„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

     Zilele în care teologii timizi se plecau în fața dumnezeului științei au apus demult. În zilele noastre, adevărații oameni de știință afirmă cât de ingenios este Dumnezeu și cum principiile Sale stau în picioare în fața luminii pătrunzătoare a analizei științifice. Andrew Newberg, medic specialist în neurologie, care a studiat relația dintre fenomenele spirituale și creier, a demonstrat că noi am fost creați să interacționăm fizic și mental cu Dumnezeu prin rugăciune și Sfânta Scriptură. Este binecunoscut faptul că există centri în creierul uman care răspund pozitiv la rugăciune, la citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu, la închinarea în grup, la cântările intonate și la empatia pentru oameni. Și dr. Newberg crede că practicarea credinței personale este cel mai puternic mod de a menține creierul sănătos. Lobul frontal al creierului este responsabil cu focalizarea atenției, cu gândirea rațională și cu luarea deciziilor. El răspunde la rugăciune și meditație, ajutând la reducerea stresului, la întărirea sistemului imunitar, la îmbunătățirea memoriei și la creșterea capacității de compasiune. Protejează deteriorarea creierului odată cu vârsta, și ne ajută să trăim mai mult! Cercetările lui Newberg indică faptul că rugăciunea de cel puțin 12 minute pe zi încetinește declinul creierului odată cu vârsta. Rugăciunea și citirea Bibliei dezactivează zonele din creier responsabile cu mânia, vinovăția, anxietatea, depresia, teama, resentimentul și pesimismul. Se pare că în sfârșit știința secolului al XXI-lea merge mână în mână cu Scriptura și se alătură cumva exclamației psalmistului David: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14) Nu crezi că acesta este un motiv bun pentru a face din versetul: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi” (Coloseni 3:16) o realitate? Cu siguranță DA! Așadar, citește și roagă-te zilnic, pentru ca sănătatea ta să sporească!

„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28)

     Încercările, oamenii dezagreabili și împrejurările frustrante sunt supărătoare, iar vestea rea este că ele nu vor dispărea niciodată. Cu toate acestea, vestea bună este că ele nu sunt problema ta! În realitate, nu ceea ce ți se întâmplă îți determină starea de spirit, ci ceea ce se întâmplă în tine! Noi ne imaginăm că viața s-ar schimba imediat în bine, dacă am putea schimba oamenii și circumstanțele… dar vor exista întotdeauna oameni și circumstanțe noi cărora va trebui să le facem față, nu? Solomon a avut dreptate; nu este important să controlăm lumea din afară, ci lumea lăuntrică. Haideți să vedem ce vrea să ne spună în versetul „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Cu alte cuvinte, e vorba despre o cetate fără apărare, expusă oricărui atac. Singurul mod de a-ți garanta securitatea este să uiți de dorința de a controla oamenii și lucrurile, și să te concentrezi pe păstrarea zidurilor de apărare. „Dar oamenii și circumstanțele mă pot face să mă simt incomod și vulnerabil,” spui tu. Biblia ne spune că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5). De fapt, recunoașterea propriilor noastre metehne este pasul numărul unu, în călătoria noastră spre desăvârșire. Pasul numărul doi este acceptarea faptului că numai Dumnezeu ne poate da puterea stăpânirii de sine (vezi Filipeni 2:13). Pasul numărul trei constă în înțelegerea faptului că stăpânirea de sine nu vine printr-o strângere din dinți; este un produs al Duhului Sfânt – o roadă a Duhului (vezi Galateni 5:22-23). Când ne supunem Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi, El ne va întări zidurile și ne va da putere să rezistăm în fața dușmanului!

„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.” (Matei 6:34)

     Când ești neliniștit cu privire la viitor, oprește-te și adu-ți aminte că două dintre numele lui Dumnezeu sunt „Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 22:13). Acolo unde mergi tu, Dumnezeu este deja acolo! Domnul Isus, vorbind despre păstorul cel bun, a zis: „oile aud glasul lui; el… merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:3-4) Cum ajung oile să cunoască glasul păstorului? Petrecând timp cu el! Să reținem expresia „el merge înaintea lor”, care înseamnă că atâta vreme cât înaintezi, Dumnezeu te poate călăuzi. De fiecare dată când ajungi la limită, este un test pentru tine: fie te dai bătut, fie perseverezi până la victorie. Alergătorii de cursă lungă folosesc expresia „a se lovi de zid”; când sunt epuizați și se luptă cu ispita renunțării, ei știu în același timp că dacă vor depăși durerea, vor prinde un nou avânt care îi va purta până la linia de sosire. Ai preluat cumva responsabilități care nu sunt ale tale? Învață să trasezi granițe sănătoase, pentru binele tău și pentru binele celor ce depind de tine. Și dacă nu ești sigur ce este potrivit, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate cât să te implici în viețile prietenilor și familiei lărgite. Dacă povara nu-ți aparține, las-o jos! Dacă este prea grea, dă-I-o lui Dumnezeu! Bazează-te pe promisiunea Sa: „El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.” (Psalmul 22:24) În concluzie, cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât nivelul anxietății tale se reduce!

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului…” (Psalmul 55:22)

     Când ești stresat, valul emoțiilor negative poate fi copleșitor. Și până nu-ți descarci povara sufletului înaintea lui Dumnezeu, vei lua decizii greșite, vei ceda în fața impulsurilor negative, vei merge în direcția greșită și vei exploda în fața persoanelor nepotrivite. Psalmistul David ne spune următoarele: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini!” Măsura în care te sprijini în mod conștient pe Dumnezeu, și primești putere de la El, este măsura în care îți vei reduce nivelul de anxietate. Nu este o coincidență faptul că numeroși psalmi încep cu David strigând către Dumnezeu după ajutor, și se încheie cu el bucurându-se pentru că și-a vărsat frustrările înaintea persoanei potrivite – Dumnezeu! Adevărul este că viața este 10% ceea ce ți se întâmplă, și 90% felul în care reacționezi la toate acestea. Locul tău de muncă, banii tăi, căsnicia și copiii tăi, sănătatea ta și viitorul tău pot fi toate surse de neliniște și grijă, așa că nu vei fi niciodată eliberat în totalitate de ele. Însă poți să-ți reduci nivelul anxietății urmând sfatul apostolului Pavel: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.” (2 Corinteni 1:3-5) Iar un pastor spunea: „Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai puțin te vei panica. Cu cât te închini mai mult, cu atât mai puțin te vei îngrijora!” Așadar, azi (și nu numai!) varsă-ți povara sufletească înaintea lui Dumnezeu!

„…Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)

     Data viitoare când mergi la supermarket și te îndrepți spre casele de marcat, uită-te și la coperțile revistelor. Chipuri frumos aranjate, trupuri atletice și reclame la diete care îți promit că și tu poți arăta la fel. Acum, nu este nimic greșit să arăți bine și să te îngrijești de trupul tău. La urma urmelor, el este templul Duhului Sfânt și ești responsabil să-l îngrijești. Dar viața este mai mult decât îmbrăcăminte și coafuri. Este o greșeală să te concentrezi pe exterior și să nu apreciezi și să nu cultivi calitățile interioare cu care te-a înzestrat Dumnezeu! Biblia ne spune că: „frumuseţea este deşartă” (Proverbele 31:30). Când te-a creat Dumnezeu, El nu te-a decorat numai pe din afară; El ți-a dat „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:4) De fapt, apostolul Pavel ne avertizează că „lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18) Cu alte cuvinte, ceea ce mama natură ne dă, tatăl timp ne ia! Apostolul Pavel nu este amintit în Scriptură pentru înfățișarea sa deosebită, așa cum au fost alții (vezi 1 Samuel 9:2). Dușmanii spuneau despre el că: „este moale şi cuvântul lui n-are nicio greutate.” (2 Corinteni 10:10) Dar cred că toți ne amintim de aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: concentrează-te pe lucrurile lăuntrice, nu pe cele din afară!

„Grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri… îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:19)

     În pilda semănătorului, Domnul Isus ne spune că sămânța a căzut în patru tipuri de pământ. Iată unul dintre ele: „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:18-19). Să ne uităm împreună care sunt lucrurile care împiedică Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze eficient în viața ta: 1) Îngrijorarea că Dumnezeu nu va avea grijă de tine. 2) Convingerea că dacă ai avea mai mulți bani, o casă mai mare, o mașină mai bună sau o înfățișare mai atrăgătoare, ai fi mai fericit. Dar dă-mi voie să te întreb: mai ții minte când ți-ai imaginat că activitatea profesională, casa în care trăiești și portofoliul financiar pe care îl dobândești vor face ca toate îngrijorările să dispară? Dar nu merge așa, nu? Cu cât ai mai multe „lucruri”, cu atât mai mult ai de pierdut, de protejat, de păstrat și cu atât mai multe motive de îngrijorare. Îngrijorarea pentru lucrurile materiale poate „îneca” viața din tine! Pacea și fericirea vin din încrederea în Dumnezeu pentru nevoile tale. Când știi că acel „ceva” pe care ți-l dorești este potrivit pentru tine sau nu, Dumnezeu îți va da ceva mai mult. Când meditezi la promisiunile lui Dumnezeu, se întâmplă un lucru uimitor. Îngrijorările tale se micșorează, mintea și atitudinea ta sunt reprogramate și te bucuri mai mult de viață. Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) Așadar, astăzi, pune în capul listei tale de priorități rugăciunea și citirea Bibliei, și vei vedea cum îngrijorarea dispare!

„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!” (Psalmul 37:7)

     Răbdarea se naște din încredere. Împăratul David a spus: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:3-4) Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Acesta include lucruri pe care nu le poți avea astăzi, dar de care te vei putea bucura mâine. Când vine primăvara, iarba crește singură. Așa că, nu te mai zbate să realizezi ceva ce va fi ușor de realizat la timpul potrivit. Când refuzi să-i dai unui copilaș ceva ce nu este potrivit pentru el, el dă din picioare și strigă: „Vreau acum!” Ce vei face, vei ceda în fața lui? Nu, pentru că nu este încă pregătit pentru lucrul acela. Apostolul Pavel scrie: „ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă… cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12) Dumnezeu nu te învață numai să aștepți, ci și să ai o atitudine bună în timp ce aștepți. Apostolul Iacov scrie: „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4) Dumnezeu îngăduie să se întâmple anumite lucruri în viață pentru a ne învăța principii importante, precum: să ne păstrăm credința când vin vremuri grele; să dăm dovadă de har când suntem sub presiune, controlându-ne reacțiile; să dezvoltăm noi competențe și modalități mai bune de gândire. Adevărul este că Dumnezeu dezvoltă calități în tine chiar acum, calități care nu se pot dezvolta altfel, sau altădată… Când va termina, vei avea maturitatea de a gestiona ceea ce El a pregătit pentru tine. Așadar, nu lăsa circumstanțele să te sleiască de puteri, și nici dușmanul să te năucească! „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!”

„…Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19)

     Când ceilalți nu-ți văd potențialul, Isus îl vede. El a văzut în niște pescari de rând puterea de a schimba lumea. Iată o idee la care poate nu te-ai gândit: există două beneficii în faptul că-L urmezi pe Isus – tu crezi în El și El crede în tine. Domnul Isus le-a zis lui Simon Petru și lui Andrei: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Ai vreo îndoială în ceea ce te privește? La fel a avut și Natanael. Când a fost invitat să-L cunoască pe Isus, el a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip” (Ioan 1:46). Chiar și după trei ani petrecuți cu Domnul, fiind părtași la minunile săvârșite de El, ucenicii Săi încă aveau îndoieli. Ai observat cât de des le-a spus Domnul: „Puțin credincioșilor”, „totuși voi nu credeți” și „Dacă ați crede, ați vedea”? Știind că sunt îngrijorați cu privire la ceea ce avea să se întâmple cu ei, după ce El urma să plece de la ei și să fie înălțat la ceruri, Domnul Isus le-a zis: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16) Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce vine alături de tine ca să te ajute.” Adevărul este că nu va exista nicio zi în care să nu ai nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu, sau în care ajutorul să nu fie la dispoziția ta. Poate ai în continuare îndoieli; dacă este așa, îmbărbătează-te! Domnul Isus îi iubește și pe cei ce se îndoiesc! Nu l-a ales El pe Toma? Poate crezi că ai prea multe defecte. La fel a crezut și Petru, însă Isus l-a desemnat fondator al Bisericii. Vino așa cum ești, și lasă ca prezența Domnului să te transforme. Ce ai de pierdut? Dacă ai încercat prin forțe proprii, și n-a mers, dă-i și Domnului o șansă!

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu…” (1 Ioan 3:1)

     Când te lupți cu sentimentul respingerii, acesta se va manifesta prin următoarele lucruri și acțiuni: 1) Perfecționismul. El nu va da însă rezultate, pentru că nevoile și așteptările celorlalți variază atât de mult, încât e imposibil să-i mulțumești pe toți. 2) Te mulțumești cu puțin. Te împaci cu faptul că ești neglijat și marginalizat pentru că ai impresia că este ceea ce meriți. De fapt, te gândești că aceasta ar putea fi singura ta șansă de a fi iubit. 3) Devii agresiv. Respingerea te poate face să te simți atacat, când de fapt nu ești, așa că îți iei „mănușile de box” și începi mișcările de atac. 4) Afișezi o figură dură. Îți spui: „Mă pot descurca și singur! Până la urmă, cine are nevoie de alții?!” Prin urmare, te izolezi de ceilalți, nevoile tale fizice, spirituale și emoționale rămân neîmplinite, și te simți singur. 5) Făgăduiești că nu vei mai lăsa pe cineva să se apropie de tine atât de mult încât să te poată răni. Sună bine în teorie, dar izolându-te de oameni, te închizi în tine și relațiile tale au de suferit. 6) Atragi persoane nepotrivite. Câtă vreme dai dovadă de o stimă de sine scăzută, vei continua să atragi persoanele nepotrivite. Adevărul este că atunci când stima de sine se bazează pe orice altceva decât pe opinia lui Dumnezeu, vei fi mereu vulnerabil în fața respingerii. Critica te va înjosi, eșecul te va împiedica să încerci din nou, și ce e mai rău: nu vei descoperi niciodată persoana unică și minunată pe care a dorit-o Dumnezeu să fii! Așadar, care este răspunsul? Apostolul Ioan ne spune: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.” (1 Ioan 3:1) Învingerea sentimentului de respingere începe cu înțelegerea și acceptarea dragostei și prețuirii extraordinare pe care ni le-a arătat și ni le arată Dumnezeu!

„Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9)

     Când ești implicat în lucrarea lui Dumnezeu, este foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să ajungi să-ți placă lucrarea Domnului mai mult decât Domnul lucrării. Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la El; apoi i-a trimis de la El în lume. Puterea de care ai nevoie pentru a reuși în misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, vine din timpul petrecut cu Domnul, nu cu oamenii. Într-o zi, Domnul Isus i-a luat pe trei dintre ucenicii Săi și i-a dus pe Muntele Schimbării la față. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele… Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Matei 17:2-3) Petru a fost încântat și uimit de această experiență și a spus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe…” (Matei 17:4). Petru a vrut să rămână acolo, dar Dumnezeu a vorbit din ceruri și a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit… de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) După această experiență, Domnul Isus a coborât cu ucenicii de pe munte și au început să-i slujească pe cei nevoiași. Este bine să ai „experiențe pe munte”, cu Dumnezeu, dar nu poți rămâne acolo. La poalele muntelui există o lucrare de făcut, și noi am fost chemați s-o împlinim. Trebuie să existe un echilibru între asimilare și dăruire. O dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor și avea privilegiul de a vedea slava lui Dumnezeu. Ce onoare! Dar restul anului, el stătea afară, slujind poporul. După o întâlnire cu Dumnezeu, în timpul căreia toată clădirea s-a cutremurat, profetul Isaia a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Atunci, Dumnezeu i-a atins gura cu un cărbune încins de pe altar și i-a spus: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9). Înțelegi ideea? În prezența lui Dumnezeu, te încarci spiritual – și așa vei putea să spui și altora!