„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

     În timp ce se afla în vacanță în Anglia, D.L. Moody a vizitat biserica din Londra care era moartă din punct de vedere spiritual. Pastorul l-a recunoscut și l-a rugat să predice la serviciul de dimineața. Moody a acceptat fără tragere de inimă. După cele întâmplate, i-a povestit unui prieten că adunarea a fost atât de inertă, încât a făcut eforturi serioase ca să-și termine predica. Mai târziu, și-a adus aminte că a promis să predice acolo  și în acea seară, moment în care și-ar fi dorit să nu-și fi întrerupt planurile de vacanță. Moody și-a petrecut toată după-amiaza gândindu-se cu teamă la lucrurile ce aveau să se întâmple. Însă „în spatele scenei” se petrecea ceva de care Moody nu avea habar. După serviciul de dimineață, o membră mai în vârstă a bisericii a mers la sora sa invalidă ca să ia prânzul împreună și i-a povestit despre vizita lui Moody, care urma să vină și în acea seară. Ochii surorii sale s-au luminat și a exclamat: „Mă rog de multă vreme ca Dumnezeu să-l trimită pe Moody în Anglia! Lasă prânzul, surioară. Ne vom petrece după-amiaza postind și rugându-ne pentru serviciul din seara asta!” Când Moody a urcat la amvon în acea seară, a simțit un sentiment „puternic” al prezenței lui Dumnezeu umplând sala. A predicat cu înflăcărare, și când a lansat invitația ca oamenii să se întoarcă la Hristos și să-L urmeze, vreo 500 de oameni au răspuns! Gândindu-se că au înțeles greșit, Moody i-a rugat să ia loc și le-a explicat din nou chemarea Evangheliei. Dar când a repetat invitația, aceleași 500 de persoane s-au ridicat în picioare ca să-L primească pe Hristos. Acea duminică a fost prima dintr-o serie de mari treziri spirituale care s-au petrecut în Anglia. Cine a contribuit la asta? Două femei în vârstă care au înțeles că biserica lor avea nevoie disperată de focul Duhului Sfânt! Ele au crezut promisiunea Duhului Sfânt: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Așadar, accesează astăzi puterea rugăciunii! Rugăciunile tale pot ajuta la aprinderea focului lui Dumnezeu, și pot face să se întâmple lucruri mărețe!

„Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:18)

     Ai fost vreodată la un concert unde s-a folosit echipament audio-video de ultimă generație? Probabil ai fost puternic impresionat de imaginile și sunetele de toate felurile, intensitățile și nuanțele, iar la sfârșit ai plecat de acolo puternic marcat de performanțele uimitoare ale artiștilor. Dacă lucrurile „au mers ca pe roate”, probabil că nu te-ai gândit prea mult la tehnica de sunet și de lumini. De obicei le observăm doar atunci când echipamentul nu funcționează. Toate acestea reprezintă elementul „de plan secund”, oamenii care își fac datoria și îl fac pe artist să arate bine și să cânte excepțional. De obicei, laudele se îndreaptă spre cei aflați în lumina reflectoarelor. Aceasta este ordinea lucrurilor în împărăția omului. Dar Împărăția lui Dumnezeu funcționează după principiul „cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă…” (Matei 20:16). Domnul Isus a spus că atunci când postești, când te rogi și dăruiești fără a căuta recunoaștere, „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Pe un vapor mare, numai căpitanul și o mână de ofițeri sunt vizibili pe punte. Dar echipajul de sub punte determină avansarea vaporului, în cea mai mare parte a călătoriei. Și în Biserica lui Hristos, „echipajul din camera motoarelor” desfășoară cea mai mare parte a lucrării: grupele de rugăciune, învățătorii de la Școala duminicală, echipele din administrație, diaconii, lucrătorii sociali, cei ce au grijă de bolnavi, slujitorii din închisori, sfătuitorii și consilierii… În timp ce persoanele cu un CV bogat primesc marea parte a laudelor, Dumnezeu promite recunoaștere și răsplată specială echipajului „de sub punte”! Dacă faci parte din el, într-o zi Îl vei auzi pe Dumnezeu făcând următorul anunț public: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” (Luca 19:17). Toate celelalte vor păli, doar la o simplă comparație, atunci când se va întâmpla lucrul acesta!

„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

     Gândește-te cât ar fi de ridicol ca o companie de electricitate să genereze curent și apoi să-l stocheze. Clienții lor ar fi în întuneric și compania ar da faliment în scurt timp! Același principiu se aplică și finanțelor noastre, pentru că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:7-8,11). Unii oamenii refuză să dăruiască pentru că sunt lacomi, dar de cele mai multe ori nu dăruim în primul rând pentru că ne gândim că dacă noi nu ne îngrijim de propriile noastre nevoi și interese, nimeni nu o va face. Însă o astfel de gândire este lipsită de sens! Este ca și cum un fermier ar refuza să semene pentru următoarea recoltă pentru că îi este teamă să renunțe la semințe. Biblia ne spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roduri din tot venitul tău…” (Proverbele 3:9). Oare ne spune înțeleptul Solomon acest lucru pentru că Dumnezeu este sărac și are nevoie de banii noștri? Nu! Dumnezeu dorește ca noi să semănăm în Împărăția Sa, pentru ca lucrarea și voia Lui să se împlinească pe pământ, și tu să ai parte de recoltă atunci când ai nevoie. Domnul Isus a spus că atunci când „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui… toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (vezi Matei 6:33). Când devii un instrument al Împărăției lui Dumnezeu, „vei fi îmbogăţit în toate privinţele.” De fapt, când te gândești la banii tăi din perspectivă biblică, lucrul de care trebuie să te temi nu este că dăruiești prea mult, ci dimpotrivă: că semeni prea puțin!

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

     Motorul mașinii tale este sursa ei de putere; el este activat atunci când acționezi cutia de viteze. Numai atunci ai viteza necesară pentru a ajunge la destinație. Ce putem învăța de aici? Că unul dintre pericolele încercării de a ne umple cu Duhul Sfânt este să Îl limităm la o „experiență”, în loc să-I permitem să fie puterea pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a săvârși mari lucrări pentru El. În Noul Testament, când cineva era umplut de Duhul Sfânt – se întâmplau minuni: oamenii se întorceau la Hristos; aveau loc vindecări; au ars toate cărțile de vrăjitorie în piața din centrul cetății (vezi Faptele Apostolilor 19:19). Creștinii de-atunci nu au sărbătorit lucrul acesta doar în biserică – ei au dus sărbătoarea și pe străzi! În Sfânta Scriptură, prima imagine  pe care o avem despre Dumnezeu este aceea în care El Își exercită rolul de Creator. El ne creează după chipul Său, suflă peste noi suflare de viață, apoi ne spune: „Mergeți și fiți productivi!” (vezi Geneza 1:28). Dacă te rogi pentru cineva și vrei să primești răspuns, sau dorești să ți se schimbe circumstanțele, acest lucru nu se va întâmpla fără puterea Duhului Sfânt. Tu nu ești un observator neputincios. Ce a pus Dumnezeu în tine va schimba ce se află în afara ta – dacă-ți pui talanții în negoț! Ce se află înlăuntrul tău este mai mare decât necazul prin care ai trecut, decât situația în care te afli sau decât obstacolele care îți stau în cale. Când tot ce te înconjoară îți spune „nu”, și ceva din tine îți spune „da”, Acela este Dumnezeu „care lucrează în tine, şi îți dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Partea cu „voința” este datoria ta, iar partea cu „înfăptuirea” este lucrarea Sa. Când vei sincroniza aceste două lucruri, viața ta se va schimba!

„Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.” (2 Corinteni 12:15)

     Când îi ajuți pe oameni, simți o mare împlinire. Când îți petreci ziua slujindu-i pe alții, seara îți pui capul pe pernă și dormi liniștit. Și chiar dacă ți-ai petrecut o mare parte din viață alergând după un câștig egoist, nu e prea târziu să ai parte de o schimbare a inimii. Chiar și Scrooge, personajul lui Charles Dickens a descoperit că poți să-ți schimbi complet viața și să aduci o schimbare în viața altora. Asta a făcut Alfred Nobel. El a fost șocat când și-a văzut necrologul într-un ziar. (Fratele său murise, și editorul a scris din greșeală numele Alfred într-o frază insultătoare, pentru că explozibilii pe care-i producea compania lui, și din care obținea mari profituri, ucideau o mulțime de oameni.) Prin urmare, Nobel a jurat că-și va dedica restul vieții promovării păcii și recunoașterii contribuțiilor pentru umanitate. Așa s-au născut Premiile Nobel! Când ieși din carapacea ta și aduci un beneficiu oamenilor, începi cu adevărat să trăiești. Altruismul își este sieși recompensă; el nu depinde de reacția celorlalți. Acesta este principiul după care a trăit apostolul Pavel: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?” (2 Corinteni 12:15). Când vezi un băiat de 4 ani, te aștepți ca el să fie egoist. Însă când vezi egoism la un bărbat de 40 de ani, nu e prea plăcut, nu-i așa? Dintre toate calitățile pe care le urmărești, altruismul pare să producă cea mai mare schimbare în direcția cultivării celorlalte virtuți. Da, el merge împotriva esenței firii omenești. Dacă poți învăța să gândești empatic și devii o persoană generoasă, îți este mai ușor să dezvolți celelalte virtuți, cum ar fi mulțumirea, dragostea, respectul, răbdarea și disciplina. Așadar, practică altruismul!

„Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta…” (Judecătorii 16:28)

     În lanțuri fiind, Samson s-a rugat cu credință că Dumnezeu îl ascultă: „Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta… Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei… S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut… Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” (Judecătorii 16:28-30). De ce a ajuns Samson în închisoare? Din cauza Dalilei! Biblia spune că: „ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei.” (vers. 16) La fel și Satan: e insistent și așteaptă să te prindă într-un moment în care ai lăsat garda jos. De aceea, în viață, există unele uși pe care nu trebuie să le deschizi niciodată. Dacă alimentezi o poftă fie și numai pentru o zi, poți ajunge să te lupți cu ea toată viața! Poate ai mai auzit următoarele: „În fiecare dimineață în Africa se trezește o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât cel mai rapid leu, altfel va fi ucisă. În fiecare dimineață se trezește un leu. El știe că trebuie să depășească cea mai lentă gazelă, altfel va muri de foame. Așadar, nu contează dacă ești sau nu în Africa, sau dacă ești leu sau gazelă; când răsare soarele, ar fi bine să alergi!” Vestea bună este că Samson și-a adus aminte de Dumnezeu! Ziua ta este minunată atunci când îți aduci aminte de Dumnezeu și te apropii de El. Mai citim o dată următoarele cuvinte (vers. 30): „Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” Cea mai mare victorie a lui Samson s-a petrecut în ultimul capitol al vieții sale. De fapt, el este pomenit printre eroii credinței din capitolul 11 al epsitolei către Evrei. Indiferent unde te afli astăzi sau în ce stare te găsești, întoarce-te la Dumnezeu! El te va ajuta să-ți revii! Nu e prea târziu pentru tine!

„…am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:30)

     Biblia spune că: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:30-31). Adevărul este că fără mâna protectoare a lui Dumnezeu peste viața ta, tu nu ai mai fi astăzi aici. Îți aduci aminte de vreo situație când unii prieteni (sau dușmani), de-ai tăi, nu au crezut că vei reuși? Însă Dumnezeu te-a vindecat, te-a salvat și te-a pus în locul în care te afli astăzi. După ce Dumnezeu a isprăvit lupta cu Iacov, acesta a exclamat: „Am scăpat cu viață!” Și la fel ai scăpat și tu, nu-i așa? Și ai scăpat pentru că mai sunt lucrări și experiențe care vor mai veni în viața ta. Biblia spune că: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). El dorește să aducă în viața ta lucruri care nu au mai existat. Lucruri bune! Să remarcăm ceva important în versetul următor: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Când Dumnezeu Se ocupă de tine în aspecte importante, El o face „unu-la-unu”, nu la grămadă. De fapt, când faci parte din mulțime se poate să nu Îi auzi vocea. „A rămâne singur cu Dumnezeu” îți poate crea teamă, pentru că masca și eul tău sunt date la o parte. Prima ta reacție ar putea fi să rămâi cu mulțimea, dar descoperi în scurt timp că oamenii nu pot calma neliniștea din sufletul tău. Acea neliniște este chemarea lui Dumnezeu de a Se întâlni cu tine! Așadar, asemenea lui Iacov, nu-ți fie teamă să stai în prezența lui Dumnezeu!

„Domnul este partea mea de moştenire…” (Psalmul 16:5)

     Ai permis invidiei să pună stăpânire pe viața ta? Nu? Dar eviți anumite persoane din cauza succesului lor, sau le porți pică din același motiv? Nu? Dacă răspunsul tău este nu, dă slavă Domnului – pentru că Biblia ne învață că „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbele 14:30), iar o altă versiune în limba engleză a Bibliei parafrazează acest verset în felul următor: „Gelozia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îi critici constant pe oameni și tânjești după ce au ei, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12). În esență, invidia îi spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat așa. Eu vreau să fiu ca celălalt, și să am și eu ce are el!” Nu, Dumnezeu are o chemare și un destin doar pentru tine! Așadar, în loc să lași loc invidiei, fă ca ea să te motiveze să devii mai bun – persoana pe care o dorește Dumnezeu. Dacă te-ai angajat într-o luptă pierdută cu invidia, iată un tratament sigur din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l iei zilnic (Psalmul 16:5-9): „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte”. Așa să-ți ajute Dumnezeu!

„Tu, Doamne… Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:3)

     Când Ilie se afla în cea mai deplorabilă stare, Dumnezeu i-a dat trei sfaturi foarte importante: 1) Să petreacă mai mult timp cu Dumnezeu! „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” (1 Împărați 19:11). Acolo Dumnezeu i-a vorbit printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împărați 19:12). Iar noi învățăm de aici că nu e suficient doar să lucrăm pentru Dumnezeu, noi trebuie să și petrecem timp cu El! Altfel, vom ajunge să alergăm mecanic, ne vom simți tot mai goi, și nu vom ajunge nicăieri. Când David s-a simțit deprimat, el a scris: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” –  Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde…” (Psalmul 3:2-4). 2) Să nu încerce să facă el totul! A face totul de unul singur este cea mai rapidă cale spre epuizare și depresie. A fi un lider bun înseamnă nu doar să duci lucrarea la final, ci și să-i formezi pe alții, care eventual să termine lucrarea. Ilie nu era singur. Dumnezeu i-a zis: „voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împărați 19:18). Nu te rezuma doar să operezi, ci învață și să co-operezi! 3) Să înțeleagă că misiunea lui nu s-a sfârșit! Dumnezeu i-a arătat lui Ilie că mai erau împărați care trebuiau unși, mai erau lupte care trebuiau câștigate, și un succesor care trebuia pregătit (vezi 1 Împărați 19:16). Ai nevoie de un motiv pentru a te ridica dimineața din pat? Dumnezeu ți-l va da! Când ești deprimat, El nu Se supără pe tine; dimpotrivă, Cuvântul Său spune: „Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge…” (Isaia 42:3). Iată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!

„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi…” (Iacov 5:17)

     Prorocul Ilie a avut un moment când ajunsese atât de deznădăjduit, încât și-a dorit să moară. Și asta s-a întâmplat când tocmai repurtase una dintre cele mai mari victorii ale sale. Tocmai ce chemase foc din cer pe Muntele Carmel… iar acum, iată-l trecând de la exaltare la epuizare! Noi uităm că atunci când avem succes și ne place ceea ce facem, putem ajunge să fim secătuiți din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Așadar, dacă ești o persoană ghidată de scop, și nu ai limite, ai grijă! Să vedem ce s-a întâmplat cu Ilie: 1) Epuizarea l-a făcut pe Ilie să-și piardă perspectiva. El, care tocmai biruise 850 de prooroci mincinoși (vezi 1 Împărați 18:19), fugea acum de o singură femeie: de Izabela. Generalul George Patton Jr. a spus: „Epuizarea face din noi toți niște lași!” Credința ne părăsește, când se instalează epuizarea! Aceasta ne distorsionează gândirea și ne face să trecem cu vederea puterea lui Dumnezeu și promisiunile Sale. Oboseala mentală plus epuizarea fizică este o combinație mortală, care aduce deznădejde și crează iluzia că nu mai avem soluții! 2) Teama l-a făcut pe Ilie să se izoleze. El și-a lăsat slujitorul în Beer-Șeba și s-a dus singur în pustie, spunându-I lui Dumnezeu: „am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10). În acel moment, Ilie se afla în cea mai nepotrivită companie – a lui însuși! Când te simți deznădăjduit, nu este timpul potrivit să te izolezi; dimpotrivă, e momentul în care ai nevoie de Dumnezeu și de persoanele care te iubesc și care te pot ajuta să te ridici din nou. Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de ajutor. După ce a scris că: „în Macedonia… am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri”, el a adăugat: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6). Așadar,    trebuie să știi pe cine să suni când ești deprimat, la cine trebuie să apelezi… Nu mai amâna, ci treci la fapte!