„Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem și El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17)

     O mănăstire europeană veche, situată pe o stâncă înaltă, era accesibilă doar cu ajutorul unui coș care era susținut de o singură frânghie atașată de o serie de scripeți. Într-o zi, un vizitator îngrijorat a observat că frânghia era uzată în mai multe locuri. Sperând să-și aline anxietatea, l-a întrebat pe călugărul care călătorea cu el: „Cât de des schimbați frânghia?” Călugărul i-a răspuns stoic: „Oricând se rupe!” Serios vorbind, așteptarea ca cel mai rău lucru să se întâmple înainte de a lua măsuri este o strategie de viață riscantă. La fel cum bunul simț ne dictează că mașinile, sănătatea și relațiile necesită atenție și întreținere în mod continuu, aceeași strategie se aplică și vieții tale spirituale. De ce? Deoarece noi devenim ceea ce practicăm în mod constant în umblarea noastră cu Dumnezeu. Așadar rutina și repetiția sunt salvatoare pentru viața spirituală. Excelența spirituală nu este o acțiune, ci un obicei! Gândește-te la rugăciune și la meditație: ele sunt menite să fie obiceiuri pe care să le practici zilnic, nu sunt niște excepții. Nu aștepta până când se rupe frânghia, ci încorporează-le în viața ta! Rugăciunea trebuie să fie mai întâi o disciplină spirituală. Cuvântul lui Dumnezeu o desemnează ca fiind un obicei de viață și nu doar o activitate. Apostolul Pavel ne învață să facem „în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune” (Efeseni 6:18) și de asemenea să ne rugăm neîncetat (vezi 1 Tesaloniceni 5:17). Psalmistul David a înțeles acest principiu. El mărturisea: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem.” Și Daniel a practicat acest lucru: „de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.” (Daniel 6:10) Și această rutină a fost una puternică și eficientă pentru cei doi bărbați – și este una care va funcționa și pentru tine, dacă o pui în practică.