„Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42)
Dacă scopul tău este să fii folosit de Dumnezeu, să nu fi uimit când vei vedea că El îngăduie să treci prin vremuri potrivnice în care ești zdrobit. Domnul Isus a trecut prin ele și a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său” (Ioan 15:20). Un învățător subliniază: „Intenția lui Dumnezeu nu este să ne rănească, ci să ne dezvolte capacitatea de a transmite dragostea Sa unei lumi ce duce lipsă de compasiune. Întristarea ne limpezește gândirea. E imposibil să ai o relație apropiată cu Dumnezeu dacă nu te desparți de independență, mândrie și de părerea persistentă că ideile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu. Despărțirea e stația finală, înainte să mărturisim: „Eu nu pot; Dumnezeu poate”. Pavel a mărturisit: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Fiul risipitor s-a luptat cu porcii pentru mâncare (Luca 15:11-32). Iosif, aflat încă în închisoare, a fost uitat de paharnic (Geneza 40:23). Iona, când a ajuns în pântecele balenei, a mărturisit că aceasta a fost consecința faptului că a fugit de Dumnezeu (Iona 2:1-9). Petru a plâns cu amar așteptând afară și ascultând judecarea Domnului Isus (Luca 22:62). Domnul Isus a lăsat totul în seama lui Dumnezeu și s-a rugat: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Dumnezeu în căutarea Lui neobosită, mânată de dragoste, ne va separa de mândrie, de păcat, de nebunie și de independență (Matei 21:44). La fel cum Domnul Isus le-a servit ucenicilor pâine la Ultima Cină, Dumnezeu ne ia pe fiecare, ne frânge, ne binecuvântează și ne folosește”. Treci cumva printr-o perioadă de frângere? Simte-te încurajat; în Împărăția lui Dumnezeu, frângerea e calea spre binecuvântare. Un paznic de noapte a spus-o în felul următor: „Mai bine să-L vezi pe Dumnezeu făcându-și lucrarea prin tine, chiar și numai o dată, decât să te trudești o viață întreagă prin propriile tale forțe”.