„Fiecare făcea ce-i plăcea” (Judecători 17:6)

     Nu există o descriere mai bună a firii conduse de eu decât aceasta: „Fiecare făcea ce-i plăcea”. Filosofia lor era următoarea: „Nu-mi spune ce să fac”. Dar această filozofie te lasă cu visteria goală, expunându-te puterii dominante a firii tale. Cu toții suntem capabili să devenim dependenți de ceva. Recunoașterea acestui fapt este primul pas necesar pentru a învinge dependența. „Păcatul care ne înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1) poate fi slăbiciunea față de mâncare, bani, relații intime, droguri, alcool, popularitate, tovărășiile rele, putere, muncă, etc. Când lovește, ai mai multe șanse să capitulezi dacă ești singur și poți acționa în ascuns. „Vai de cine este singur, și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice” (Eclesiastul 4:10). Trebuie să „aprinzi lumina” imediat, conectându-te la sistemul tău de sprijin și împărtășind cu alții situația. Nu lăsa ca întunericul izolării să te stăpânească. „Dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul” (v. 10). Mândria care te face să-ți ascunzi slăbiciunea te va face în permanență slab. Smerenia de a o recunoaște și de a cere ajutor este cheia frângerii cercului vicios. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu oameni maturi și iubitori, care recunosc zbaterile noastre obișnuite și care ne vor ajuta să trecem peste ele. Noi suntem parte a Bisericii lui Hristos și „dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el” (1 Corinteni 12:26). Dumnezeu l-a învățat pe Moise: „Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu … în felul acesta îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine” (Exod 18:21-22). Acceptă ajutorul pe care ți-l pune Dumnezeu la dispoziție!