„Izbăvește-ne de cel rău” (Matei 6:13)

     Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” (v. 13). Satana îți cunoaște domeniile de slăbiciune și le va exploata. Dar iată vestea cea bună. Slăbiciunile și nu calitățile tale te aduc mai aproape de Dumnezeu și te fac să te bizuiești pe El. Pavel a scris: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine” (2 Corineni 12:9). La început, acest verset pare să nu aibă sens. Vrei să fii eliberat de slăbiciuni, nu să te lauzi cu ele. Dar Pavel îți dă câteva motive: 1) Slăbiciunile te împiedică să te mândrești. Pavel scrie: „să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne … ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7). De multe ori vei găsi alături de o slăbiciune o calitate care acționează ca un guvernator care te împiedică să devii lăudăros sau să alergi înaintea lui Dumnezeu. Ghedeon a ales 32.000 de bărbați să lupte împotriva madianiților, dar Dumnezeu a redus numărul la 300 (Judecători 7). De ce? Ca Israel să știe că puterea lui Dumnezeu nu a lor a fost cea care i-a salvat. 2) Slăbiciunea ta stârnește dorința după părtășie. Luptele pe care le duci îți arată cât de mult ai nevoie de sprijinul altora. Vance Havner a spus: „Creștinii, asemenea fulgilor de zăpadă sunt plăpânzi, dar când se pun laolaltă, pot opri traficul”. 3) Slăbiciunea ta îți dă capacitatea de a-i ajuta pe alții. Cei zdrobiți devin experți în reparații. Lucrarea ta cea mai eficientă poate ieși la lumină din cele mai dureroase experiențe. Lucrurile pe care eziți cel mai tare să le împărtășești sunt adesea chiar lucrurile pe care le va folosi Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alții.