„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4)
Lucrul neterminat îți fură energia fără să-ți dai seama măcar. William James a spus: „Nimic nu e mai obositor decât o sarcină neterminată”. Internetul a înrăutăți problema, din cauză că acum primim mai multe „mesaje” într-o zi decât primeam înainte într-o lună. Când nu te concentrezi asupra unui lucru, nu-l termini. Așa că, ajungi să fii frustrat și ai impresia că „nu faci nimic”. Dacă nu-ți gestionezi bine timpul, atunci oamenii cei mai convingători și cele mai urgente situații o vor face. Înainte de a-și alege cei doisprezece ucenici sau de a potoli furtuna de pe Marea Galileii, Hristos a petrecut toată noaptea în rugăciune. „S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15). Să remarcăm cuvântul „iarăși”. Domnul Isus se retrăgea deseori departe de presiunile mulțimii pentru a-și stabili prioritățile. Mac Anderson spune: „Când acceptăm să ne asumăm responsabilitatea pentru purtarea noastră și pentru rezultatele noastre, se întâmplă miracole. Nu e însă un lucru ușor. E în firea omenească să pasăm răspunderea asupra altcuiva. Pe măsură ce am îmbătrânit (și am devenit mai înțelept), când lucrurile merg greșit, întotdeauna pot depista vinovatul … în oglindă. În fiecare situație, e vorba de alegerile din trecut care m-au adus exact în locul în care mă găsesc astăzi. Adoptarea unei atitudini de asumare personală a răspunderii înseamnă să ai un control mai mare asupra destinului tău … devii un contribuitor în loc să fii un observator pasiv. Alții vor veni la tine pentru îndrumare. Îți câștigi reputația celui care rezolvă problemele. Trăiești pe propria-ți piele mulțumirea ce rezultă din lucrul dus la bun sfârșit, există mai puțină mânie, frustrare și neajutorare, ceea ce, cu timpul, duce la o sănătate mai puternică”.