„înviorează-mă în calea Ta!” (Psalmul 119:37)

     Jane Johnson Struck s-a pornit într-o seară geroasă de iarnă să ducă cina familiei unei prietene care a murit. Blocată în trafic și făcând jonglerii în programul său deja supraîncărcat, își plângea de milă – și s-a enervat când a ajuns și nu a găsit pe nimeni acasă. Folosindu-și telefonul mobil pentru a-i anunța că a trecut pe la ei, a fost consternată când a intrat robotul și o voce cunoscută a început să cânte: „Ia-ți haina, pune-ți pălăria, lasă-ți îngrijorările în prag; viața poate fi atât de dulce pe partea însorită a străzii”. Era prietena ei Annie, cea care a murit după o luptă îndelungată cu cancerul mamar, lăsând în urma ei trei copii și un soț îndurerat. Struck scrie: „Oamenii care au fost atinși de personalitatea ei debordantă, de perseverența și mărturia ei în fața unor circumstanțe aspre și nedrepte, nu s-ar fi așteptat să-i audă vocea la aparat. Dârzenia ei m-a uimit … obișnuia să discute deschis despre pronosticul ei și totuși nu a ezitat să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru harul și pacea pe care le experimenta. Ea știa că viața cu Domnul Isus, orice ar veni, este o plimbare pe partea însorită a străzii”. Psalmistul s-a rugat: „înviorează-mă în calea Ta!” Struck continuă: „În timp ce ascultam vocea ei la telefon, moartă fiind, Dumnezeu se folosea de Anni pentru a mă provoca. Am condus până acasă gândindu-mă la felul în care El dă lumină celei mai întunecate călătorii … la modul în care petrecerile cu scopul de a-mi plânge de milă mă împiedică să savurez dulceața vieții … apoi cerându-mi iertare pentru atitudinile mele egoiste. A fost un avertisment puternic a faptului  că, într-o zi, viața se va încheia pe partea însorită a străzii … în cer, acolo unde nu există întuneric, boală sau moarte”.