„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

     Helen Keller și-a pierdut vederea și auzul înainte de a împlini doi ani. Într-o clipă, lumea ei a devenit întunecată și tăcută. Apoi, o binecuvântare de la Domnul, pe nume Anne Sullivan, a spart izolarea lui Helen și i-a atins sufletul. Drept urmare, Helen a devenit prima persoană surdă și nevăzătoare care a obținut o diplomă de licență. De asemenea, a scris o mulțime de cărți, inclusiv un manifest despre filosofia ei de viață, intitulat Optimism. „Niciun pesimist nu a descoperit vreodată secretele stelelor”, scria ea, „și nu a navigat către o țară necunoscută…” Ultima pagină a cărții sale este ca un ecou al primei pagini a Scripturii. Ea spune: „Optimismul este armonia dintre duhul omului și Duhul lui Dumnezeu care declară că lucrările Sale sunt bune.” Dacă Duhul lui Dumnezeu este în tine, optimismul este la ordinea zilei. Optimismul nu este în contradicție cu realitatea din jurul nostru. Înseamnă pur și simplu că suntem ancorați într-o altă realitate – răstignirea și Învierea Domnului Isus Hristos – realitate mai profundă, mai puternică și mai durabilă decât cea pe care o putem percepe cu cele cinci simțuri ale noastre. Helen Keller a demonstrat că, având optimism, nici chiar cele mai dificile circumstanțe nu te pot limita. Și chiar dacă nu le poți schimba, le poți depăși. Ea a demonstrat că, oricât de uimitor ar fi ochiul uman, există ceva și mai uimitor: ochiul minții, care ne permite să ne imaginăm ceea ce este de neimaginat și să credem în imposibil. De aceea a spus ea: „Singurul lucru mai rău decât a fi orb este a avea vedere, dar să nu ai viziune!” Sau, așa cum a spus apostolul Pavel: „Frații mei… orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Cu alte cuvinte, fii optimist!