„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19)

     Când Dumnezeu îți dă o viziune despre ce dorește El să faci, va trebui să mergi împotriva curentului acestei lumi. Societatea vrea să te închidă într-o cutie. Majoritatea oamenilor sunt căsătoriți cu status quo-ul. Ei își doresc ce a fost, nu ce poate fi. Ei caută siguranță și răspunsuri simple. Așadar, tu trebuie să-ți oferi ocazia de a merge pe un drum diferit și de a desțeleni un ogor nou. Apostolul Pavel a spus că n-a vrut să se împotrivească vedeniei cereşti. A fost pasiunea sa mistuitoare și punctul focal al vieții sale. El s-a trezit în fiecare dimineață gândindu-se la ea, și s-a culcat în fiecare seară gândindu-se la ea. Iar la sfârșitul vieții sale, a putut spune: „mi-am isprăvit alergarea… De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii…” (2 Timotei 4:7-8) Nimeni nu ajunge la măreție dacă devine un generalist. Fie că viziunea ta este să zidești o familie mare, o biserică mare, o companie mare sau orice altceva „mare” – trebuie să ai un punct focal. Harry A. Overstreet (celebru autor american pe teme de psihologie și sociologie modernă) remarca: „Mintea imatură sare de la un lucru la altul; mintea matură caută rezultatul final.” Oare toate domeniile vieții necesită un timp de gândire concentrată? Nu. Trebuie să fim selectivi, nu exhaustivi în gândirea noastră. Ce te-a chemat Dumnezeu să faci? Care este rolul tău aici? Care sunt abilitățile pe care trebuie să le șlefuiești? Ce cunoștințe trebuie să dobândești? Ce relații trebuie să clădești? Prima întrebare pe care a pus-o apostolul Pavel când Dumnezeu i-a dat viziunea a fost aceasta: „Ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). Și aceeași întrebare trebuie să I-o adresezi și tu lui Dumnezeu, astăzi!

„Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2)

     Iov și-a pierdut averea, sănătatea și copiii. Cartea lui Iov nu își numește în mod specific autorul, dar ne prezintă viața lui Iov, suferințele lui, discuțiile sale cu prietenii și conversațiile sale cu Dumnezeu. La începutul ei, Iov se tânguie și se întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă?”. Cu siguranță că el se întreba de ce i se întâmplă toate aceste nenorociri, și era deznădăjduit… Ajuns în acest punct, concentrat complet pe propria sa persoană, el a rămas totuși credincios lui Dumnezeu și nu a păcătuit deloc. La mijlocul cărții, Iov apare crescut spiritual, având acum o altă abordare. În loc să se justifice, el se hotărăște să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). În ultimul capitol, Iov declară că se încrede în Dumnezeu pe deplin: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5). Iov a ajuns în sfârșit în punctul în care să poată spune: „Mă încred în Dumnezeu, nu mai am niciun motiv de îngrijorare!” După multe luni de îngrijorări, de întrebări și de judecăți, Iov și-a dat seama că nu are nevoie de răspunsuri la toate întrebările sale, ci doar să știe că Dumnezeu îl iubește. Și istoria sa se încheie cu următoarele cuvinte: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început… Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42:10) Așadar, să luăm exemplu de la Iov pentru a fi și azi biruitori asupra îngrijorărilor!

„Paharul meu este plin de dă peste el.” (Psalmul 23:5)

     Psalmistul David a scris: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el.” (Psalmul 23:4-5). Să remarcăm că Dumnezeu nu a promis că nu va trebui să te confrunți cu moartea, cu teama, cu răul sau cu dușmanii. El a spus că, în ciuda tuturor acestor lucruri, și uneori în mijlocul acestora, paharul tău va fi atât de plin de binecuvântări, că va da pe deasupra! Când turnăm prea mult ceai sau cafea într-o ceașcă și curge pe farfurioară, noi spunem că a curs peste sau că este un surplus. Tot la fel este și în ce-L privește pe Dumnezeul nostru: El este un Dumnezeu al surplusului! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Dumnezeu ne umple „de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fim tari în nădejde!” (Romani 15:13). El ne oferă un surplus de bucurie; Dumnezeu ne face să ne bucurăm „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). El ne oferă și un surpus de pace: ne dăruiește „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Așadar, când te frămânți și încerci s-o scoți la capăt sau când îți este teamă de viitor, uită-te în oglindă și spune: „Dumnezeu este sursa mea; am mai mult decât suficient, paharul meu este plin de dă peste el!” Și să nu faci lucrul acesta numai în perioadele de lipsă sau de criză; fă din el un obicei pe care să-l practici în fiecare zi! Amin?

„Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui…” (1 Corinteni 16:2)

     Domnul Isus a spus: „Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11). Cu alte cuvinte, dacă nu ești credincios față de Dumnezeu cu banii tăi, El nu-ți va încredința binecuvântări mai mari! Ce înseamnă să fii credincios cu banii tăi? Apostolul Pavel scrie că în ziua Domnului „fiecare dintre voi să pună deoparte” ceva din cât a câștigat în acea săptămână și să folosească pentru dărnicie. Suma depinde de cât te-a ajutat Domnul să câștigi. Asta înseamnă că trebuie să ne gândim la următoarele trei lucruri, când vorbim despre dărnicie: 1) Dărnicia regulată. Să reținem cuvintele: „în ziua dintâi a săptămânii” – asta înseamnă dărnicie sistematică, nu sporadică. Dărnicia nu se face după principiul „Azi mă simt bine, deci îi voi dărui lui Dumnezeu”! Dacă încerci să faci așa ceva cu creditul tău ipotecar, vei rămâne fără casă! Nu trebuie să dăruiești din impuls, ci din angajamentul de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu! 2) Dărnicia planificată: „Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui.” Dacă ești căsătorit, stai jos și discută cu soțul sau cu soția ta și hotărâți suma pe care credeți că Dumnezeu dorește s-o dăruiți în fiecare săptămână. Dacă nu faci planuri, nu vei dărui cu consecvență. 3) Dărnicia proporțională: „Fiecare din voi să pună deoparte… după câştigul lui.” Dacă Dumnezeu te binecuvântează pe plan financiar, trebuie să te gândești să-ți mărești dărnicia. Trebuie să-I înapoiezi lui Dumnezeu un procentaj din ce te ajută El să câștigi. Când faci lucrul acesta, El promite că-ți va da binecuvântări din belșug (vezi Maleahi 3:10; 2 Corinteni 9:6-10). Așa că, dăruiește cu bucurie – și vei fi iubit de Dumnezeu!

„Domnul… mă paşte în păşuni verzi și mă duce la ape de odihnă.” (Psalmul 23:1-2)

     Chiar și când duci o viață morală și faci tot ceea ce trebuie, viața tot poate părea goală. Cred că fiecare dintre noi am găsit în cutia poștală și plicuri fără destinatar precis. La fel se întâmplă și în viața spirituală. Uneori te simți secătuit nu pentru că ai făcut ceva greșit, ci pentru simplul fapt că „ocupi” un loc pe planetă. Combinația dintre lume, fire pământească și diavol îți va absorbi vitalitatea spirituală – dacă îi dai voie. Încerci să te rogi, dar nu-ți iese niciun cuvânt din gură. Știi că trebuie să citești Biblia, dar când o iei în mână, literele aleargă pe pagină și nu au niciun sens. Și nu vrei să asculți oameni spirituali, mai ales când îi suspectezi că părerile lor pozitive sunt false. Când experimentezi asemenea stări, nu faci altceva decât să îndeplinești activități care țin de latura spirituală, dai din cap și spui „amin”… și cu toate acestea, sufletul tău este din ce în ce mai gol. David, care era păstor, a spus că Dumnezeu „ne paște” în pășuni verzi. De ce? Pentru că altfel, la fel ca oile, am rătăci de colo colo, până la epuizare! Să reținem două lucruri pe care le-a spus psalmistul David: 1) „El mă paşte în păşuni verzi.” Cuvântul verde înseamnă proaspăt. În fiecare zi, ai nevoie de o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu prin rugăciune, și de o absorbție proaspătă a Cuvântului Său. Pâinea nu este singurul lucru care se învechește, ci și viața ta spirituală. 2) „Mă duce la ape de odihnă…” Cuvântul odihnă înseamnă că ai nevoie de perioade de liniște și de reflecție. Biblia ne spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10) Singura modalitate prin care Îl poți cunoaște pe Dumnezeu în mod profund și personal, prin care Îi poți simți călăuzirea, și prin care poți primi puterea Sa – este să te oprești! Așadar, oprește-te astăzi din ce faci, și du-te la o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu și cu Scriptura!

„În ziua necazului meu, caut pe Domnul…” (Psalmul 77:2)

     Astăzi vom vorbi despre două principii importante ale rugăciunii: 1) Vorbește cu Dumnezeu când necazul te împresoară. Dacă ești și tu ca majoritatea oamenilor, perioadele bune te pot face să te încrezi în tine însuți, nu în Dumnezeu. Vremurile tulburi te aduc pe genunchi: analize medicale proaste, un copil dependent de droguri, pierderea unui loc de muncă sau o căsnicie zbuciumată… E planul lui Dumnezeu să îngăduie perioade de încercare! El lasă necazul să ne atingă – nu ca să ne facă nefericiți, ci să ne atragă la El. Dumnezeu a spus prin profetul Osea: „Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine” (Osea 5:15). Inima de Tată a lui Dumnezeu dorește mai presus de toate să-L ascultăm și să ne încredem în El. Și dacă e nevoie de încercări pentru asta, El ne iubește suficient de mult ca să le îngăduie în viața noastră! Iar când ne întoarcem la El în necazurile noastre, descoperim că El este „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). 2) Vorbește cu Dumnezeu în orice vreme. În cartea sa binecunoscută „Viața cu Dumnezeu – practicarea prezenței divine”, fratele Laurențiu al Învierii vorbește despre rugăciune ca despre o conversație continuă cu Dumnezeu – o practică pentru orice vreme, orice loc și orice circumstanță. El spunea că dialogul cu Dumnezeu în timp ce gătea sau spăla vasele Îl mulțumea la fel de mult ca atunci când avea timpul său specific de rugăciune. El ne sfătuiește: „Să ne obișnuim să conversăm neîntrerupt cu Dumnezeu, în smerenie. Trebuie doar să recunoaștem că Dumnezeu este prezent în noi și să vorbim cu El în orice clipă. În timp ce mâncați ori stați de vorbă cu cineva, în timpul tuturor îndeletnicirilor dumneavoastră, zi și noapte, înălțați-vă inima către El.” Cuvintele acestea seamănă cu învățătura pe care ne-o dă apostolul Pavel despre acest subiect: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:18). Așadar, vorbește mereu cu Dumnezeu!

 „Spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!” (Psalmul 51:7)

     Mai ții minte că în trecut majoritatea restaurantelor aveau un program de funcționare și nu erau deschise toată ziua? Orarul lor și nu pofta ta de mâncare stabilea dacă poți mânca sau dacă rămâneai flămând. Nu mai este așa: acum poți intra în restaurantele tale preferate ori de câte ori te lovește pofta de mâncare. Așa este și cu Dumnezeu: poți vorbi cu El la orice oră pentru că este disponibil 24/7! Și chiar dacă rugăciunea nu este condiționată de anumite momente sau intervale, sunt cazuri când este vital să vorbești cu Dumnezeu! Iată două dintre ele: 1) Când ai păcătuit. Sentimentele tale de vinovăție și de rușine, dimpreună cu Satan „Pârâșul”, îți vor șopti să-L eviți pe Dumnezeu. Dar întoarcerea la El este singura soluție pentru păcat! Împovărat de adulter, deprimare și crimă, împăratul David a înțeles că trebuia să-și mărturisească păcatul lui Dumnezeu: „Curăţă-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmul 51:7,10). Iar apostolul Ioan a spus că Dumnezeu este „credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Ai păcătuit? Un nou început te așteaptă, dacă recunoști și vorbești cu Dumnezeu prin rugăciune. 2) Când ești îngrijorat și îți este teamă. Nu trebuie să privești prea departe ca să găsești lucruri de care să te îngrijorezi; ele sunt peste tot în jurul tău. Grijile financiare, profesionale, medicale și familiale te pot face să fii stresat și neliniștit. Încotro s-o apuci? Rugăciunea este răspunsul lui Dumnezeu la frică și anxietate. „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:6-7). Așa că, roagă-te!

 „Domnul a zis: ‘Iată că este ascuns între vase.’” (1 Samuel 10:22)

     Când prorocul Samuel a vrut să-l prezinte poporului pe Saul, primul rege al lui Israel, l-au descoperit pe acesta „ascuns între vase.” Cuvântul ebraic pentru „vase” include și sensul de limitare auto-impusă care te împiedică să împlinești misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Să identificăm câteva asemenea autolimitări: 1) Sentimente de inadaptare. Prima reacție pe care a avut-o Saul când a aflat că a fost ales rege a fost una de uimire: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin?” (1 Samuel 9:21). Când nu-L incluzi pe Dumnezeu în ecuație, întotdeauna te vei simți „cel mai mic”. În loc să te focalizezi pe slăbiciunile și incapacitățile tale, concentrează-te pe „nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:19). 2) Teama față de ce ar putea crede sau gândi alții. Autorul Proverbelor ne spune că „frica de oameni este o cursă.” (Proverbele 29:25) Iar împăratul Saul a căzut în ea! Când Samuel l-a confruntat pe Saul pentru că nu i-a omorât pe amaleciți, acesta a răspuns: „mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură de următorul lucru: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Odată ce accepți acest adevăr și îl pui în aplicare, vei vedea că nu ai de ce să te temi! 3) Pragmatismul exagerat. Biblia ne avertizează: „cine se îndoiește… este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8). Saul s-a încadrat perfect în acest tipar! Când nu a auzit vocea lui Dumnezeu, a luat situația în propriile-i mâini și s-a dus să consulte un văzător. Și deși a promis că nu-i va face rău lui David, a căutat mereu să-l prindă. Adaptabilitatea este un lucru lăudabil, dar Dumnezeu ne cere consecvență și dedicare. Așadar, ieși din ascunzătoare și bazează-te pe „nemărginita mărime a puterii” lui Dumnezeu!

„Iată ce zice Cel Sfânt… Cel ce deschide şi nimeni nu va închide…” (Apocalipsa 3:7)

     Astăzi vom afla încă două modalități de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta: 1) Prin circumstanțe providențiale. Când Dumnezeu te călăuzește, drumul se va deschide înaintea ta. Când te trimite El, va merge înaintea ta (vezi Ioan 10:4). Cuvântul Său ne spune că El este „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” Cine deschide ușile potrivite? Dumnezeu. Cine închide ușile nepotrivite? Dumnezeu. Ușile potrivite duc la binecuvântare, dar ușile greșite duc la suferință și la pierdere. În plus, doar necredința poate ține o ușă închisă, odată ce Dumnezeu poruncește să se deschidă. Singurul „ajutor” de care are nevoie Dumnezeu din partea ta este acesta: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exodul 14:13). 2) Prin „semafoare” lăuntrice. Creștinii maturi și tari în credință spun: „Caut aprobările din sufletul meu!” Tu ești o ființă nouă, cu o natură spirituală nouă, vie pentru Dumnezeu – și echipată să-L perceapă pe Dumnezeul care lucrează în tine (vezi Romani 6:11). Deși sfatul creștinilor înțelepți și maturi te poate ajuta, ultimul cuvânt trebuie să fie rostit în inima ta de Dumnezeu. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Dacă voia ta este predată lui Dumnezeu, El lucrează în tine și îți călăuzește voința și purtarea. Crede lucrul acesta – pentru că Dumnezeu spune asta, nu omul! Dumnezeu aprinde „lumina roșie” când dorește să te oprești, și îți va da „verde” când dorește să pornești. Așadar, nu trece pe roșu! Și nu te opri pe verde!

„Duhul… are să vă călăuzească… va vorbi… și vă va descoperi.” (Ioan 16:13)

     Pentru a scăpa de presupuneri, fă întotdeauna aceste două lucruri: 1) Recunoaște faptul că autoritatea supremă, care stabilește care este voia lui Dumnezeu, este Cuvântul Său (vezi Isaia 8:20). Biblia ne vorbește clar despre problemele importante ale vieții. Orice altă sursă de călăuzire trebuie să fie în acord cu Scriptura. Și nu trebuie să fii licențiat în teologie pentru asta, ci să-L lași pe Dumnezeu să-ți vorbească prin Cuvântul Său înainte de a căuta părerea altcuiva. De exemplu, e inacceptabil să spui o minciună, pentru că Dumnezeu ne spune apăsat: „Să nu mințiți…” (Leviticul 19:11). Tot astfel, a întreține relații extraconjugale e un lucru greșit, pentru că Biblia ne spune clar: „Să nu preacurveşti!” (Exodul 20:14). Fără alte discuții, chiar nu ai nevoie de nicio altă părere – atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este clar! Dar să fim atenți: Biblia este o carte a principiilor, nu un manual cu opțiuni multiple. A alege versete izolate duce la confuzie, nu la claritate. De exemplu, expresia „toate lucrurile sunt ale voastre” (1 Corinteni 3:21) nu înseamnă că ai permisiunea să alegi și să dispui de orice vrei! Principiile se stabilesc pe baza versetelor susținute de alte versete! Dar ce faci când cauți în Biblie și nu găsești principii care să-ți rezolve problema? Ia în considerare următorul pas: 2) Recunoaște părerea lăuntrică a Duhului Sfânt. De unde știi că este de la Duhul Sfânt? Când știi că ți-ai supus în totalitate voia ta lui Dumnezeu, în această privință! „Părerile” tale nu trebuie să contrazică alte principii biblice! Iată care este misiunea Duhului Sfânt: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul… şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13). Nu te grăbi! Dacă este de la Duhul Sfânt, lucrul acesta va deveni mai puternic și mai clar cu trecerea timpului și prin rugăciune. Dacă nu, el se va disipa. Așa că, așteaptă într-o atitudine de rugăciune!