„Căile voastre nu sunt căile Mele…” (Isaia 55:8)

     Noi simțim că ceva nu este în ordine cu noi, din punct de vedere spiritual, atunci când experimentăm incertitudinea. Dar tocmai asta ne-a spus Domnul Isus că se întâmplă atunci când ne naștem din Duhul și începem să-L urmăm: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:8) Când vine vorba despre călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, răspunsul este „nu putem explica cum”… Chiar și atunci când ți-ai dat toată silința pentru a rezolva problema, Domnul zice: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8). Așadar, când Îl urmezi pe Dumnezeu, orice se poate întâmpla! Nu știi niciodată pe cine vei întâlni, unde vei merge sau ce vei face. Și cu cât te vei împăca mai repede cu această realitate spirituală, cu atât te vei bucura mai mult de călătorie! Să faci altfel înseamnă să ajungi la o spiritualitate egocentrică care te va face să te simți gol. În loc să-L urmezi pe Duhul, inviți Duhul să te urmeze! În loc să servești scopurilor lui Dumnezeu, vrei ca El să servească scopurilor tale! Deși poate părea o distincție subtilă, produce rezultate net diferite! Iată alternativa care-ți stă la dispoziție: 1) Urmează calea certitudinii, care te menține în control, dar care te privează de experiența pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, SAU 2) Acceptă incertitudinea lui „cum” și „când”, întrebări care apar când Îl urmezi pe Dumnezeu, și încrede-te în această constatare: „Mare este credincioșia Ta…” (Plângerile lui Ieremia 3:23) Așadar, lasă-te călăuzit de Duhul prin incertitudinile vieții!

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei…” (Isaia 42:16)

     Așa cum o dovedește legea varietății, existența continuă a oricărui sistem necesită capacitatea de a cultiva varietatea în structurile sale interne. În domeniul exercițiilor fizice, de exemplu, rutina devine în cele din urmă inutilă. Dacă te antrenezi în același mod de fiecare dată când faci exerciții, mușchii tăi încep să se adapteze și nu se mai dezvoltă. Trebuie să-ți schimbi obiceiul. Trebuie să îi derutezi. Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Un autor a scris: „Când sunt într-o cădere spirituală, de nouă ori din zece, ceva sacru a devenit rutină. Sunt sigur că diferă în funcție de personalitate, dar una dintre modalitățile prin care eu ies dintr-o criză spirituală este prin perturbarea rutinei și experimentarea disciplinelor spirituale. Uneori este nevoie doar de o mică schimbare în rutină. Fă voluntariat la un așezământ din vecinătate pentru persoane fără adăpost. Începe să ții un jurnal al recunoștinței. Integrează-te într-un grup de casă sau într-un studiu biblic. Ia-ți o zi liberă și retrage-te undeva singur. Sau pur și simplu trezește-te puțin mai devreme dimineața și petrece puțin timp în plus cu Dumnezeu. Una dintre micile schimbări ale rutinei care m-au ajutat să-mi împrospătez momentele de devoțiune a fost să citesc o altă versiune de traducere a Bibliei. Cuvintele noi m-au ajutat să am gânduri noi.” Pentru a crește spiritual, ai nevoie de consecvență, structură și disciplină. Dar când treci printr-o perioadă de secetă spirituală, încearcă să-ți schimbi rutina spirituală. În loc să faci lucrurile așa cum le făceai de obicei, încearcă o altă abordare. Dumnezeu spune: „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei”. Dumnezeu nu Se schimbă, dar El Se mișcă! Și pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, trebuie să fii dispus să te miști împreună cu El!

„Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15)

     Dacă vrei să crești, trebuie să treci peste teama pe care o poți avea de a nu face greșeli. După cum afirma autorul și profesorul Warren Bennis, „O greșeală este pur și simplu un alt mod de a face lucrurile”. Așadar, așteptă-te să faci greșeli pe parcurs și acceptă-le ca pe un semn că mergi în direcția cea bună. Cu Marea Roșie în fața lor și cu carele lui faraon în spatele lor, copiii lui Israel au intrat în panică. „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15) Când au făcut așa, Marea Roșie a devenit o cale către victorie și un cimitir pentru dușmanii de care se temeau. Dacă trebuie să găsești „cea mai bună cale” sau „calea perfectă”, nu vei ajunge niciodată nicăieri! Este ca și cum ai conduce noaptea pe un drum necunoscut. În mod ideal, ți-ai dori să vezi întregul traseu înainte de a porni la drum. În schimb, îl vezi puțin câte puțin… Pe măsură ce continui să mergi, ți se dezvăluie încă puțin din drum. Așadar, dacă vrei să vezi mai mult din drum, pornește! Ia-ți un angajament față de tine însuți să începi planul tău de creștere și să te ții de el timp de cel puțin douăsprezece luni. Dacă o faci, vei dezvolta o dragoste pentru tot acest proces, iar la sfârșitul anului vei putea vedea cât de departe ai ajuns. Biblia spune (Isaia 54:2-3): „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15)

     Astăzi vom vorbi despre încrederea în Dumnezeu, în ciuda circumstanțelor, iar exemplul pe care-l vom folosi este Iov. Istoria lui sună cam așa: capitolul 1, Iov este unul dintre cei mai bogați oameni din generația sa. Capitolul 2, el pierde totul, inclusiv sănătatea, averea și copiii. Iar în capitolul 42, el este din nou pe primul loc. Ai vrea să știi ce s-a întâmplat de la capitolul 3 până la 41? Dacă da, trebuie să citești cartea lui Iov și să afli cum a avut totul, a pierdut totul, a recuperat totul și a ajuns să aibă de două ori mai mult decât a pierdut! A avut Iov întrebări fără răspuns? O mulțime. A trecut prin suferință? Da, la o intensitate greu de imaginat. Dar Iov nu și-a schimbat niciodată părerea despre Dumnezeu, iar Dumnezeu nu Și-a schimbat niciodată părerea despre Iov! Acest verset rezumă cel mai bine atitudinea lui Iov: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” Dacă acum ești blocat într-un loc pe care nu-l înțelegi, nu renunța – nici la Dumnezeu, nici la tine. Când nu-ți înțelegi circumstanțele și simți că sunt mai mult decât poți suporta, bazează-te pe această mare promisiune biblică: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:3-4) A te încrede în Dumnezeu nu înseamnă că El îți va răspunde la toate întrebările, ci că El îți va da „pacea desăvârșită”, indiferent de circumstanțe. Încrederea în Dumnezeu nu înseamnă că nu te vei lupta, ci că El îți va da „tărie veșnică”. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: continuă să te încrezi în Dumnezeu, iar El te va ajuta să treci peste orice!

„Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11:29)

     Când Dumnezeu ne dă un dar spiritual, El nu-l ia înapoi și „nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută”. Iar dacă Dumnezeu nu regretă, nici nouă nu trebuie să ne pară rău! Apostolul Pavel scria: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur…” (Galateni 6:1-3) Când un frate sau o soră în Hristos se rătăcește, Biblia ne spune ce-avem de făcut: să-i confruntăm cu dragoste, să-i mustrăm și să-i sfătuim cu blândețe, și să-i acoperim. Biblia spune: „dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Acum, cuvântul „a acoperi” nu înseamnă „a ascunde”; înseamnă a oferi un loc de adăpost și de restaurare, unde este posibilă refacerea. Este restaurarea cuiva un lucru neplăcut? Da, mai ales dacă respectiva persoană i-a rănit pe alții și a adus rușine familiei lui Dumnezeu. Dar aici este cheia: acea persoană este în continuare în familia noastră spirituală! Lumea se uită la noi să vadă cum gestionăm acest lucru. Dacă îi alungăm pe aceia dintre noi care se împiedică și cad, de ce ar apela lumea la noi pentru ajutor? Domnul Isus a vindecat un orb punându-i noroi pe ochi și spunându-i să meargă să se spele în scăldătoarea Siloam. Cât de departe era scăldătoarea? Nu știm. Dar știm că el avea nevoie de cineva care să-l țină de mână și să-l ducă până la scăldătoare, și vederea i-a fost redată. Înțelegeți ideea? Asta am fost chemați și noi să facem!

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui…” (Efeseni 6:12)

     Nașterea din nou aduce o nouă luptă între duhul tău reînnoit și trupul tău nenăscut din nou, care încă tânjește după vechile dorințe și se agață de vechile porniri. Apostolul Pavel ilustrează acest conflict astfel: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:12-13) Câștigătorul unei lupte este cel care rămâne în picioare până la final. Așadar, imaginează-ți o astfel de luptă, și vei avea idee cu ce ai de-a face în fiecare zi! Doi luptători își încep confruntarea, până când unul câștigă și celălalt pierde. Pentru a se pregăti, se antrenează ore întregi. Fiecare știe că are nevoie de două lucruri pentru a câștiga: forță și strategie. Dar mai au nevoie de ceva: determinare și rezistență. Și fiecare mai știe încă un lucru foarte important: să nu-și subestimeze niciodată adversarul! La fel este și pe tărâm spiritual; Biblia spune: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9). Iată două adevăruri biblice pe care trebuie să le trăiești pentru a birui: în primul rând, nu încerca să-l învingi pe Satan cu propriile forțe – vei pierde! În al doilea rând, nu lăsa garda jos nici măcar pentru o clipă, altfel vei pierde. Pavel scrie: „Să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11) Așadar, așteaptă-te să lupți, și fii sigur că ai să câștigi, cu Domnul de partea ta!

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

     Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele: 1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora. 2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16) Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

„Ce ai în mână?” (Exodul 4:2)

     Biblia ne spune că Domnul l-a întrebat pe Moise: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.” (Exodul 4:2-4) Apoi Dumnezeu l-a instruit pe Moise să se întoarcă în Egipt și să-i spună lui faraon să-i elibereze pe copiii lui Israel. „Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.” (vers. 17). Toiagul acesta reprezenta siguranța lui: îi oferea siguranță fizică împotriva animalelor sălbatice; îi oferea stabilitate financiară – oile sale erau activul său financiar. Toiagul îl identifica, de asemenea, pe Moise ca păstor. Această experiență a marcat sfârșitul unui anotimp din viața lui și începutul altuia. Toiagul pe care Moise l-a aruncat fusese folosit pentru a păzi oile, dar cel pe care l-a luat urma să fie folosit pentru a despărți apele Mării Roșii și pentru a conduce poporul lui Dumnezeu în Țara promisă. S-ar putea ca Dumnezeu să-ți ceară anul acesta să arunci ceea ce reprezintă siguranța și identitatea ta… Nu-ți fie teamă, fă-o! Ceea ce vei primi va fi mai important decât orice ți s-a cerut să renunți. Singurul mod în care îți găsești noua identitate este să renunți la cea veche. Singurul mod în care îți vei găsi siguranța în Hristos este să abandonezi valorile umane de care te agăți. Aruncă deci orice se interpune între tine și Dumnezeu!

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

     Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea? Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1) Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2) Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16) O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

     Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează. Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15) Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”. Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!” Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!