„Credem că Isus a murit şi a înviat” (1 Tesaloniceni 4:14)

     Cuvântul „înviere” înseamnă „ridicarea în picioare a unui cadavru”. Majoritatea religiilor propovăduiesc conceptul imortalității, dar numai credința creștină propovăduiește învierea în trup. „Dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”. Patriarhul Iov, ai cărui copii au murit în mod tragic într-o singură zi, a întrebat: „omul odată mort ar putea să mai învieze”? Noi punem această întrebare când moartea ne răpește o persoană dragă. Așa că Dumnezeu i-a dat lui Iov și nouă, un răspuns care face ca lacrimile să ni se șteargă, care ne vindecă inimile rănite și care ne îndreaptă atenția spre ceva mai măreț decât această viață temporară cu toate necazurile ei: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea   şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu” (Iov 19:25-27). Data viitoare când vezi un fluture zburând, oprește-te și găndeşte-te: Aşa voi zbura şi eu într-o zi. Indiferent cum îți împodobești trupul, în cel mai bun caz va fi o omidă pentru totdeauna. Dar când omida iese din coconul morții și se ridică pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh, ea va lua din frumusețea Lui și din asemănarea Lui. „Întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).