sus pentru tine azi: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

     Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

„Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul!” (Psalmul 34:11)

     Revista Smithsonian a prezentat odată un maestru britanic, cioplitor în piatră, pe nume Simon Verity. Acesta a restaurat catedralele din secolul al XIII-lea din Marea Britanie. În timp ce l-au urmărit la lucru, autorii articolului au observat ceva fascinant. „Verity asculta cu atenție pentru a auzi cântecul pietrei sub loviturile sale atente. O lovitură puternică… și totul era bine. Un sunet mai ascuțit putea însemna probleme. O bucată de piatră se putea rupe. El a ajustat în mod constant unghiul daltei și forța ciocanului în funcție de ton, oprindu-se frecvent pentru a-și trece mâna peste suprafața proaspăt sculptată.” Verity a înțeles importanța însărcinării sale. Știa că o mișcare greșită ar putea fi devastatoare, provocând daune ireparabile operei sale de artă. Succesul său a avut rădăcina în abilitatea sa de a citi semnalele pe care le trimiteau pietrele sale. Dacă ești părinte sau dacă lucrezi cu copiii, tu trebuie să-ți perfecționezi abilitățile de a-i asculta, în special în momentele în care trebuie disciplinați și îndrumați. Este nevoie de multă răbdare și sensibilitate pentru a interpreta gesturile și răspunsurile unui copil. Dar dacă ascultați cu atenție, ei vă vor spune ce gândesc și ce simt. Iar Dumnezeu vă va ajuta să-i ascultați și să-i îndrumați. Profetul Isaia spune: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba…” (Isaia 50:4). Fiecare schimbare de anotimp în dezvoltarea unui copil ridică întrebări diferite, care necesită răspunsuri diferite. Pentru a avea răspunsul corect, trebuie să fii atent la întrebarea pe care o pune în acel moment. Nu numai că-i vei transmite înțelepciunea de care are nevoie atunci, dar îl vei învăța și cum să facă așa cu proprii săi copii. Așadar, învață să citești semnalele transmise de copiii tăi!