„Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46)

     Cercetările istorice vorbesc despre credința personală a multor fondatori ai Statelor Unite. În introducerea celei de-a doua ediții a cărții lui Thomas Jefferson ‘’The Life and Morals of Jesus of Nazareth [Viața și Învățăturile lui Isus din Nazaret],‘’ cunoscută mai târziu drept Biblia Jefferson. Douglas E. Lurton povestește cum președintele, în primul său mandat la Casa Albă, a respectat și a prețuit cuvintele lui Isus atât de mult, încât a visat să le scrie într-un volum separat. Din cele patru Evanghelii, Jefferson a extras cuvintele Domnului Isus, pe care le-a descris ca fiind „la fel de ușor de deosebit (de alte cuvinte) cum sunt diamantele într-un morman de bălegar”. În 1816, i-a spus prietenului său Charles Thompson: „și eu am făcut o cărțulie tăind textele din carte și  aranjându-le pe paginile unei cărți cu foi albe în ordine cronologică sau în ordinea subiectului. Nu am văzut o carte mai frumoasă”. Jefferson a scris cartea și în greacă, latină și franceză. Deși a recunoscut că inițial a scris cuvintele lui Hristos „spre folosul meu personal”, fără a avea intenția de a le publica, el a declarat ulterior că ele „vor fi considerate cele mai sublime și mai pline de bunăvoință cuvinte care i-au fost oferite omului vreodată”. Cuvintele Domnului Isus l-au mișcat într-atât pe Jefferson încât i-a scris lui Thompson de acasă din Monticello, descriindu-și cartea ca „un document ce dovedește că sunt un creștin adevărat, adică un discipol al doctrinelor lui Isus”. Pentru Jefferson, ele au fost mai mult decât cuvinte sublime și pline de bunăvoință, aceste cuvinte i-au schimbat viața și l-au făcut urmaș al lui Hristos. Potrivit spuselor lui Douglas Lurton despre Biblie: „Să o studiem. Să ne rugăm. Să o scriem. Să o dăm mai departe!”