„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

     Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a învăța mereu, până în ziua în care vom muri, fapt pe care nu ar trebui să-l desconsideri. Creierul obișnuit cântărește aproximativ un kilogram și, cu toate acestea, neurologii estimează că avem capacitatea de a învăța ceva nou în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră, și din fiecare zi pentru următorii trei sute de milioane de ani! Extraordinar, nu-i așa? Dar e mai mult decât atât: e o obligație minunată. Învățarea nu este un moft, ci o chestiune de administrare. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta…” Este imposibil să determinăm procentajul folosit din mintea noastră, dar toți avem un potențial neexploatat. Imaginația ta este capabilă de mult mai mult decât poți visa. Cu toate acestea, undeva pe parcurs, cei mai mulți dintre noi încetează să mai trăiască din imaginație și încep să trăiască din memorie. Nu mai proiectăm viitorul și începem să copiem trecutul. Și aceasta este ziua în care încetăm să mai trăim și începem să murim. De ce? Pentru că nu ne mai educăm pe noi înșine! A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul tău presupune să-ți exploatezi mintea la maximum, prin a învăța cât mai multe lucruri despre cât mai multe lucruri. Adevăratul test al maturității spirituale nu este cantitatea de informație pe care o deții, ci recunoașterea cantității de informație pe care nu o știi. Înseamnă să te împaci cu realitatea că Dumnezeu nu este un obiect al înțelegerii, ci o sursă de uimire. Iar acest sentiment sacru de uimire aprinde o curiozitate sfântă de a continua să înveți tot mai multe despre Creator și despre creația Sa!

„Am ales pe Beţaleel…” (Exodul 31:2)

     Prima persoană din Biblie despre care se spune că a fost „umplută cu Duhul lui Dumnezeu” a fost Bețaleel. Și dacă numele său nu îți spune prea multe, acest lucru este din cauza faptului că el nu a fost profet, preot, rege sau apostol. El era un meșter, priceput inclusiv în ale design-ului. Avea ochi pentru culori și un simț al managementului, iar când a venit vremea pentru construirea Cortului întâlnirii, el a supravegheat lucrarea. Iată ce a spus Dumnezeu despre el: „L-am ales pe Bețaleel… și… l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exodul 31:2-5). Imaginează-ți că ești Bețaleel. Încă din tinerețe ți-a plăcut să lucrezi cu mâinile tale. Poate nu știai că Dumnezeu este implicat în asta, dar este! De fapt, El a pus aceste dorințe și pasiuni în tine. Când lucrezi, bucuria pe care o simți este de fapt prezența lui Dumnezeu. Ai anumite calități, te-ai născut cu ele. Ele vor fi întotdeauna punctele tale forte, iar tu te bucuri de ele. Lucruri minunate se întâmplă când descoperi aceste puncte forte, le pui în valoare și te concentrezi pe îmbunătățirea lor! Să încerci să te dezvolți într-un domeniu în care Dumnezeu nu te-a înzestrat este ca și cum ai încerca să înveți un iepure să înoate, sau un melc să alerge. Atunci când ești în locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu, punându-ți în aplicare calitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu, ești la apogeu. Iar când se întâmplă asta, ești binecuvântat, la fel ca toți ceilalți din jurul tău. Ideea este că, în planul lui Dumnezeu, Bețaleel era la fel de important ca Moise. Așadar, curaj: dacă ești în voia lui Dumnezeu, ceea ce faci, contează!

„Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)

     Majoritatea adulților își petrec aproximativ jumătate din viață la locul de muncă. Munca este o parte semnificativă din planul lui Dumnezeu pentru viața ta. El a avut în plan o vocație anume pentru tine, prin care ar trebui să-ți găsești împlinirea personală, să satisfaci nevoile familiei și să ajuți la perpetuarea scopurilor Sale pe pământ. Porunca a patra acoperă toate cele șapte zile ale săptămânii, nu doar Sabatul: „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău… Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele.” (Exodul 20:9, 11) Auzim adesea predici menite să ne facă să ne simțim vinovați că nu respectăm ziua de odihnă, dar ai auzit vreodată vreo predică menită să te facă să te simți vinovat că nu muncești și nu respecți săptămâna de lucru de șase zile? Ideea este că, așa cum Dumnezeu a făcut Sabatul și-l prețuiește, tot așa a făcut și munca. Biblia spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21). Așadar, fie că ești măcelar, brutar sau zidar, ceea ce ți se cere este să dai dovadă de integritate la locul de muncă. Este rușinos când auzi necredincioși care afirmă: „Nu voi mai face niciodată afaceri cu un creștin!” David exclama: „Doamne… cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!” (Psalmul 8:1) Iar tu ești copil răscumpărat al Lui și Îi porți Numele, așa că ar trebui să te străduiești să fii „minunat” în munca ta. Obiceiul de a întârzia, de a te tot uita la ceas, trândăvia, tendința de „a te răcori” bârfind, flirtând sau vorbindu-ți de rău șeful – așa ceva n-are ce să caute în viața ta, deoarece Biblia spune că tot „Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” Așadar, obișnuiește-te să te îndrepți spre serviciu rugându-te: „Doamne, astăzi vreau să-mi fac bine slujba și să aduc laudă Numelui Tău!” Amin?!

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

     Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

„Umpleți pământul și supuneți-l…” (Geneza 1:28)

     Primul lucru pe care Dumnezeu le-a zis lui Adam și Evei să-l facă a fost acesta: „umpleți pământul și supuneți-l”… Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Edenului pentru că nu au ascultat de Dumnezeu, dar El le spusese să „umple pământul, să-l supună și să-l stăpânească”. Oprește-te și gândește-te la asta. Dumnezeu îi invita pe Adam și Eva să exploreze. Tot ce se afla în afara Edenului era un teritoriu necunoscut. Ei puteau să călătorească mii de kilometri în orice direcție și să nu vadă niciodată un peisaj de două ori. Existau mii de hectare de teritoriu virgin de explorat – dar „cu trudă și sudoare…” Ce putem învăța de-aici? Că Îl putem glorifica pe Dumnezeu explorând, cercetând și învățând tot ceea ce se poate cu privire la Creator și la creația Lui. Un autor explica: „Astronomul care cataloghează stelele, geneticianul care cartografiază genomul uman, cercetătorul care caută remediu pentru boala Parkinson, oceanograful care explorează bariera de corali, ornitologul care studiază și conservă specii rare de păsări, fizicianul care încearcă să prindă o rază de quarc, chimistul care descoperă și fixează structuri moleculare și teologul care caută să-L înțeleagă și să-L facă înțeles pe Dumnezeu au un lucru în comun: toți sunt exploratori. Ei îndeplinesc porunca din Geneza. Iar explorarea lor Îl onorează pe Dumnezeu, dacă este făcută din motivele corecte și are ca rezultat răspunsul corect: să-L cunoască și să I se închine.” Întotdeauna vor exista oameni de știință care vor ajunge la concluzii ateiste. Dar, în loc să abandonăm știința, am fost chemați să o revendicăm. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci totul poartă amprenta Sa sfântă. Tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu. Abraham Kuyper a spus: „Nu există nici măcar un centimetru pătrat din întreaga creație despre care Isus Hristos să nu poată spune: ‘Este al meu! Mie îmi aparține!’” Așadar, bucură-te că ești coroana creațiunii lui Dumnezeu!

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     Dacă atracția ta față de soțul sau soția ta se bazează doar pe felul în care arată, imaginează-ți cum ar putea arăta peste 25 de ani, sau peste 50. Exercițiile fizice regulate și o dietă bună nu te vor ajuta decât până la un anumit punct, apoi mama natură și tatăl timp încep să-și ia tributul. Adevărul este că înfățișarea vă poate aduce împreună, dar numai angajamentul și o credință comună vă vor ține împreună! Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” (2 Corinteni 6:14-15) Acest lucru nu înseamnă că voi doi trebuie să aveți opinii identice în orice problemă și să vă practicați credința în moduri similare!… Dar trebuie să aveți aceleași valori și puncte de vedere în ceea ce privește elementele fundamentale ale credinței voastre: cum Îl vedeți pe Dumnezeu, rolul bisericii sau practicile personale. Credința este acea forță de nedescris, acea armă secretă a sufletului care ne permite să perseverăm chiar și când faptele par condamnabile și adevărul insuportabil. Este ceea ce ne face să mergem mai departe atunci când nu suntem siguri că putem continua. Este lumina care ne scoate din întuneric, și harta care ne ghidează drumul. Fără credință, probabil că ne-am opri pe marginea drumului, am renunța și am privi cum trec toți ceilalți pe lângă noi. Dar atunci când ne încredem în Domnul și credem că El ne va ghida, nu există aproape nimic la care să nu putem rezista și prin care să nu putem trece împreună!

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

     Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol. Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu. Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani. Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

„Era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă l-ai fi întâlnit pe Asaf, autorul care a scris o parte dintre psalmi, probabil că ai fi crezut că nu are nicio grijă pe lume. Dar te-ai fi înșelat, pentru că el scrie: „Era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii”. Apoi, la sfârșitul psalmului, el face o mișcare de o sută optzeci de grade și spune: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Psalmul 73:26) În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească aceste cuvinte încurajatoare. Atunci când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi niciodată prin ce trece acea persoană – indiferent dacă locuiește într-un conac sau într-o colibă de chirpici. Iată un principiu important de reținut: oamenii tind să devină ceea ce cred despre ei cei mai importanți oameni din viața lor! Așadar, gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun, și exprimă ce e mai bun față de persoana respectivă. S-ar putea să spui: „Dar nu trebuie să mai facă aceleași greșeli stupide!” Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și atunci când pare simplu, rareori este ușor. Singurul mod în care o putem rupe cu vechile obiceiuri este să ne formăm unele noi, iar acest lucru necesită timp și practică, multă practică. Nu poți să le spui ceva oamenilor o singură dată și să te aștepți ca să-nțeleagă și să se conformeze „din prima”! Ei trebuie să audă de mai multe ori ca să se poată adapta. Iar modul în care o spui poate determina dacă vor îngheța de frică sau se vor ridica deasupra obstacolelor. Deci, fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta pe oameni să devină mai buni. Recunoaște fiecare mic progres pe care îl fac. Modul de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare. Așa că, astăzi, dă dovadă de răbdare, arată-ți dragostea și rostește cuvinte de încurajare!

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

     Pentru că era chipeș, Iosif a atras atenția nedorită a soției șefului său. Zi după zi, aceasta a încercat să-l seducă, dar nu a reușit. Acum, să trecem rapid la o etapă ulterioară a vieții sale: dacă Iosif s-a confruntat cu un asemenea nivel de ispită când era doar un sclav, poți să-ți  imaginezi la ce nivel a fost expus când a devenit prim-ministru al Egiptului? A acționa cu integritate în lucrurile mici te echipează pentru a acționa cu integritate în cele mari! Când vine ispita, vei fi obligat să alegi una din două: caracterul sau compromisul. Și de fiecare dată când alegi caracterul, devii mai puternic, chiar dacă pentru alegerea ta există un preț de plătit. De ce? Să observăm împreună: 1) Caracterul este mai mult decât o simplă vorbărie. Îți mai amintești vechea metodă de predare „arată și spune” din școală? Poate vei întreba: „Ce vrei să spui cu asta?” Vreau să-ți spun că, dacă ești numai vorbe și nu demonstrezi prin fapte, îți pierzi credibilitatea. 2) Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere. În general, talentul este ceva cu care te naști; nu prea ai un cuvânt de spus în această privință. Dar caracterul este o sumă de alegeri pe care ajungi să le faci în fiecare zi și, de obicei, sunt făcute astfel încât doar Dumnezeu și tu știți despre asta. 3) Caracterul aduce succese durabile. Se spune că primele viori Stradivarius au fost făcute din lemnul luat de pe lateralul unor copaci care au înfruntat greul unei furtuni. De ce? Pentru că lemnul bătut de vreme produce cea mai dulce muzică. Înțelegi ideea? 4) Te poți ridica pentru o vreme deasupra limitelor caracterului tău, dar nu vei putea să te menții prea mult acolo. În cele din urmă oamenii te vor cataloga pentru ceea ce ești. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu lucra doar pentru o carieră, lucrează și pentru a-ți construi un caracter!

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

     Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent! Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite. Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî. Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?