STĂRUIESTE ÎN RUGĂCIUNE

„Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi” (Matei 6:9)

     Dacă rugăciunea ar veni de la sine, în mod natural, Dumnezeu nu ar mai trebui să ne amintească atât de des s-o practicăm. O viață constantă de rugăciune necesită răstignirea firii noastre egoiste. Dar când rugăciunea pare că nu ne aduce nici o răsplată, suntem gata s-o abandonăm. Așadar, cum te poți ruga și să ai rezultate? 1) Înainte de a cere, stai în adorare! Orice rugăciune care începe cu o cerere poate deveni auto-centrată și superficială. „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele” (Psalmul 100:4). Când  dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui și credincioșia Lui, sunt punctul de pornire în închinare, tu te ridici mai presus de tine însuți, sufletul tău este pregătit să se „conecteze” la Dumnezeu, conținutul rugăciunii tale devine mai Scriptural și ai rezultate. În rugăciunea Tatăl nostru, Domnul Isus ne îndreaptă atenția mai întâi spre Numele lui Dumnezeu, apoi spre Împărăția Sa și apoi spre voia Sa. După aceea, cerem „pâinea cea de toate zilele”. Mulțumirea      nu-L condiționează pe Dumnezeu să te binecuvinteze – ea te condiționează să primești binecuvântarea Lui. 2) Când te rogi, stăruie! Dumnezeu nu este un bancomat automat. Tu trebuie să rămâi conectat cu El până se hotărăște să-ți răspundă. Aceasta implică o atitudine de credință, perseverență și răbdare. Domnul Isus ne-a dat o pildă despre o femeie care a tot pledat în fața judecătorului cu inima împietrită să-i asculte rugămintea. Când în cele din urmă l-a obosit, el i-a dat ce a cerut. Domnul Isus a avut un singur scop cu această pildă: „ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase” (Luca 18:1). Ideea nu este că perseverența obligă cooperarea lui Dumnezeu, ci că Dumnezeu dorește să te rogi și să nu renunți. Când stărui înaintea Lui cu credincioşie, Dumnezeu îți va răspunde.