„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

     Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni. Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17). Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

„În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.” (Galateni 1:20)

     Călăuzirea lui Dumnezeu va fi adesea urmată de o perioadă de pregătire. Iar durata acesteia este determinată de mărimea misiunii tale. Așadar, atunci când Dumnezeu îți vorbește, nu este întotdeauna înțelept să te grăbești să le spui oamenilor. Cine nu ar vrea să vorbească imediat despre experiența uimitoare pe care a avut-o Pavel, cu Hristos, pe drumul Damascului? Și a venit momenul potrivit pentru ca Pavel să facă asta – dar nu imediat. Așa că nu merge înainte până când Dumnezeu nu-ți dă undă verde. De ce? Din două motive: 1) Ai nevoie de timp, de maturizare și de echipare, astfel încât cuvântul pe care l-ai primit să se înrădăcineze în tine, să crească și să se împlinească așa cum dorește Dumnezeu. 2) Uneori Dumnezeu are nevoie de timp pentru a pregăti inimile celor la care te trimite. Apostolul Pavel scrie: „Dar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m- am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.” (Galateni 1:16-21) Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Imediat după chemarea mea – fără să mă consult cu nimeni din jurul meu și fără să mă urc la Ierusalim pentru a mă consulta cu cei care erau apostoli cu mult înaintea mea – am plecat în Arabia… Au trecut trei ani până când m-am dus la Ierusalim pentru a vorbi cu Petru… Apoi mi-am început slujirea.” Pavel știa că oamenii vor considera chemarea sa ca fiind incredibilă și a avut înțelepciunea să aștepte. L-a lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea lui și să orchestreze circumstanțele. Și, în timp ce aștepta, a lăsat ca acest cuvânt pe care l-a primit să crească și să facă schimbări în viața sa. Atunci, și numai atunci, a început să facă ceea ce era chemat să facă. Apostolul Pavel nu a încercat să convingă pe nimeni; L-a lăsat pe Dumnezeu s-o facă. Iar rezultatul final a fost (vezi Galateni 1:24) că oamenii „slăveau pe Dumnezeu din pricina lui Pavel”.

„…ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

     Când te rogi cu sârguință pentru un anumit lucru și crezi din toată inima că L-ai auzit pe Dumnezeu, și totuși mergi să-i întrebi pe alții ce părere au – înseamnă că onorezi mai mult părerile lor decât pe ale lui Dumnezeu! Acest tip de mentalitate te va împiedica să dezvolți o relație în care să-L auzi constant pe Dumnezeu. Tu trebuie să te încrezi în El. Dacă ai luat decizii proaste în trecut, acest lucru poate fi cu adevărat un impediment pentru tine, dar în ciuda acestui lucru tu trebuie să înveți să-L asculți pe Dumnezeu fără să ai nevoie de confirmări din partea altora. Biblia spune: „Ungerea (chemarea și pecetluirea cu Duhul Sfânt) pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată… rămâneţi (să trăiți, să nu vă îndepărtați niciodată) în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27). Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de învățătură și instruire atunci când vine vorba de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu; ci că ai Duhul lui Dumnezeu care trăiește în tine și că El te va ghida și te va îndruma personal. S-ar putea să fie nevoie să ceri sfatul cuiva din când în când, dar nu trebuie să te duci în mod constant la alte persoane și să le întrebi despre deciziile pe care le iei pentru viața ta. Dacă vrei să-ți dezvolți vreodată capacitatea de a-L asculta pe Dumnezeu și de a fi condus de Duhul Său, tu trebuie să începi să iei propriile decizii, și să te încrezi în înțelepciunea pe care Dumnezeu a pus-o în inima ta. Diavolul vrea ca tu să crezi că nu ești capabil să asculți de Dumnezeu. Nu-l crede! Duhul Sfânt care locuiește în tine îți va da încredere, mângâiere și sfat pentru viața ta. Așadar, învață să-L asculți pe Dumnezeu!

„De veţi… asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării…” (Isaia 1:19)

     Oamenii se gândesc că nu-L pot auzi pe Dumnezeu, când, în realitate, sunt lucruri despre care știu deja că El dorește ca ei să răspundă – dar până acum nu au făcut-o! Cu cât faci mai repede ceea ce Domnul ți-a spus să faci, cu atât mai repede îți va dezvălui următorul pas. Iar promisiunea Lui este: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”. A-L auzi pe Dumnezeu este un lucru pe care îl dezvolți doar prin practică – mai ales dacă ești o persoană vorbăreață! De aceea El spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Trupul nostru este plin de energie; vrem mereu să facem ceva, și aproape că ne este greu să stăm liniștiți. Dar nu trebuie să vorbești cu Dumnezeu doar atunci când ai nevoie de ceva; trebuie să înveți să petreci timp ascultându-L. El îți va deschide multe perspective, dacă vei sta liniștit înaintea Lui. S-ar putea să spui: „Nu cred că L-am auzit vreodată pe Dumnezeu vorbindu-mi!” Poate pentru că n-ai învățat să asculți! Când Îi ceri ceva lui Dumnezeu, reglează-ți „receptorul”. Chiar dacă El nu răspunde în acel moment, fii sigur că o va face la timpul potrivit. S-ar putea ca El să răspundă în timp ce faci un lucru obișnuit. Și dacă L-ai onorat învățând să asculți în timp ce ai părtășie cu El, El îți va vorbi exact la momentul potrivit. Poate ți-ai petrecut ani buni din viață trăind în felul tău. Dacă este așa, nu dispera; nu este prea târziu să-ți schimbi direcția. Dacă ești dispus să-L asculți pe Dumnezeu, El te va călăuzi în călătoria ta pe acest pământ, „te va sfătui, și va avea privirea îndreptată asupra ta” (vezi Psalmul 32:8), în fiecare zi a vieții tale. Așa că, merită să înveți să-L asculți pe Dumnezeu!

„Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13)

     Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor între care Și-a petrecut ultimii trei ani din viață. Acum, să nu vă gândiți că – dacă am fi fost noi în locul lor, cu Domnul Isus în persoană, alături zi și noapte, timp de trei ani – am fi învățat tot ce trebuia știut, pentru că nu este așa. De fapt, Domnul Isus ne-a lăsat sfatul de a fi mereu conectați la Cuvântul Său și la șoapta Duhului Său, pentru că El are întotdeauna ceva să ne spună, și noi avem mereu ceva de învățat, în fiecare situație nouă cu care ne confruntăm. Dar sunt anumite lucruri pe care El ni le dezvăluie doar atunci când știe că suntem pregătiți să le gestionăm. Dumnezeu vrea să ne vorbească fiecăruia în parte, să ne conducă pas cu pas spre lucrurile bune pe care le-a pregătit pentru noi. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii ale vieții noastre. Așadar, nu ezita niciodată să aduci înaintea Sa chiar și ceea ce tu consideri a fi un lucru mărunt! La urma urmei, totul este mărunt pentru Dumnezeu! Dar Lui Îi pasă de dorințele inimii tale și vrea să cunoști adevărul care te va elibera de frică și îngrijorare. Planul Său este să aibă o relație profundă și personală cu tine, și a fost pus la punct cu mult înainte ca tu să te naști! Vorbind despre noi, oamenii, Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu „le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească…” (Fapte Apostolilor 17:26-27) Acum, gândește-te la următorul lucru, astăzi: dacă Dumnezeu ți-a planificat viața în detalii atât de amănunțite (încă înainte de a te naște!), oare nu este important să înveți să-L asculți? Așadar, învață Să-L asculți pe Dumnezeu!

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

     Ce încurajare ne oferă aici apostolul Pavel, care scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Să ne uităm puțin împreună la viața patriarhului Iov și să învățăm de la el: Iov a asistat la înmormântarea celor zece copii ai săi, și-a pierdut sănătatea și averea într-o singură zi, și-a îndurat vorbele unei soții cu o limbă suficient de ascuțită… Cu toate acestea, el nu a renunțat. Biblia spune: „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul.” (Iacov 5:11). Iov a rămas concentrat asupra scopului final și a îndurat toate circumstanțele care au venit peste el. Da, există momente în care renunțarea pare bună, înfrângerea pare inevitabilă și retragerea pare a fi singura opțiune. Întrebarea este: cum vei face față acelor momente? În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Omul de stat israelian David Ben-Gurion a spus: „Curajul este un tip special de cunoaștere – cunoașterea modului în care trebuie să te temi de ceea ce este de temut, și cum să nu te temi de ceea ce nu este de temut. Din această cunoaștere rezultă o forță interioară care ne inspiră să forțăm înaintarea în ciuda marilor dificultăți. Ceea ce poate părea imposibil este adesea posibil, datorită curajului!” Și de unde vine acest curaj? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu este „cu tine în tot ce vei face.” De ce consemnează Biblia eșecurile unor oameni precum David, sau Petru? Pentru a ne ajuta să înțelegem că atunci când eșuăm, putem s-o luăm de la capăt! Deci azi Domnul îți spune: Nu renunța!

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

     Îți poți imagina cum ar fi să fii luat din casa ta și dus prizonier într-o țară ostilă?! Asta s-a întâmplat cu Daniel. Regele Nebucadnețar i-a cucerit țara și l-a dus ca rob în Babilon. Daniel și-a pierdut casa, slujba, libertatea, cultura, prietenii și statutul de membru al nobilimii israeliene. A trebuit să învețe o limbă străină și să trăiască într-un loc în care nu voia să fie. Dacă ai fi fost în locul lui Daniel, oare n-ai fi fost tentat să te concentrezi asupra lucrurilor pe care nu le puteai controla? Să dai vina pe exil pentru nefericirea ta, și să-ți plângi de milă? Ei bine, Daniel n-a făcut asta! El s-a ocupat de viața lui chiar și în domeniile „mărunte” am spune noi. Biblia spune (Daniel 1:8): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” El a decis să trăiască conform convingerilor sale – chiar și în lucrurile „mărunte”. Acest lucru are o mare însemnătate, deoarece bătăliile mici te antrenează pentru cele mari! Dacă Daniel nu ar fi preluat controlul în lucrurile mici, nu ar fi avut puterea de a spune nu problemelor mari, cum au fost închinarea la idoli sau înfruntarea „gropii cu lei” fără teamă sau compromisuri. Poate că nu poți face nimic acum în privința casei tale, a slujbei sau a relației tale, dar îți poți schimba viața preluând controlul asupra lucrurilor „mărunte”. Poate că, la fel ca în cazul lui Daniel, este vorba de ceea ce bei, de ceea ce privești la televizor sau pe internet, de ceea ce-ți iese din gură sau de refuzul de a-i lăsa pe ceilalți să-ți dicteze atitudinea în funcție de modul în care te tratează. Atunci când „te hotărăști” să-L onorezi pe Dumnezeu în lucrurile „mărunte”, El te va binecuvânta și Se va implica în viața ta în moduri în care nu ai fi crezut că este posibil. Așadar, iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii atent la lucrurile „mărunte” din viața ta!

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13)

     Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12). Dacă ai „pielea subțire”, vei avea greutăți în viață, deoarece vei fi o țintă ușoară pentru diavol. Apostolul Pavel a îndurat multe lucruri: a fost părăsit de prietenii săi, a primit scrisori dureroase din partea corintenilor, a suferit dezamăgire din partea galatenilor, nedreptate în Filipi, batjocură în Atena și, în cele din urmă, întemnițarea și decapitarea la Roma. Și totuși el a fost un biruitor – iar tu poți să fii la fel! Biblia ne oferă și aceste patru principii pentru o viață victorioasă: 1) Veghează! De ce? Pentru că ai un dușman care vrea să te prindă (vezi 1 Petru 5:8). Ce urmărește el? Potențialul dat de Dumnezeu, care se află în tine, și el știe asta… Tu ești o sămânță capabilă să producă un rod de binecuvântare. 2) Fii tare în credință! De ce? Pentru că nu te poți baza pe sentimentele tale, pe circumstanțe sau pe părerile altora. Aceste lucruri se schimbă constant, așa că trebuie să te încrezi cu fermitate în Cuvântul lui Dumnezeu. 3) Fii om! De ce? Pentru că vei fi matur, iar nu copilăros, când bătălia va fi în toi. Este deci timpul să te maturizezi; iar dacă faci încă aceleași greșeli și după ce au trecut 25 de ani, înseamnă că nu înveți suficient! 4) Întărește-te! De ce? Pentru că slăbiciunea este o invitație pentru Satan. Ea precede întotdeauna capitularea, or renunțarea nu este o opțiune pentru tine! Dumnezeu a spus poporului Său că Țara promisă este a lor – dar că vor trebui să lupte pentru ea. Și tu trebuie să faci la fel!

„Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

     Ai auzit probabil spunându-se că, dacă nu ești persoana aflată la conducere, rareori se schimbă perspectiva. Problema este, însă, că nu toată lumea poate fi persoana aflată în frunte. Și este mai bine să fii un actor care lucrează decât o vedetă fără loc de muncă; cel puțin vei fi în piesă! În plus, majoritatea marilor realizatori, dacă sunt sinceri, îți vor spune că nu ar fi putut reuși singuri; au avut nevoie de contribuția fiecărui membru al echipei. Așa că, dacă Dumnezeu te-a pus astăzi într-un rol în care trebuie să oferi sprijin, acceptă-l fără să te plângi. Fă-ți partea, pentru ca întreaga producție să fie mai puternică. Nu numai că vei învăța totul despre spiritul de echipă, iar acest lucru este important pentru momentul în care vei ajunge să conduci, dar vei învăța și virtutea hristică a smereniei. Biblia spune că vei „creşte în toate privinţele, ca să ajungi la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16). Așadar, fă-ți partea din toată inima. Oprește-te și gândește-te la modul în care îți trăiești viața. Dai tot ce ai mai bun din tine, sau te abții, sperând că altcineva îți va recunoaște talentul? Nu este vorba despre măreția rolului care ți-a fost dat, ci despre cât de mult efort și interes depui ca să-ți faci treaba. Dacă Dumnezeu te-a pus într-un rol secundar, și nu într-unul principal, este pentru că El știe că echipa are nevoie de calitățile și de talentele tale specifice. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepți rolul pe care ți l-a dat – oricare ar fi acesta – și învață să-l împlinești cu recunoștință și demnitate. Așa că, adu-ți contribuția în oricare dintre pozițiile în care te afli astăzi, și fă-ți partea din toată inima!

„Esau… a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” (Geneza 33:5)

     Din cauza ratei divorțurilor din zilele noastre, atât în interiorul Bisericii cât și în afara ei, persoanele implicate se confruntă cu provocarea de a uni două familii, într-una singură, când își găsesc pe altcineva. Iată câteva dintre aceste provocări, cumplite, pe care le îndură: dreptul de vizită, custodia, intervenția instanței și implicarea foștilor socri. Adăugați la acestea un munte de hârtii și specificații legale, și este ca și cum ai negocia un tratat internațional de pace. Tu ai ales să te recăsătorești, dar copiii tăi nu au avut această opțiune. Așadar, nu este suficient să-i aduni pe toți sub același acoperiș și să le spui: „Fiți cuminți!” Lumea lor a fost răsturnată cu susul în jos și trebuie să le acorzi timp să digere situația și să-și găsească locul în noua ordine a lucrurilor. „Dragostea ne va rezolva toate problemele” poate fi un slogan frumos, dar nu este adevărat. Dacă ești în această situație s-ar putea să spui: „Dar Biblia ne învață că: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). Da, dar mai spune și că „Dragostea este îndelung răbdătoare și plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4). Vei avea nevoie de camioane întregi de răbdare și bunătate pentru ca acest lucru să funcționeze. Așadar, dacă ai ales să te recăsătorești: 1) Pregătește-te – pe tine dar și pe copiii tăi – pentru schimbările care urmează să aibă loc. 2) Ascultă temerile copilului tău, fără să-i spui: „Nu fi prostuț, totul va fi bine!” Atât timp cât ei au nevoie să vorbească, tot atât timp tu ai datoria să-i asculți! 3) Roagă-te, roagă-te, roagă-te! Cere-I lui Dumnezeu să-ți arate planul Său cu privire la o altă căsătorie, și așteaptă ca El să te călăuzească – astfel încât această fuziune să fie cât mai puțin dureroasă și fără stres pentru copiii tăi (sau ai voștri). Noul tău soț (sau soție) poate eventual împlini nevoile tale de dragoste și siguranță – dar nu uita că și copiii tăi au exact aceleași nevoi!