” … să slujească după puterea pe care i‑o dă Dumnezeu… „(1 Petru 4:11)

     William Wilberforce a avut parte, încă de mic, de multe oportunități, studiind la Universitatea din Cambridge. La două săptămâni după ce a împlinit 21 de ani a fost ales parlamentar, devenind un excelent orator și politician. Ulterior, l‑a cunoscut pe John Newton, autorul cântării „Mărețul Har”. Un fost căpitan de vapor care transporta sclavi, Newton l‑a găsit pe Hristos, s‑a pocăit și a devenit lucrător. Întâlnindu‑l pe Newton, sămânța a fost semănată în sufletul lui Wilberforce, determinând o schimbare a istoriei. În 1787, Wilberforce a inițiat o campanie de atenționare a Marii Britanii asupra atrocităților provocate de sclavie, și a susținut abolirea acesteia. A fost o luptă crâncenă. Nu doar politicienii si industriașii, ci și liderii religioși care aveau la rândul lor sclavi, au fost împotriva lui. De pe patul de moarte, John Wesley i‑a scris următoarele lui Wilberforce: „Dacă Dumnezeu e cu tine, cine‑ți poate sta împotrivă? Sunt ei mai puternici decât Dumnezeu? Așadar, nu te îngrijora pentru că vrei să înfăptuiești binele! Du‑te mai departe, lăudând numele Domnului și fiind încrezător în atotputernicia Lui, până va dispărea chiar și sclavia din America (cea mai groaznică dintre toate). Wilberforce a continuat pentru că știa care era miza: viețile a milioane de oameni. În cele din urmă, în 23 februarie 1807, în Camera Comunelor s‑a votat cu 283 de voturi pentru și 16 împotrivă Legea comerțului cu sclavi, care interzicea traficul cu sclavi. Douăzecișișase de ani mai târziu, spre sfârșitul vieții lui Wilberforce, sclavia a fost abolită în întregul Regat Unit al Marii Britanii. Imediat după, sclavia a fost abolită și în Statele Unite. Cum de a fost posibil? Datorită unui om care a decis să trăiască după principiul: „…slujiți‑vă unii altora în dragoste”. (Galateni 5:13).