„Ai preţ în ochii Mei…” (Isaia 43:4)

     Ai mers vreodată la un târg de vechituri, cu speranța că vei găsi un chilipir? Pentru ochiul neformat, cea mai mare parte a produselor par a fi bune… de aruncat la gunoi! Poate chiar sunt pline de praful și mucegaiul din podul cuiva. Dar ochiul experimentat vede o comoară chiar dacă e mascată – lucruri care trebuie doar să fie curățate, lustruite și restaurate pentru a deveni din nou valoroase. Asta vede Dumnezeu la noi! Când Satan îți spune că ești lipsit de valoare, Dumnezeu se uită înlăuntrul tău și vede comoara ascunsă. Când Îl faci pe Hristos Domnul vieții tale, El te ajută să învingi trecutul, să te împotrivești ispitei, să dai la o parte obiceiurile rele, să te ridici deasupra limitelor autoimpuse și să înțelegi că în ochii lui Dumnezeu ai o mare valoare. De fapt, începi să crezi ce a spus El despre tine: „ai preț în ochii Mei.” Adevărul este că atunci când te defăimezi mereu, ai tendința să te îndrepți spre cei ce fac la fel. Dar odată ce înțelegi valoarea pe care ți-o atribuie Dumnezeu, toată perspectiva ți se poate schimba. Cu Dumnezeu, nu poți pierde! Chiar și când te împiedici, El te va ajuta să te ridici, să devii mai puternic, mai înțelept și să te îndrepți spre victorie. Când te vezi doar o persoană care face greșeli și păcătuiește, te uiți în oglinda nepotrivită. Odată ce începi să te vezi în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, te vezi ca o persoană care este transformată zi de zi după asemănarea Domnului Isus (vezi 2 Corinteni 3:18). Și – așa te vede Dumnezeu, astăzi!

„Nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor…” (1 Samuel 27:1)

     Citim în Scriptură despre David că „şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor.” (1 Samuel 27:1). În trecut, David Îl întrebase pe Domnul, și căutase sfatul unor consilieri experimentați și de nădejde. De data asta însă, s-a lăsat călăuzit de frică – și a ajuns să treacă la vrăjmașii poporului său. Și lucrul acesta i-a dat un sentiment temporar de ușurare. Când apelezi la sursa greșită, poți să resimți această ușurare… dar ea nu este de durată! Înțeleptul Solomon a zis: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge” (Proverbele 14:12-15). Sentimentul de ușurare al lui David nu a durat mult, pentru că în cele din urmă filistenii l-au respins – deoarece nu aveau încredere în el. Ei au spus: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat, să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei.” (1 Samuel 29:4). Când ești într-o cădere spirituală, ai grijă: deciziile pe care le iei pot avea consecințe îndelungate! În urma alegerii făcute, iată-l pe David respins de filisteni, și fără țară sau familie la care să se întoarcă. Așadar iată ce trebuie să învățăm de la David: 1) În loc să dai ascultare fricilor tale, ascultă de Dumnezeu. După eșecurile din viața sa, David „s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui” (1 Samuel 30:6); și tu poți face la fel. 2) Caută sfătuitori înțelepți. Deși s-ar putea ca acesta să fie ultimul lucru pe care te-ai gândi să-l faci, pentru că nefericirea își dorește tovarăși, să nu uiți că „biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Așadar, astăzi, apelează la Dumnezeu!

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

     Dacă responsabilitatea ta la locul de muncă ar fi să angajezi oameni, ce anume ai căuta? Competențe, dedicare, punctualitate, responsabilitate, răbdare, bunătate, consecvență? Domnul Isus a zis: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10). În mare parte, viața este compusă din lucruri mărunte, deci dacă ești necredincios în lucruri mărunte, vei fi necredincios cea mai mare parte a vieții. Ai cumva în custodie o „grămadă de vinovății” la locul de muncă? Acea grămadă de lucruri pentru care nu ți-ai făcut încă timp… Credincioșia include modul în care te ocupi de această grămadă. Poate pentru tine nu contează prea mult că cineva ți-a trimis un e-mail sau un mesaj, dar acea persoană așteaptă un răspuns. Poate soarta acelei persoane depinde de el! Cum gestionezi lucrurile mărunte ale vieții? Domnul Isus a zis: „dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Întrebare: Dacă ai fi proprietarul firmei pentru care lucrezi, ți-ai mai lua toate acele pauze suplimentare de cafea? Ți-ai cumpăra mașina închiriată de care ai abuzat toată săptămâna? Modul în care te ocupi de lucrurile care nu-ți aparțin este un test al credincioșiei față de Dumnezeu. Înțelegi cât de sensibile sunt lucrurile? Credincioșia este importantă în toate domeniile vieții. Dumnezeu spune că vei fi răsplătit pentru credincioșia ta, așa că dă-ți toate silințele la locul de muncă. Apostolul Pavel ne spune că orice facem „să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Ca urmaș al lui Hristos, tu trebuie să ai o reputație profesională neștirbită pentru o anumită sarcină. De ce? Pentru că știi cine este adevăratul tău șef! Așa că, fii credincios lui Dumnezeu la locul tău de muncă!

„Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

     În acest verset sunt trei adevăruri care îți vor face credința mai eficientă – primul: crede că Dumnezeu este! Forța limbajului folosit aici este mult mai mare decât o recunoaștere vagă a existenței lui Dumnezeu. Omenirea își revendică o mulțime de dumnezei, dar Dumnezeul Bibliei nu este unul dintre ei – și nici măcar cel mai bun dintre ei. El este Singurul Dumnezeu Adevărat! Și acest verset ne spune că El este prezent și activ în mod unic, autentic și permanent! Al doilea adevăr: crede că Dumnezeu poate! Când doi orbi s-au apropiat de Isus, cerând vindecare, El i-a întrebat: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:28-29). Și ei au putut vedea numaidecât. Domnul Isus știa că-i poate vindeca, dar El a dorit ca ei să fie convinși că El poate. Până nu crezi în puterea lui Dumnezeu de a-ți împlini nevoile, tu nu ai nicio temelie pe care să-ți fundamentezi încrederea și rugăciunile. Al treilea adevăr: crede că Dumnezeu vrea! După ce știi că El poate, trebuie să mai faci un pas al credinței. Un lepros s-a apropiat de Domnul Isus spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureți.” Isus S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Și îndată el a fost curăţat de lepra lui. (Matei 8:2-3). Este Dumnezeu dornic? Fără urmă de îndoială! Să ne gândim la promisiunea Sa: El – nu noi – este Cel ce „răsplătește pe cei ce-L caută”. Așadar, Dumnezeu poate și în același timp dorește să-ți împlinească nevoia!

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

     Un expert în probleme maritale spunea că a primit de la o mamă singură o istorisire care l-a ajutat să înțeleagă mai bine singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care-și cresc singuri copiii. Ea a povestit cum, într-o zi ploioasă, se uita pe fereastră și a văzut într-un copac o prigorie împreună cu puii ei în cuib. Pe măsură ce ploaia cădea, mama-pasăre și-a acoperit puii gălăgioși cu aripile ei desfăcute. Apoi a început să cadă grindina. În loc să-și bage capul în cuib, mama prigorie s-a înfoiat, și-a ridicat capul și a primit ea loviturile, protejându-și odraslele… Și toți puii au supraviețuit furtunii! Ce imagine sugestivă a provocărilor cu care se confruntă părinții care își cresc singuri copiii! Responsabilitatea acestor părinți este necontenită, și le impune să lucreze ca să câștige bani, să gătească, să se ocupe de curățenie, să supravegheze teme, să aibă grijă de copiii bolnavi și așa mai departe. Pe lângă aceste îndatoriri zilnice, ei trebuie să aibă grijă și de propriile nevoi și aspirații (inclusiv spirituale). Dacă ne gândim la toate astea, vom fi de acord că e una dintre cele mai dure misiuni de pe pământ. Părinții singuri, fie că e vorba de mame, fie de tați, au nevoie de sprijinul nostru și de rugăciunile noastre necurmate. Cei care încasați loviturile în locul copiilor voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând, veți vedea pe cerul spălat curcubeul! Când misiunea voastră va luat sfârșit și puii voștri vor fi crescut, vor apărea dulci beneficii și pentru voi – dragilor, care nu ați zburat din cuib și ați rămas să vă creșteți copiii! Este Cuvântul lui Dumnezeu cel care promite asta: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele…” (Psalmul 23:6)

     Psalmistul David nu folosește în psalmul său cuvinte precum „poate”, „probabil”, „posibil” sau „să sperăm”… Nu, el spune „Da”, care este un termen ce exprimă certitudinea. „Da” înseamnă „în mod absolut, fără urmă de îndoială”! În viață există multe lucruri de care nu poți fi sigur. Te duci la un consult medical de rutină și descoperi că ai o tumoare malignă. Lucrezi de ani de zile în aceeași companie și crezi că locul tău de muncă este sigur, dar se fac concedieri și te alegi cu fișa de lichidare. Te rogi pentru copiii tăi, trăiești o viață exemplară înaintea lor și îi înveți ce este bine și apoi te trezești că ești chemat la poliție ca să-i scoți din arest, unde au ajuns pentru că au condus sub influența alcoolului sau pentru că au consumat droguri. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, există două lucruri de care poți fi sigur: „fericirea și îndurarea.” Care este concepția ta despre Dumnezeu? E o întrebare extrem de importantă, deci gândește-te bine înainte să răspunzi la ea. Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El. David era departe de a fi perfect. De fapt, câteva dintre „isprăvile” sale ar fi putut apărea pe primele pagini ale ziarelor de scandal. Însă el nu s-a îndoit niciodată de bunătatea și mila lui Dumnezeu față de el: „ştiu că Dumnezeu este de partea mea.” (Psalmul 56:9) Dumnezeu ne-a promis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Bunătatea Sa garantează că fiecare nevoie pe care o ai poate fi împlinită, iar mila Sa garantează că toate păcatele pe care le-ai comis pot fi iertate. La fel cum câinii ciobănești conduc oile rătăcite înapoi în turmă, bunătatea și mila lui Dumnezeu te vor readuce de fiecare dată în brațele Sale iubitoare. Iar acest lucru este o certitudine. Ai dar de astăzi încredere deplină în Dumnezeu!

„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10)

     Biblia ne învață și această lecție importantă: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” (1 Petru 4:10-11). Poate viața nu ți-a scos în cale un loc de muncă unde să-ți folosești darurile, dar trebuie cel puțin să te miști în această direcție. Apostolul Pavel se ocupa de confecționarea corturilor pentru a-și finanța chemarea de predicator. Deci dacă știi că ești o persoană creativă și ai aptitudini de design și arte vizuale și te simți exasperat de meseria ta de contabil, poate a sosit timpul să-ți regândești obiectivele carierei tale. Dacă îți place să rezolvi probleme atunci când se strică computerul, dar în prezent lucrezi ca patiser, e timpul să te oprești și să reevaluezi situația. Probabil nu ai reușit imediat să-ți câștigi existența din pasiunea ta principală și atunci lucrezi într-un domeniu fără nicio legătură cu ea. Pentru moment e bine. Dar viziunea ta trebuie să se focalizeze pe ascultarea de chemarea lui Dumnezeu. Moise și-a petrecut două treimi din viață pregătindu-se pentru adevărata sa misiune: aceea de a conduce copiii lui Israel în Țara promisă. Dumnezeu nu irosește niciodată experiența. De multe ori înțelepciunea pe care o strângi la un loc de muncă pe care nu ți-l dorești te echipează pentru cel pe care ți-l dorești, și pe care Dumnezeu l-a ales pentru tine. Așadar, continuă să crești și să crezi în Dumnezeu. Iar când El îți va deschide ușa, vei fi pregătit să intri pe ea!

„Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

     Ne amintim în ce împrejurare a rostit Mântuitorul aceste cuvinte; este redată în Evanghelia după Ioan, cap. 8 – spicuim de la vers. 3 încolo: „Cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie… și au zis lui Isus: „Învăţătorule… Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei; Tu dar, ce zici?”… Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”… S-a ridicat… şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:3-7, 10-11). În acea zi, Domnul Isus a scos în evidență trei lucruri: 1) Ipocrizia dublei măsuri. De vreme ce femeia a fost „prinsă în momentul săvârșirii păcatului”, ei au știut de bună seamă și cine era bărbatul. Și în zilele noastre acționează acest dublu standard, unul care desconsideră femeia din cauza trecutului ei, și altul prin care bărbatul este scuzat, spunându-se: „Eh, umblă și el din floare-n floare!” Fariseii foloseau pietre, noi folosim vorbe, dar indiferent de armele folosite, victima va fi rănită oricum. 2) Cine este în măsură să judece. „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Care era singurul fără păcat, dintre ei, în ziua aceea? Domnul Isus! Deci numai El a avut și are dreptul să judece! 3) Te poți ridica deasupra trecutului tău. „Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Aceste cuvinte ar putea fi reformulate astfel: „Mergi în pace, deoarece ai avut o întâlnire cu Isus, și doar așa te poți ridica deasupra trecutului tău!”

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

     Oare ce vrea să zică psalmistul când spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele…”? Că trebuie să trăiești după voia lui Dumnezeu, nu după propriile tale gânduri, dorințe sau porniri. Iar continuarea, „și o lumină pe cărarea mea” – înseamnă că nu poți merge oriunde vrei tu, ci trebuie să urmezi calea pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru tine. Nu vei greși niciodată dacă vei consulta Sfânta Scriptură pentru călăuzire, dar asigură-te că nu scoți versetele din context. Nu folosi „metoda ferestrei deschise”, lăsând vântul să sufle peste paginile Bibliei și apoi închizând ochii, punând degetul pe un verset și spunând: „Iată călăuzirea lui Dumnezeu!” Dacă faci lucrul acesta, s-ar putea să primești vreun verset nepotrivit ca verset al zilei! Ți-ar plăcea să mergi la doctor când ești bolnav și să-l auzi spunând: „E de la bilă”, fără să te fi consultat măcar? Atunci ai întreba: „De unde știți?” și el îți va spune: „Ei bine, cu câteva clipe în urmă am stat lângă fereastră și am avut încredere că Dumnezeu a suflat peste manualul de anatomie exact la problema ta – și subiectul de pe acea pagină era vezica biliară.” Ai fugi de-acolo cât ai putea de repede, nu-i așa? Unii oameni practică această „superstiție” teologică, apoi dau de necaz și spun: „Ei bine, așa m-a călăuzit Dumnezeu!”, când de fapt Dumnezeu nu a avut nicio legătură cu alegerile lor! De fiecare dată când citești expresia biblică „aceasta este voia lui Dumnezeu”, poți fi sigur că este voia Sa. Dacă nu asculți de ea, vei avea de suferit, dar dacă vei asculta – vei fi binecuvântat!

„Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)

     În secolul al XIV-lea, nu exista niciun exemplar al Bibliei în limba engleză! Biblia se putea găsi doar în latină, limba clericilor, iar aceștia erau legați de podiumurile catedralelor. Atunci, John Wycliffe, preot și teolog catolic englez, a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice din Anglia. El era și profesor universitar la Universitatea Oxford și a spus: „Nu este un lucru bun. Oamenii trebuie să poată citi Biblia în limba lor maternă.” Liderii bisericii l-au etichetat drept unealtă a celui rău. Asemenea lui Noe care a construit o arcă în timp ce oamenii l-au ridiculizat și l-au intimidat, și John Wycliffe a început să traducă Sfânta Scriptură sub un potop de persecuții. A fost declarat eretic și și-a pierdut slujba. Când în cele din urmă a finalizat traducerea Scripturilor, John Wycliffe a scris pe pagina albă din interiorul primului exemplar al Sfintelor Scripturi în limba engleză: „Această Biblie a fost tradusă ca să facă posibilă guvernarea poporului de către popor și pentru popor.” Președintele Abraham Lincoln a împrumutat această sintagmă, 500 de ani mai târziu, pentru celebrul său discurs din Gettysburg. La 30 de ani de la moartea lui Wycliffe, el a fost declarat din nou eretic. Prin urmare, trupul său a fost exhumat și oasele i-au fost arse, iar cenușa a fost aruncată într-un mic râu. Un istoric contemporan descria scena în felul următor: „Acel pârâu a dus cenușa în râul Avon, râul Avon în fluviul Severn, fluviul Severn în mările înguste și acestea în ocean. Și astfel cenușa este emblema doctrinei sale, care s-a dispersat acum în întreaga lume.” De aceea apostolul Petru spune: „Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” – iată Cuvântul pentru astăzi!