_{„I-a povăţuit ca pe o turmă în pustie” (Psalmul 78:52)}

     _{Charles E. Fuller, unul dintre primii învățători ai Bibliei pe unde radio, își începea emisiunea zilnică mereu cu același imn: „Domnul cunoaște drumul prin pustie/eu nu trebuie decât să-l urmez”. Pentru a duce poporul din Egipt în Canaan, Dumnezeu l-a condus prin pustie – și, spiritual vorbind, și tu va trebui să treci pe acolo! Poți avea o experiență a pustiului oriunde: la căpătâiul unui sicriu, în salonul bolnavilor de cancer, pe culoarele tribunalului, la rând la șomaj sau zbătându-te să nu-ți pierzi casa… Pustia, însă, deșertul poate fi și un loc al minunilor. Așadar, în următoarele câteva zile, vom arunca o privire asupra lucrurilor de care ai nevoie ca să supraviețuiești în pustie. 1. Călăuzire! Fără ea, ajungi să te învârți în cerc. Să remarcăm cum a condus Dumnezeu poporul Israel. „Mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor… iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii” (Exodul 13:21-22). Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: „Când stâlpul se mișcă, și voi să vă mișcați. Când stâlpul se oprește, și voi să vă opriți!” Dar ce faci noaptea, când e întuneric beznă? Nu există lumânări sau lămpi cu petrol, și riști să-ți împarți patul cu un scorpion, sau să calci pe un șarpe în drum spre toaletă! Dumnezeu i-a protejat! Pustia nu este un teritoriu străin pentru El. Psalmistul a spus: „Cuvântul tău e o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). În fiecare întâmplare, stare sau împrejurare neprevăzută cu care te confrunți, Biblia te va călăuzi, te va ocroti și te va ține în siguranță. Deci, nu te mai îngrijora, și începe s-o citești în fiecare zi! Din ea capeți călăuzire!}