„Faceţi ucenici din toate neamurile…” (Matei 28:19)

     Nu fi ostil conducerii bisericii în problema bugetului… pentru că bugetul unei biserici vorbește despre inima acelei biserici, și trebuie să reflecte în egală măsură valorile și prioritățile lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Faceţi ucenici din toate neamurile… și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19-20). Responsabilitatea noastră este dublă: să-i evanghelizăm pe păcătoși, și să-i echipăm pe sfinți. Multe biserici îi leagă pe pastori de mâini prin zgârcenie, și astfel nu-și împlinesc marele mandat. E lăudabil să fii înțelept în chivernisirea banilor, dar bisericile mânate de teamă adună economii „pentru aici și acum” și nu fac investiții pentru veșnicie. Lucrul acesta nu numai că afectează lucrarea, dar în același timp descurajează dărnicia. Când oamenii știu că există bani într-un cont bancar, ei sunt îndreptățiți să spună: „De ce să dăruiesc eu din resursele mele limitate?” Bisericile concentrate pe misiune nu se tem să cheltuiască banii pe misiune, și drept rezultat Dumnezeu mișcă inimile oamenilor să dăruiască cu generozitate. Îți aduci aminte de cei trei ispravnici din Matei 25 care au avut responsabilitatea de a administra banii stăpânului lor? Doi dintre ei au pus banii în negoț și au câștigat apreciere prin dublarea investiției. Al treilea ispravnic, temător, a ascuns banii, dând înapoi doar suma primită. Prin urmare, stăpânul a zis: „Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 25:28-30). Datoria bisericii nu este să strângă fonduri, ci să meargă prin credință, lăsându-i pe slujitorii lui Dumnezeu să-și facă lucrarea nestânjeniți și să își pună încrederea în Dumnezeu în orice vreme.