„Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate” (Matei 25:5)

     Haideți să  mai privim odată la cele zece fecioare și să vedem ce mai putem învăța de la ele. Să remarcăm trei lucruri: 1) Mulțimea de la miezul nopții. „Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit”. Cine a adormit? Cele înțelepte, cât și cele nechibzuite; lumea, cât și biserica. Pavel ne avertizează: „este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut” (Romani 13:11). Noi suntem angajați într-o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul care nu respectă nici un armistițiu, nici un pact și nici un tratat de pace. Titanicul a desconsiderat cinci avertizări înainte de a se lovi de aisberg. Portul naval de la Pearl Harbour a desconsiderat șase avertizări înainte de a fi atacat. Hristos nu revine pentru cei religioși, ci pentru cei răscumpărați; nu pentru cei respectabili, ci pentru cei neprihăniți. 2) Strigătul de la miezul nopții. „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25:6). Peste tot în jurul nostru se aude strigătul fricii. Unde putem găsi speranță? La guvern? La bancheri? În industrie? La preoţi? Nu, speranța noastră se regăseşte în aceste cuvinte: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13). 3) Criza de la miezul nopții. Mesajul urgent al acestei pilde este acesta: unii vor avea destul untdelemn pentru a intra la nuntă, alții nu vor avea. Așadar, ce ar trebui să faci? „Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:36).