_{„Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:13)}

     _{Poți să lucrezi cot la cot cu o persoană care are o relație extraconjugală, și să te rogi pentru ea, fără să te molipsești! Nu uita: și tu ai fost păcătos înainte de a fi răscumpărat prin harul lui Dumnezeu, așa că, dă dovadă de smerenie și nu cădea în capcana neprihănirii prin tine însuți, sau a duhului de judecată! După cum spune Merv Rosell: „Când iartă Dumnezeu, El trimite greșeala în uitare veșnică!”, așa că, dă dovadă de har când întâlnești pe cineva a cărui viață te face să te simți stânjenit. Află tot ce poți despre acea persoană și fă ca interacțiunile pe care le aveți să alunge orice urmă de idei preconcepute și de prejudecată. Consideră acea persoană ca fiind o ființă rănită, dar iubită de Dumnezeu – un om care are nevoie de aceeași iertare pe care ai primit-o și tu! Când îi iubești pe cei ce nu sunt vrednici de iubit, faci exact ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Doar pentru că cineva e „diferit” nu înseamnă că trebuie să-l dai la o parte sau să-l consideri inferior. Nu-ți place să fii judecat sau înjosit din cauza culorii, culturii sau înfățișării tale, așa că nu-i judeca nici tu pe alții! Deoarece Biblia ne spune limpede să nu ne luăm după alții în ceea ce privește practicile păcătoase, am putea fi tentați să credem că suntem mai buni decât ei. Acesta e păcatul mândriei! Uneori avem impresia că dacă îi iubim și îi acceptăm pe unii, le tolerăm păcatul. Nu, adevărata dragoste se manifestă atunci când ne păstrăm respectul și îi acceptăm pe ceilalți așa cum a făcut-o Domnul Isus. Fie că a fost vorba de diferențe rasiale (samaritenii), de stiluri de viață diferite (femeia de la fântâna din Sihar care divorțase de cinci ori) sau de diferențe de clasă (gen Nicodim), Domnul Isus i-a iubit și i-a acceptat pe oameni așa cum au fost, și le-a insuflat un standard mai înalt. Fă și tu la fel!}