SPUNE-I DOMNULUI!

„ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3)

     Când grupul în care Se afla Domnul Isus a întâlnit cu un orb, ucenicii Lui au început numaidecât să discute despre motivul pentru care omul se afla în acea stare. Ei l-au întrebat pe Mântuitorul: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Să remarcăm împreună cîteva lucruri: 1) Ucenicii erau nerăbdători să pună problema omului pe seama păcatului său. Diavolul va încerca să te convingă că nu te califici pentru harul lui Dumnezeu, din cauza păcatului tău – dar nu e așa! Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ți determina viitorul. 2) Când Domnul Isus l-a vindecat, vecinii săi au fost mai interesați de dezbatere decât de sărbătorire – și nu s-au schimbat prea multe de atunci! Ei au început să întrebe (Ioan 9:8-9): „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu…” 3) Vindecarea orbului i-a făcut să pice „examenul religiozității”, întrucât fariseii au spus: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul” (v. 16). 4) Nici măcar părinții bărbatului nu au fost liberi să-L laude pe Dumnezeu, pentru că deja se spunea (v. 22): „Dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.” Așadar, pentru vecini orbul vindecat a rămas un neajutorat, pentru liderii bisericii a devenit subiectul unei polemici, pentru părinții săi a ajuns un stigmat social… așa că „l-au dat afară” (v. 34). Dar s-a încheiat aici povestirea? Slavă lui Dumnezeu – nu! „Isus… când l-a găsit, i-a zis: ”…Eu am venit… ca cei ce nu văd, să vadă…” (v. 35, 39). Așa că, în loc să-ți împărtășești problema ta oamenilor și să asculți părerile lor, te sfătuiesc să o spui Domnului în rugăciune. Când o împărtășești cu ceilalți, cel mai bun lucru pe care îl poți obține este simpatia, dar când o spui lui Isus, vei găsi soluția!