„El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:16)

     Rugăciunea reprezintă un principiu fundamental pentru viața creștinului, dar și pentru viața și lucrarea bisericii. Asemenea unei fundații care fixează o clădire, rugăciunea îți oferă un loc demn de încredere în care să te odihnești. Nu e de mirare că Satan lucrează peste program pentru a te ține ocupat, şi a-ți distrage atenția așa încât să pierzi comunicarea regulată și profundă cu Tatăl tău Ceresc. Există, însă, o persoană în viața căruia Satan nu și-a putut face loc, când a fost vorba să-i deranjeze viața de rugăciune: Domnul Isus. El este marele exemplu pentru ceea ce ar trebui să fie viața noastră de rugăciune. El Şi-a început și Şi-a încheiat lucrarea publică prin rugăciune. În capitolul unu  din Ev. lui Marcu, Îl vedem pe Isus, în una dintre cele mai încărcate zile din viața Sa, trezindu-se în zori pentru a se ruga. Luca scrie: „El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga”. Acesta era obiceiul lui zilnic! În grădina Ghetsimani, Domnul S-a rugat cu o intensitate pe care nimeni nu o va cunoaște vreodată. Nu e de mirare că ucenicii L-au rugat să-i învețe să se roage. Cât de importantă este rugăciunea? Să-l întrebăm pe Petru. Rugăciunile lui Hristos au fost cele care l-au ajutat și l-au ridicat după ce s-a lepădat de Domnul; acestea l-au salvat și în cele din urmă l-au promovat în fruntea bisericii. Singurul motiv pentru care tu nu dai greș mai des, este că Domnul Isus mijlocește și pentru tine (Ioan 17:20; Evrei 7:25). Aplicația e destul de evidentă: dacă Domnul Isus a avut nevoie de rugăciune – și tu ai nevoie. Mai mult, dacă aștepți până ai chef sau până te mișcă Duhul ca să te rogi, ceva nu ai înțeles. Duhul Sfânt te-a mișcat deja să te rogi – prin învățătura și pilda pe care ți-a dat-o Hristos!