„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa” (Genesa 2:24)

     Știi că ai avut succes ca părinte când copiii tăi sunt capabili să te părăsească și să-și zidească o viață reușită pe cont propriu. Nu te vei despărți de ei pentru totdeauna, dar vine o vreme când trebuie „să le tai aripile” și să-i lași să stea pe propriile lor picioare. Nu uita, copiii pe care îi crești chiar acum I-au aparținut lui Dumnezeu înainte de a fi ai tăi. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Tu ești un învățător, nu un proprietar, iar oportunitatea pe care o ai de a-i învăța este extrem de scurtă. Copiii tăi s-au născut ca să „plece”, nu să stea. Nu le poți controla ceasul biologic. Datoria ta este să-i pregătești pentru plecare. În următoarele câteva zile, vom discuta despre cum să le dai copiilor tăi rădăcini și aripi. „Rădăcini”. Înainte ca fructul să prindă viaţă, trebuie să se dezvolte rădăcinile. Și rădăcinile sănătoase necesită un sol sănătos care să aibă elementele potrivite pentru hrănirea și protejarea plantelor. Rădăcinile depind și de atașamentul față de sol. Există două tipuri de familii. Primul tip sunt cele ce oferă „atașament nesigur”. Legătura lor părinte-copil este ambiguă, ambivalentă, indiferentă sau chiar neglijentă, făcându-i pe copii să se simtă neprotejați emoțional, nesiguri că sunt doriți și iubiți, deși au nevoie disperată de ambele lucruri. Copiii lor duc lipsă de încredere, stimă de sine, tărie emoțională și de curajul de a-și asuma riscuri. Cel de-al doilea tip oferă „atașament sigur”. Legătura părinte-copil este exprimată și întărită în mod consistent. Chiar și în timpul absențelor necesare, copiii se simt în siguranță și la adăpost. Astfel de copii devin copii capabili din punct de vedere spiritual, social și emoțional, având stima de sine și curajul necesar pentru a face față provocărilor pe care viața li le va scote în cale.